Despre asta ne putem contrazice, fiecare cu ce tip de argumente are sau i se pun la dispoziţie, este aproape firesc să sară scântei şi să se aprindă focuri din moment ce mizele sunt atât de mari şi mormanele de bani solicitate de la donatori trebuie cumva justificate prin intensitatea campaniei.

Dar cu totul altceva este când, în mod premeditat, se ignoră cu bună ştiinţă limitele minimale ale jocurilor de nivel înalt şi astfel, pentru o lungă perioadă de acum înainte, se elimină orice barieră de protecţie din cele menite să apere aşa numitele „teritorii protejate", declarate inviolabile, istorice, de toţi cei care, potenţial, se anunţau ca posibil adversari. Asta au înţeles-o totodată şi politicienii cât şi organizaţiile criminale cele mai sângeroase atunci când, de foarte mult timp, au instituit regula de transgresat care spune că se poate comite orice şi orice acţiune, oricât de gravă şi cumplită ar fi ea va putea fi cumva justificată, orice altceva în afara trădării şi atacul împotriva familiei adversarului. În familiile serioase, pentru aceste două păcate capitale, sancţiunea pronunţată imediat de capul clanului (politic sau mafiot) venea imediat şi era finală şi fără drept de apel. 

Îmi pare teribil de rău să văd că, dincolo de bătălia politică, scena politică americană este dereglată atât de rău încât permite, fără nici cea mai mică şovăială, apariţia unor atacuri absolut neobişnuite şi afectând la nivelul cel mai înalt. Atacuri care, după părerea mea, pot fi situate în cele două categorii şi care lasă să se creadă că urmarea va fi la fel de teribilă, cu mişcări de răzbunare care se vor motiva succesiv, într-o succesiune de alegaţii care fac din viitoarea campanie prezidenţială ceva foarte aproape nu de demnitatea celei mai puternice ţări ale lumii, ci de ligheanul cu lături pe care noi îl cunoaştem atât de bine şi în care eram acuzaţi că ne complacem din cauza unui deficit de mentalitate.

Iată, după anunţul că pe 23 iunie urmează să apară cartea de destăinuiri semnată de John Bolton, fostul consilier pentru probleme de securitate al lui Trump, considerat a fi unul dintre cele mai influente personaje nu numai din Casa Albă, ci şi din întregul Partid Republican, la orizont mai apare un scandal uriaş: publicaţia Daily Beast spune că Mary Trump (foto), nepoata Preşedintelui, va publica şi ea o carte în care mărturiseşte că este nimeni altcineva decât sursa primară a revelaţiilor pe care s-a bazat New York Times pentru a realiza o anchetă privind starea financiară a unchiului său, Preşedintele.

Aceeaşi publicaţie ne informează că sursa Mary Trump a fost cea care a oferit senzaţionalele documente confidenţiale despre foarte multe aspecte financiare şi tranzacţii făcute de Trump şi întreaga familie. Astfel s-ar explica precizia revelaţiilor apărute în NYT, care a spus că preşedintele nu este un afacerist de succes, ci tatăl său este cel care a pompat în anii '90 sute de milioane de dolari în afacerile sale.

Până aici e numai foarte grav.

Periculos devine ceea ce se pare că va urma, deoarece surse din cadrul publicaţiei The Daily Beast spun că Mary Trump, care este fata lui Fred Trump Jr. (fratele mai mare al preşedintelui care a murit în 1981 la vârsta de 42 de ani, cauza oficială a decesului fiind complicaţiile generate de alcoolism) îl va acuza pe Donald Trump că a jucat un rol important în moartea tatălui său.

Cartea se va intitula „Too Much and Never Enough"  şi urmează să apară pe 11 august, la câteva zile înainte de începerea Convenţiei Partidului Democrat, coincidenţă sau nu, în aceeaşi editură Simond &Schuster care va publica şi memoriile lui John Bolton. Şi nu numai acuzaţia împotriva lui Donald Trump care s-ar face vinovat de a-şi fi neglijat fratele când acesta i-ar fi cerut ajutorul reprezintă elementele de scandal din carte. Aceleaşi surse de la Daily Beast spun că în carte ar fi incluse şi transcripturile cu potenţial exploziv al unor discuţii cu Maryann Trump Barry, sora preşedintelui, judecător federal acum aflat la pensie şi care exprimă „gânduri distrugătoare despre fratele ei". Asta face să se anunţe o revenire a unei teribile bătălii pe averea familiei, declanşată în 1999 după moartea lui Fred Trump Sr. Contestaţia a venit din partea lui Mary Trump şi a fratelui său, Fred Trump III, împotriva deciziei lui Fred Trump Sr. care şi-a împărţit moştenirea în favoarea celor patru nepoţi în viaţă. Povestea urâtă spune că, în replică, Trump şi două dintre rudele sale ar fi încercat să-i scoată pe cei doi reclamanţi din prevederile planului familial de asigurări de sănătate, lovitură foarte greu de suportat pentru Fred Trump III, care are un un copil cu paralizie cerebrală care are nevoie de îngrijire medicală extensivă şi extraordinar de scumpă.

Familia Trump, poză de familie fericită

Cu siguranţă, dacă toate aceste poveşti sunt scoase acum din nou la suprafaţă şi sunt agrementate cu ce-a mai rămas de dat din documentele financiare, va ieşi o combinaţie teribilă şi degradantă.

Aşa de jos a ajuns să se facă politica încât să fie nevoie - acum când America este sub o asemenea tensiune şi violenţă - să fie scoase toate mizeriile pentru a fi răscolite din nou, nemilos şi amar, pentru deliciul unei noi generaţii de cititori de tabloide? Sigur că vor avea cu ce să se delecteze, dar primejdia enormă este că în tot noroiul ăsta despre tragediile unor oameni şi ura generată de bani stă prestigiul Americii şi credibilitatea sa în lume.

Faptul că nu mai există limite spune mult despre coborârea în infern a unei democraţii dominate acum - ca peste tot în lume - nu de principii, ci de acceaşi goană oarbă după putere care, inevitabil, avea să se răzbune într-o bună zi. Întrebarea este cât de repede va mai urma acum o altă carte cu mărturii distrugătoare, tot din cercul restrâns al Casei Albe şi cât de mult va însemna asta ca lovitură la adresa credibilităţii generale a SUA pe plan extern.

Costurile au început să fie mult prea mari şi dramatic este că nimeni nu pare să simtă nevoia de a potoli jocul, asta incluzând şi bătălia prin proxy, unii dintre ei fanatizaţi şi cretinizaţi de ură, inclusiv în spaţiul virtual de la noi. În acest moment, dacă nu se iau nişte măsuri de corecţie, s-a dat definitiv drumul unor câini de luptă foarte bine dresaţi, dar şi a haitelor de hiene care vor distruge tot ce poate, urmând mirosul sângelui. Asta ar trebui să fie intolerabil.

Nu este.