Războiul din Ucraina şi Marea teroare putinistă: Dughin îl îndeamnă pe Putin să „cureţe” elita rusă pentru a nu lăsa ţara pe mâna unui „agent occidental”

Foto: Elita rusă – principalul pericol al regimului Putin. Sursa foto: business-vector.info

Omoruri, otrăviri, condamnări şi alte metode mai „umane” demult fac parte din arsenalul de luptă al Kremlinului împotriva celor care îndrăznesc să-şi exprime dezacordul cu puterea. Represiunile în Rusia lui Putin au loc constant, unele se fac public, demonstrativ, iar altele tacit.

Analiză realizată de Iurie Rotaru*

Mai nou, în Rusia avansează idea că opozanţii vocali, de fapt, au rolul de a distrage atenţia de la adevăraţi „inamici ai Rusiei”, adică de la însăşi elita rusă, aşa-numita coloană a VI-a, înrădăcinată în politica şi economia ţării.

Teoria a fost lansată de filozoful Alexandr Dughin în anul 2014. Recent, el a reluat-o şi o promovează prin intermediul canalelor sale mediatice. Însă nu atât conceptul este cel care contează, ci contextul şi mesajul transmis, care ar putea anticipa unele perturbaţii în vârfurile politicii moscovite.

Dughin: Coloana a VI-a este arma Occidentului împotriva Rusiei

Când va dispărea coloana a VI-a? întreabă retoric Aleksandr Dughin într-un material publicat simultan pe două din site-urile sale: geopolitica şi katehon (ulterior aceeaşi idee a fost rostogolită în mai multe surse mediatice de orientare ultraconservatoare/naţionalistă/eurasiatică, de exemplu aici, aici, aici, aici şi aici etc.). Astfel, el reia ideea că „grupurile liberale şi pro-occidentale din Rusia urmăresc destabilizarea societăţii şi a statului rus”.

Termenul coloana a VI-a a fost propus de Dughin în anul 2014. Atunci Dughin susţinea că acest concept este unul geopolitic şi reflectă confruntarea dintre Rusia şi SUA, alături de aliaţii săi. Dughin specifica faptul că, în prezent, geopolitica este unicul factor care separă Rusia de Europa, întrucât, în opinia lui, atât Rusia cât şi statele europene împărtăşesc aceeaşi religie, sunt ţări laice, democratice, capitaliste, în care se respectă drepturile omului şi libertatea cuvântului.

În materialele recente, Dughin specifică: împotriva Rusiei acţionează două grupuri de „agenţi occidentali”.

Prima, aşa-numita coloana a V-a, ar fi formată din grupări de „liberali”, „radicali anti-stat” şi „extremişti”, cum sunt Aleksei Navalny şi Roman Dobrohotov editorul-şef al publicaţiei The Insider.

Dughin consideră că Putin reuşeşte să contracareze „acţiunile subversive” ale coloanei a V-a recurgând (deocamdată) doar la acţiuni soft, adică la catalogarea reprezentanţilor ei ca fiind agenţi străini.

Cel de al doilea grup este coloana a VI-a care ar fi formată din elita rusă, respectiv persoane cu funcţii în guvernul şi economia rusă care au viziuni liberale şi prooccidentale, globaliste.

Excepţie în acest sens ar fi doar patrioţilor convinşi şi reprezentanţii structurilor de forţă, adică aşa-numiţii silovici, ar căror reprezentat este şi Putin. În traducere liberă, siloviki ar însemna oamenii forţei. Cu alte cuvinte, siloviki sunt reprezentanţii structurilor de forţă (servicii secrete, armata, poliţia etc.), care militează pentru o politică mai dură, mai autoritară, mai izolaţionistă şi mai militarizată. Ei reprezintă segmentul dominant al paradigmei politice ruseşti. Ei se opun aşa-numiţilor liberalii (bineînţeles în interpretarea rusească, care nu au nimic în comun cu idea liberală occidentală), care sunt adepţii unei relaxări ai regimului. Prin urmare, toată paradigma politicii ruseşti se bazează pe o rivalitate orchestrată între cele două forţe, în care liberalii joacă rolul de sperietoare, care permite silovicilor, adică celor care deţin puterea reală, să strângă cureaua regimului ori de câte ori doresc şi să adopte politici antipopulare.

Vom reaminti aici paradigma politicii interne ruseşti care, în fond, este formată din partide sistemice de diferite orientări (principalele fiind Partidul Rusia Unită – centru, Partidul Comuniştilor – stânga şi Partidul Liberal – dreapta). Sistemice, adică toate sub controlul Kremlinului, dar existenţa lor permite menţinerea mitului Rusiei democratice şi creează iluziei alegerii.

Dughin consideră că anume coloana a VI-a reprezintă pericolul real pentru Rusia, aceasta fiind principalul instrument de influenţă al Occidentului, pe când coloana a V-a ar fi doar perdeaua de fum.

Din punctul său de vedere, aceste persoane se maschează în patrioţi şi nu întreprind acţiuni publice împotriva lui Putin, însă acţionează tacit şi veghează momentul în care epoca Putin va apune pentru a executa comenzile Washingtonului fie în vederea plasării agenţilor săi în funcţii-cheie, fie pentru a destabiliza Rusia.

În această ordine de idei, Dughin susţine că acţiunile lui Putin împotriva coloanei a VI-a nu sunt suficiente, chiar dacă, din când în când, cei mai vizibili reprezentaţi ai săi sunt eliminaţi prin încarcerare (Mihail Hodorkovsky) sau exil (Boris Berezovsky). Astfel, Dughin îndeamnă la acţiuni sistemice împotriva elitei ruse, mai ales în contextul complicatei perioade de transfer al puterii.

Cine anume face parte din coloana a VI-a?

FOTO 2: Reprezentanţii coloanei a VI-a în viziunea lui Dughin. Sursa foto: geopolitica.ru

Pentru această coloană a VI-a sunt daţi ca exemple:

Anatoly Chubais – fost vicepremier şi ministru al Economiei, a fost o figură-cheie în administraţia Elţîn, fiind responsabil pentru reformele economice, în special pentru trecerea la economia de piaţă, privatizările şi introducerea proprietăţii private. Reformele radicale, introduse într-un ritm galopant într-o perioadă de instabilitate economică şi politică l-au transformat pe Chubais într-o figură controversată. El este unul dintre cei mai nepopulari politicieni ruşi. În ciuda reputaţiei, Chubais reuşeşte să se menţină în sistem.

La sfârşitul anilor `90, Chubais l-au ajutat pe Putin, pe care îl cunoştea din activitatea la Petersburg, să obţină funcţie în cadrul administraţiei preşedintelui.

În prezent, el este reprezentantul special al preşedintelui Federaţiei Ruse pentru relaţii cu organizaţiile internaţionale. Între 2008 şi 2020 a fost directorul general, iar apoi preşedintele conciliului corporaţiei de stat Rosnano. Anterior, Chubais a fost membru în consiliul JPMorgan Chase şi este unul dintre cei doi ruşi care au participat la întâlnirile clubului Bilderberg.

Herman Gref – din anul 2007 este directorul general al celei mai mari bănci ruseşti Sberbank. Gref s-a împrietenit cu Putin în anii `90, în perioada în care ambii activau în administraţia Sankt-Petersburgului. În anul 2000, după ce Putin a devenit preşedinte, Gref a fost numit ministru al Economiei (2000-2007). Din 2012 este membru al consiliului internaţional al corporaţiei JP Morgan Chase.

Aleksei Kudrin – din anul 2018 este preşedintele Curţii de Conturi. De asemenea s-a cunoscut cu Putin în anii `90, în timpul serviciului în administraţia Petersburgului. După ce Putin a fost ales în calitate de preşedinte, Kudrin a fost numit vicepremier (2000-2004 şi 2007-2011) şi ministru al Finanţelor (2000-2011).

Totodată, în imaginea ce ilustrează materialul pot fi observaţi şi:

Igor Shuvalov – din anul 2018 conduce corporaţia de stat VEB (fosta banca de investiţii în străinătate Vnesheconombank). Între 2008 şi 2018 Shuvalov a fost vicepremier, anterior activând în aparatul preşedintelui ţării începând cu anul 2000. Shuvalov a fost implicat în mai multe scandaluri de corupţie, inclusiv privind procurarea în SUA a unor active în valoare de peste 300$ milioane.

Elvira Nabiullina – din anul 2013 conduce banca centrală a Rusiei (Banca Rossya). În anii `90 a activat în ministerului Economiei, fiind discipola lui Yevgeny Yasin (vezi mai jos), iar apoi într-un centru de cercetare condus de Herman Gref. În anul 2000, după ce ultimul a devenit ministru al Economiei, Nabiullina l-a urmat în calitate de adjunctă. Ulterior, ea l-a succedat pe Gref la conducerea ministrului (2007-2012).

De menţionat şi faptul că Putin îşi încasează salariul prezidenţial anume la banca Rossya, iar investigaţiile arată că anume această bancă este folosită pentru a păstra averea lui Putin, dar şi pentru alte nevoi personale ale liderului rus, precum întreţinerea fiicei ilegitime şi a mamei acesteia.

Yevgeny Yasin, Vladimir Mau şi bustul lui Egor Gaidar (decedat în anul 2009). Cel din urmă a fost unul dintre principalii ideologi şi arhitecţi ai reformelor economice din Rusia post-sovietică. A ocupat funcţii precum ministru al Economiei, al Finanţelor, vicepremier şi premier interimar. În aceeaşi perioadă, Mau a servit în calitate de consilier a lui Gaidar. Yasin de asemenea a fost ministrul al Economiei din Rusia anilor `90.

Observăm că în ciuda faptului că Dughin consideră că din coloana a VI-a face partea toată elita rusă cu excepţia reprezentanţilor structurilor de forţă, persoanele nominalizate sunt în mare parte economişti care fie au activat în anii `90, fie şi-au început carierele în acea perioadă, iar în prezent fie nu mai activează, fie nu (mai) ocupă funcţii politice importante. În acest context, precizăm că blamarea „liberalilor”, în frunte cu Boris Elţîn, pentru starea deplorabilă a economiei din anii `90 şi insuccesele politicii externe ruse (extinderea NATO, destrămarea Iugoslaviei) nu este un fenomen nou şi este absolut explicabil prin prisma necrofiliei politice practicate de politicienii ruşi care acced la putere.

Falsurile lui Dughin

Probabil este de la sine-înţeles că Dughin nu aduce dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale, însă pentru cunoscătorii stilului său acest fapt nu reprezintă o noutate. Dughin preferă nu să argumenteze, ci să dicteze, apelând la reputaţia sa de intelectual influent.

În articolul lui Dughin există câteva falsuri evidente. În primul rând, acţiunile puterii faţă de reprezentanţii coloanei a V-a nu sunt doar soft. Coincidenţă sau nu, Dughin „a uitat” să menţioneze condamnările în dosare controversate (Yury Dmitriev, Andrei Pivovarov ş.a.), tentativele de asasinat (Aleksei Navalny, Pyotr Verzilov, Vladimir Kara-Murza ş.a.) sau chiar omorurile (Boris Nemtsov, Anna Politkovskaya ş.a.) ale unor opozanţi ruşi sau pur şi simplu ale persoanelor incomode regimului.

Pe lângă catalogarea drept agent străin (care îngreunează activitatea, dar nu o stopează), Kremlinul declară persoanele şi organizaţiile incomode drept terorişti şi extremişti. Este un mod mai plastic de catalogare drept „duşman al poporului”. Persoanele care ajung în această listă şi rudele acestora se confruntă cu probleme la angajare şi admitere în instituţii de învăţământ. Cea mai dură restricţie este legată de blocarea tuturor conturilor bancare. Totodată, persoanele respective nu pot primi şi cheltui mai mult de zece mii de ruble (aprox. 116 euro) lunar per numărul membrilor familiei care nu au venit; nu pot lua credite şi recepţiona diferite plăţi ca ajutoare sociale sau burse.

Mai mult decât atât, represiunile contra coloanei a V-a au loc permanent, iar în ultimul timp intensitatea lor a crescut. Chiar recent pe lista extremiştilor au ajuns alţi 11 apropiaţi a lui Aleksei Navalny, iar fratele lui, Oleg, cel mai probabil va ajunge din nou după gratii.

În acelaşi timp, sunt luate măsuri şi împotriva coloanei a VI-a, însă lupta împotriva ei este mai discretă.

Caz concret. Apariţia lui Aleksei Kudrin pe lista lui Dughin nu este de mirare. În anul 2011, Kudrin a avut un conflict cu preşedintele de atunci Medvedev (liberal sistemic) după ce a criticat politicile fiscale ale preşedintelui şi intenţia acestuia de a crea un partid de dreapta (controlat de Kremlin) pe care Kudrin l-ar fi condus. Cel din urmă a declarat că nu va participa la „proiecte artificiale”, iar acest partid ar „discredita idea liberal-democrată”. Totodată, el s-a declarat solidar cu rezoluţiile protestelor organizate de Navalny în anul 2011, dur reprimate de Kremlin. Mai mult decât atât, Kudrin a ţinut o cuvântare la unul dintre mitingurile opoziţiei, cerând alegeri parlamentare anticipate. Drept urmare, Kudrin a fost înlăturat din funcţii politice de rang înalt.

Un alt exemplu – Viktor Cherkesov. Fost KGB-ist şi apropiat a lui Putin. A fost adjunctul lui Putin în perioada în care acesta conducea FSB-ul, ulterior ocupând funcţii în administraţia prezidenţială şi în structurile de forţă. În anul 2007 el conducea Agenţia Federală Anti-drog când mai mulţi ofiţeri anti-drog au fost arestaţi într-un dosar controversat. Atunci, Cherkesov a relatat presei că, de fapt, aceste reţineri nu sunt altceva decât rezultatul războiului între clanuri de silovici. Tot atunci el a sugerat că în Rusia are loc război între grupări de silovici şi între aceştia şi liberali. După aceste declaraţii, Cherkesov a fost eliminat din cercul de apropiaţi a lui Putin, rămânând fără funcţii de rang înalt, iar agenţia de ştiri (Rosbalt) deţinută de soţia sa a fost inclusă în lista agenţilor străini.

Exemple de reprimare a coloanei a VI-a (după logica lui Dughin, vom include aici doar exponenţii sistemului, cei care nu sunt obligatoriu „liberali” sau „globalişti”, ci s-au opus sau pur şi simplu au incomodat Kremlinul) pot continua: Alexander Kasjanov, Serghei Furgal, Serghei Magnitsky, Aleksander Litvinenko şi mulţi alţi.

Dughin – avocatul „Marii Terori putiniste”?

Observăm că, în realitate, Kremlinul duce un război atât împotriva coloanei a V-a, cât şi împotriva coloanei a VI-a. Astfel, îndemnul lui Dughin nu este de a începe represiunile împotriva elitei, ci mai degrabă îndemnul la accelerarea şi înăsprirea procesului de „curăţare” sau aşa cum îl numeşte el – „cistka”, un termen care din anii Marii Terori a căpătat conotaţii odioase, fiind utilizat în special pentru a descrie represiunile împotriva membrilor Partidului Comunist al Uniunii Sovietic efectuate de către Stalin.

Pentru a înţelege mai bine mesajul trebuie să înţelegem contextul.

Context. În primul rând, Rusia se află din nou în procesul de transfer al puterii, cunoscut ca „marele transfer”. Putin nu este veşnic şi el ştie asta, ştie şi elita rusă. În mod natural, această elită vrea să-şi păstreze funcţiile şi influenţa, iar pentru aceasta este nevoie de a păstra actualul model de guvernare.

Opozantul Boris Nemţov explica în anul 2013 că pentru Putin şi apropiaţii săi (Igor Sechin, Boris şi Arkady Rotenberg, Yury Kovalchuk ş.a.) este vital să controleze atât politica, cât şi economia ţării (vorbim în special de giganţii ca Gazprom, Transneft, Rosneft etc.) pentru a păstra puterea. Banii lăsaţi pe mâna unor intruşi ar putea să fie folosiţi împotriva lor. Totodată, „Putin” nu este o persoană, ci un sistem, însă persoana Vladimir Putin este esenţială pentru că reprezintă garantul actualei verticale a puterii. Prin urmare, vânarea inamicilor din politica internă reprezintă prioritatea zero pentru Kremlin, iar cu cât susţinerea populaţiei va scădea, cu atât va creşte intensitatea represiunilor.

Astfel, intervine cel de al doilea aspect. Perioada de transfer al puterii va pune la încercare unul dintre cele mai mari mituri alimentate de Kremlin şi anume că verticala puterii este un monolit. Luptele între clanuri de politicieni şi/sau silovici au loc constant (exemple mai sus), însă ele sunt ţinute departe de public, atât de departe încât au născut şi teorii ale conspiraţiilor precum cea a turnurilor Kremlinului. Potrivit acesteia, fiecare turn al Kremlinului reprezintă o grupare (un pol de putere) care luptă pentru a fi cât mai aproape de turnul principal (puterea supremă). Această teorie a fost negată de autorităţi. De exemplu, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui, a declarat că în cercurile politice înalte într-adevăr uneori există „dezbateri aprinse” între purtătorii diferitor puncte de vedere, însă ele nicidecum nu sunt un „război”.

Mesajul este simplu: Dughin îndeamnă puterea (adică latura dură a ei – silovici – respectiv armata, serviciile şi „patrioţii adevăraţi”) să recurgă la „curăţarea” politică a Rusiei pentru a păstra puterea şi în epoca post-Putin. Altfel, consideră Dughin, Rusia riscă să ajungă pe mâna unui „liberal”, agent al Washingtonului, care „benevol va slăbi şi distruge ţara” sau aceasta se va cufunda din nou în anii `90, adică într-un nou război pentru putere care va avea aceleaşi efecte. Din moment ce coloana a VI-a a lui Dughin este compusă în mare parte din personaje irelevante, fără putere reală, iar opoziţia a fost distrusă, cel mai probabil el sugerează lui Putin să „cureţe” anume cercul său de apropiaţi.

Totodată, războiul dezlănţuit în Ucraina va pune la încercare serioasă verticala puterii lui Putin. Este clar că planurile ruşilor au fost date peste cap, iar războiul îi costă enorm pe ruşi. Astfel, în cazul în care Ucraina mai rezistă, iar Occidentul va face front comun economic împotriva Rusiei, Putin va fi decapitat de propria elită.

Iurie Rotaru este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI.