De ce ruşii de rând cred că ţara lor luptă împotriva „naziştilor” în Ucraina?

FOTO SHUTTERSTOCK

Cum poate fi explicat faptul că un număr mare de ruşi par să susţină explicaţia regimului de la Kremlin cum că în războiul din Ucraina  militarii ruşi luptă cu naziştii?

Ucraina a ales democratic un preşedinte evreu în urmă cu trei ani - cum ar putea cineva să dea crezare ideii că acesta este nazist? Audienţa occidentală ar putea fi nedumerită de acest lucru, scrie jurnalistul de origine canadiană care trăieşte la Moscova Fred Weir, în The Christian Science Monitor. El a stat de vorbă cu gânditori ruşi şi ucraineni pentru a găsi un răspuns la acestă întrebare. 

Mai multe sondaje arată faptul că narativa Kremlinului este atractivă pentru ruşii de rând, în ciuda evidenţei că Rusia a iniţiat „operaţiunea specială”, a imaginilor cu distrugerile vaste provocate Ucrainei şi a costurilor serioase ale Rusiei înseşi.

Potrivit naraţiunii oficiale, neo-naziştii şi grupările influenţate de nazism au infiltrat guvernul şi stabilimentul militar odată cu revolta Maidanului (2014) în urma căreia puterea de la Kiev favorabilă faţă de Rusia a fost înlocuită cu un guvern pro-occidental.

Apoi, când separatiştii din regiunea Donbass, sprijiniţi de Rusia, s-au revoltat, guvernul de la Kiev a lansat un război contra lor ce nu s-a mai oprit de atunci. Unităţile paramilitare cu legături neo-naziste precum Azov, Aidar şi batalioanele Dnipro 1 şi 2, ulterior integrate în Garda Naţională a Ucrainei, s-au aflat în fruntea acelui război.

De aici narativa oficială rusă ce pretinde că actuala „operaţiune militară specială” este o bătălie pentru eliberarea populaţiei vorbitoare de rusă de ocupaţia externă, despre care afirmă că este formată atât din naziştii propriu-zişi, cât din forţele ucrainene regulate care le îndeplinesc agenda.

Narativa prinde la un număr considerabil de ruşi obişnuiţi după cum a arătat un sondaj VTISOM recent: 88% dintre ruşi au convingerea că în Ucraina există organizaţii ce proclamă ideologie nazistă; 76% dintre ei cred că organizaţiile ucrainene naziste reprezintă o ameninţare la adresa Rusiei şi populaţiei sale,

În timp ce corespondenţii de război ai Rusiei nu fac eforturi să ascundă devastarea unor oraşe precum Mariupol, autorităţile ruse pun accentul pe controlul narativei, al cadrului psihologic de interpretare a evenimentelor, şi abia aici metafora nazistă prin care este prezentat inamicul ucrainean capătă pregnanţă.

 Masha Lipman, asociat al programului PONARS Eurasia de la George Washington University, explică forţa acestei metafore pentru ruşi.

„În Occident, Al Doilea Război Mondial semnifică în mare măsură Holocaustul, răul suprem al Soluţiei Finale, iar asta a definit evoluţia Occidentului după război. În Rusia, Marele Război Patriotic este legat de agresiunea asupra URSS, pierderile teribile de vieţi în rândurile cetăţenilor sovietici de toate naţionalităţile, precum şi de marea victorie asupra Germaniei Naziste.

Retorica oficială nu face nicio referire la Holocaust, prezentând-o mai degrabă ca pe victorie asupra forţei malefice care a încercat să distrugă Uniunea Sovietică decât asupra aceleia care s-a dedicat exterminării evreilor.

În sens larg, simbolismul este diferit. A devenit mai expresiv şi definit în ultimii ani pe măsură ce Rusia s-a angajat în războaie ale memoriei cu Occidentul”, spune istoricul.

Este o viziune care se regăseşte la ruşi precum Nina, o pensionară din Moscova care urmăreşte ştirile. În concepţia acesteia, un nazist este „o persoană care crede că o naţiune este deasupra celorlalte şi că restul trebuie ucise. Este greu să-ţi dai seama ce se petrece în Ucraina în aceste momente. Nu urmăresc îndeaproape situaţia, dar fără îndoială sunt nazişti în Ucraina. Nu întreaga populaţie, câteva grupuri”.

Serghei Markov, un fost consilier al Kremlinului şi susţinător al operaţiunii militare, susţine că liderii ucraineni, deşi nu sunt în majoritate nazişti, au permis să devină captivii unei agende naţionaliste de dreapta, ridicând în slăvi colaboratori din epoca nazistă precum Stepan Bandera şi îngăduind naziştilor propriu-zişi să ocupe poziţii militare şi publice chele.

„Acest regim ucrainean este infiltrat de nazişti de care are nevoie pentru supravieţuire. Nu este despre dacă Zelenski este sau nu evreu. El este ostaticul lor. Sunt sigur că îi urăşte pe nazişti, însă se teme de ei. Doar pentru că ucrainenii nazişti nu au obiective antisemite - cel puţin momentan - nu înseamnă că nu sunt nazişti. Îşi canalizează şovinismul şi xenofobia în rusofobie” - nu doar împotriva Rusiei, ci şi a unei mari părţi a populaţiei ucrainene care vorbeşte rusa şi îşi doreşte relaţii bune cu Rusia.

Ivan Katchanovski, un politolog ucrainean de la Universitatea din Ottawa, spune că există într-adevăr elemente neo-naziste în Ucraina iar acestea, deşi reprezintă o mică parte din populaţie, au jucat un „rol exagerat” în afacerile politice şi militare. Acest lucru a provocat confuzie şi a jucat un rol proeminent în acoperirea mediatică rusă a operaţiunii din Ucraina.

Pe măsură ce forţele ruse şi separatiste ocupă sediul fostului Regiment Azov în oraşul asediat Mariupol, ele expun o mulţime de accesorii neonaziste pe care le găsesc, prezintă prizonierii  împodobiţi cu zvastici şi alte tatuaje caracteristice de dreapta şi filmează localnici relatând ceea ce ei spun că sunt experienţele lor neplăcute cu acest grup - care a fost principala forţă care a apărat Mariupolul în ultimii opt ani.

„Este un dar pentru propaganda rusă faptul că aceste grupuri nu au fost gestionate”, spune profesorul Katchanovski. „Neonaziştii sunt un segment relativ mic al populaţiei Ucrainei, dar faptul că sunt integraţi în forţele armate ucrainene şi toleraţi de Zelenski este o problemă. ... Aceste grupuri de dreapta sunt reale, dar afirmaţia [Kremlinului] despre existenţa unor nazişti în guvernul şi armata ucrainene ca pretext pentru această invazie ilegală a Ucrainei este practic falsă.”