Cum poate fi dejucat războiul asimetric al Rusiei

Cum poate fi dejucat războiul asimetric al Rusiei

Armata SUA a studiat aşa numitul război de „Nouă generaţie” sau de „ A patra Generaţie“ pentru a identifica lacunele din doctrina militară, echipamentele şi tactica din teren americană pe care adversarul le poate exploata, şi a eleborat un ghid despre cum pot fi exploatate slăbiciunile armatei ruse.

 
În 2006 Pentagonul forma un grup însărccinat cu identificarea lacunele din doctrina, echipamentul şi tactica militară a SUA şi pentru a studia modul în care potenţialii adversari dezvoltă tactici pentru a le exploata. În 2017, grupul a lansat manualul de război, de 61 de pagini despre, noua tactică de luptă a armatei lui Putin. Documentul este  bazat pe observarea tacticii ruseşti în Ucraina şi într-o măsură mai mică în Siria, pe doctrina şi declaraţiile publice.
 
Manualul prezintă o imagine a unei armate gata să combine vechile puncte forte ale sistemelor de artilerie şi antiaeriene cu noile tehnologii şi tactici, folosind dronele, războiul electronic, războiul informaţional şi concentrările de lunetisţi. Aşa-numitul război  de „Nouă Generaţie” sau de „A Patra Generaţie” se bazează pe recunoaşterea faptului că vechile tactici din „epoca bătăliei profunde” din epoca sovietică, care puneau accent pe formaţiuni blindate uriaşe desfăşurate în luptă în eşalon, nu mai sunt de actualitate.
 
Uniţăţi mai mici şi mai mobile
 
Unităţile moderne ruseşti evoluează către formaţiuni mai mici şi mai flexibile. Noua unitate militară rusă de bază este grupul tactic al batalionului, care poate fi adaptat pentru misiuni specifice prin adăugarea de unităţi antiaeriene, de război electronic şi de artilerie.
 
La nivel operaţional, Rusia s-a îndepărtat de o forţă organizată în jurul unor divizii mari, către brigăzi mai mici, dar încă bine rotunjite – deşi eşalonul Diviziei poate fi repede pus în evidenţă pentru a uşura poverile administrative.
 
Mercenarii
 
Moscova a folosit din ce în ce mai mult forţele neregulate aliate şi companiile private de mercenari pentru a conduce operaţiuni în Ucraina şi Siria, susţinute de consilieri ruşi, echipament militar şi instruire. Această abordare a fost inspirată parţial din conflictele mai vechi ale occidentalilor, în Vietnam, Libia şi Afganistan.
 
Hackerii
 
Kremlinul a investit într-o măsură de neegalat într-un aparat de război al informaţiei conceput pentru a manipula opinia publică străină şi a pătrunde în sistemele informatice adverse atât pentru scopuri politice, cât şi militare. Moscova foloseşte sute de hackeri profesionişti şi troli pe internet şi se simte confortabil angajând grupuri criminale cu experienţă pentru astfel de operaţiuni.
 
Lunetiştii
 
În timpul celui de-al doilea război mondial, armata rusă era faimoasă pentru folosirea lunetistilor pentru a lovi moralul inamicului şi pentru a elimina liderii unităţii cheie. În ultimele decenii, Moscova a reinvestit în lunetişti de elită. În Ucraina, forţele ruseşti au desfăşurat chiar şi unităţi de lunetişti de dimensiunile unui pluton. Dispuse în adâncime, pe fronturi înguste, cu cei mai dibaci ţintaşi, stăteau la o distanţă de 1,5 km, în timp ce separatiştii locali luptau pe linia frontului. Aceste concentrări de lunetişti pot distruge formaţiuni inamice mai mari cu un foc precis – apoi se poate apela la lovituri de artilerie asupra inamicului imobilizat pentru a provoca victime şi mai mari. Manualul grupului american  sugerează doar două răspunsuri tactice în astfel de cazuri – fie degajaţi imediat, chiar cu preţul probabil al unor victime, pentru a evita să fiţi nimiciţi de o lovitură de artilerie, sau să răspundeţi cu un foc de lunetist sau cu arme grele.
 
Artileria
 
În timp ce armatele occidentale folosesc artileria pentru a lansa atacuri de precizie împotriva poziţiilor inamice, armata rusă încă apreciază bombardamentele pe scară largă cu volume copleşitoare de foc, în special folosind sistemele mortale multiple de lansare a rachetelor. Cu toate acestea, o slăbiciune a artileriei ruseşti este structura centralizată de comandă şi control, ceea ce face dificilă pentru trupele de pe front să solicite misiuni de foc.
 
Slăbiciunile armatei ruse
 
În ciuda progresului în profesionalizare, armata rusă rămâne în mare parte formată din recruţi care, după patru luni de pregătire de bază, servesc doar pentru încă opt luni înainte ca un nou grup de recruţi să fie rotit. Forţele armate păstrează o comandă şi un control centralizat, care acordă personalului înrolat şi subofiţerilor capacitate redusă de a acţiona din proprie iniţiativă. În aacest context, o limitare majoră atât pentru sistemele de război electronic, cât şi pentru sistemele de bruiaj electronic al a zonei este eficient.
 
 Pentru că Moscova pur şi simplu nu îşi poate permite suficiente mijloace de comunicare şi este forţată să mute aceste active dintr-o zonă critică în alta. Deoarece desfăşurarea lor poate fi necesară pentru ca unităţile locale să îşi îndeplinească misiunea, acest lucru poate încetini ritmul operaţiunilor şi face ca locaţia următoarei ofensive să fie mai previzibilă. Dezactivarea unui astfel de sistem este astfel mai probabil să paralizeze o operaţiune militară decât să provoace doar pierderi de personal, care pot fi înlocuite mai uşor datorită sistemului de recrutare, au mai constat experţii grupului în ghidul publicat pe site-ul info.publicintelligence.net. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


Modifică Setările