Analiză realizată de Andrei Tănase*

Aşa cum se cunoaşte prea bine deja, în data de 20 august, pe când acesta se afla într-un zbor către Moscova, avionul în care se afla a aterziat de urgenţă la Omsk, unde Navalnîi a primit de urgenţă îngrijiri medicale (medicul care l-a tratat atunci şi despre care se cerede că i-a salvat viaţa a „murit subit“. Ce coincidenţă, nu?). Fiind vorba despre Alexei Navalnîi, considerat a fi principalul duşman al liderului de la Kremlin, râuri spumegânde de cerneală au început să curgă, întreţinând scenarii care mai de care mai bombastice.

În timp ce organele de presă îşi turau motoarele pentru a afla cât mai multe despre această poveste bizară - inamicului numărul unu al lui Putin (cu antecedente împotriva celor care cutează să i se opună, vezi cazul lui Boris Nemţov) i s-a făcut rău – Navalnîi a fost transportat de urgenţă în Germania pentru a fi tratat. În timp ce opozantul rus se zbătea între viaţă şi moarte, o luptă narativă acerbă se contura în spaţiul public, fiecare tabără având obiective diametral opuse. Pe de-o parte îi avem pe cei care voiau să afle adevărul (deja se vehicula ipoteza unei tentative de asasinat), iar pe de altă parte pe cei care doreau să muşamalizeze totul, dând o falsă impresie că nimic spectaculos sau demn de interesul publicului larg nu s-a întâmplat.

Aşadar, vă propun în continuare o scurtă, dar cuprinzătoare, incursiune printre iţele complicate a ceea ce presa internaţională a denumit „Cazul Navalnîi“.

Încurcatele iţe ale „Cazul Navalnîi“


Alexei Navalnîi, urcat în ambulanţă la Omsk – Sursă foto: Captură video

Pentru cei cât de cât preocupaţi de viaţa în Rusia, Alexei Navalnîi este un nume de notorietate care stârneşte multiple amintiri. Fiind unul dintre puţinii contestatari ai lui Vladimir Putin şi al regimului opresiv păstorit de acesta care a avut curajul, şi nu o singură dată, să spună lucrurilor pe nume cu voce tare, intuim din start că nu vorbim de o persoană prea populară pentru regimul totalitar de la Kremlin. De asemenea, ne putem aduce repede aminte de candidatura la primăria Moscovei a lui Navalnîi unde a obţinut un scor neaşteptat de mare (peste 20 de procente, aproape de a împinge bătălia cu candidatul lui Putin în turul secund) după care nu a mai fost lăsat să candideze niciodată. Tot pe repede înainte trecem la capitolul „nedreptăţi împotriva lui Navalnîi“ şi condamnarea cu suspendare (din care au decurs câteva limitări ale unor drepturi pentru A. Navalnîi) din „dosarul Yves Rocher“, despre care, în octombrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu a fost un „proces echitabil“ şi că decizia judecătorilor ruşi a fost una „arbitrară“. Cu toate acestea, CEDO a precizat că decizia nu a fost motivată politic. Probabil că Navalnîi, prin criticile constante la adresa Kremlinului şi prin dezvăluirile sale privind corupţia endemică din aparatul de stat rus, nu l-a înfuriat pe Putin, ci a trezit în judectori o revoltă intrinsecă faţă de „dezinformările şi minciunile“ lui Navalnîi. Da, se prea poate, de ce nu.

În fine, ca să nu deviem nepermis de mult de la subiectul materialului de faţă, să ne întoarcem la otrăvirea lui Alexei Navalnîi acum, după ce ne-am făcut o idee despre duşmănia Kremlinului faţă de acesta. În timp ce presa internaţională se bătea în analize şi dezvăluiri cu presa aservită a Moscovei, un document care avea să cântărească extrem de greu în această poveste a fost făcut public. Vorbesc desigur despre lucrarea de cercetare publicată în prestigioasa revistă „The Lancet“ de doctorii de la clinica „Charite“, unde a fost tratat Navalnîi. Deşi iniţial nu se specifica despre ce pacient este vorba, lucrarea respectivă făcea referire la un pacient de 44 de ani care a fost recent recuperat după ce a fost otrăvit cu neurotoxina Novichok. Câţi oameni de vârsta lui Navalnîi, din acelaşi spital în care acesta era tratat, au putut fi otrăviţi recent cu o neurotoxină produsă în Federaţia Rusă? Ba mai mult, agentul neurotoxic cu pricina este cel utilizat întru otrăvirea fostului agent rus, Serghei Skripal. Începem să recunoaştem cumva un tipar? Ca să înlăturăm orice suspans (dacă mai era vreunul), aduc în atenţia cititorului comunicatul celor de la clinica Charite, în care se recunoaşte că pacientul tratat după otrăvirea cu Novichok este chiar Alexei Navalnîi.

Cam tot ce scria presa de bună credinţă a fost, aşadar, confirmat printr-un document oficial: Alexei Navalnîi chiar a fost victima unei tentative de asasinat, la numai o lună după publicarea lucrării de cercetare care muta bătălia din zona speculaţiilor jurnalistice în cea a rezultatelor reci, seci ştiinţifice, Federaţia Rusă schimbă şi ea abordarea. Cum face asta? Simplu, prin introducerea în scenă a reputatului şi, mai ales, imparţialului jurnalist pro-Kremlin Alexander Sosnovsky, aflat de multă vreme pe ştatele de plată ale site-urilor de fake-news Russia Today şi Sputnik. Dacă nu aţi auzit niciodată de acesta puteţi să vă bucuraţi pentru că asta înseamnă că nu aţi fost expuşi „editorialelor“ sale temeinice publicate pe site-ul World Economy, de fapt un blog personal al acestuia, unde aşa-zisele analize sunt de fapt părerile sale, de cele mai multe ori nesusţinute de nimic în afara propriilor credinţe.


Alexander Sosnovsky  - Sursă foto: contul personal de Instagram

Dar cum am stabilit că bătălia a fost transpusă din arena jurnalistică în cea ştiinţifică, Alexander – deşi considerându-se el însuşi doctor al clinicii Medico Mentale, o clinică imaginară din Germania- nu se putea duela de unul singur. În ajutorul „investigaţiei sale proprii“ s-a alăturat numai decât şi reputatul neurolog elveţian Vitaly Kozak. Înainte de a povesti despre teoriile abracadabrante ale acestora, dar şi despre ceilalţi membri ai „echipei de investigaţie“, câteva cuvinte despre domnul doctor Vitaly Kozak.


Vitaly Kozak – Sursă foto: contul personal de Vkontakte.

Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemitanu din Republica Moldova şi al University Hospital din Bazel, Kozak are „index-H“ (un indice care măsoară notorietatea şi impactul cercetărilor) mediocru, fiind mai mic decât index-ul H a 8 din cei 14 cercetători care au publicat lucrarea de cercetare menţionată mai sus. Mai mult, pe când respectivii 8 doctori au publicat în reviste serioase, cu standarde foarte înalte, majoritatea lucrărilor publicate de Vitaly Kozak au apărut sub egida Korsakov Journalist of Neurology and Psychiatry, cunoscută pentru practicile editoriale cel puţin discutabile. În încheiere, poate este bine de ştiut că domnul Kozak a scris ceva vreme pe platforma „LiveJorunal“, unde îşi documenta călătoriile şi aducea omagii tovarăşului Stalin.

Revin la povestea noastră. Pe lângă Vitaly Kozak, Sosnovsky i-a mai adus în podcast-urile sale (da, aceasta era tribuna ştiinţei cele mai înalte de la care perorau „doctorii“ lui Putin) pe Sergey Karnaukhov, fost oficial în aparatul de stat moscovit şi implicat în procesul de care vă vorbeam mai sus, despre care până şi timida CEDO a recunoscut că nu a fost corect, şi pe doctorul Alexander Myasnikov, figură marcantă a luptei împotriva Sars-Covid-2, despre care spunea că nu este deloc periculos, că se exagerează şi este o conspiraţie care să distrugă lumea!, şi fost consilier al preşedintelui Vladimir Putin (sic!). O echipă cu adevărat profesionistă, credibilă şi fără o agendă ascunsă, aşa-i?

Care a fost concluzia? Având în vedere informaţiile precizate despre aceştia, aş putea spune că una care nu surprinde pe nimeni. Navalnîi nu a fost otrăvit, i s-a făcut rău din cauza medicamentelor (care conţin litiu) pe care le lua deoarece suferea de tulburare bipolară! Mai pe înţelesul tuturor, lui Navalnîi i-a fost rău din cauza unor pastile pe care le lua deoarece era nebun!, şi nu pentru că a fost otrăvit. Adevărul e că dacă alegi să te împotriveşi, aproape de unul singur, regimului totalitar de la Kremlin poţi fi bănuit...

Tot pe Youtube, Sosnovksy a invitat-o pe Maria Butina, o activistă pentru portul de armă în Federaţia Rusă, care a şi fost închisă în SUA, să ne informeze că „foarte multe medicamente din SUA conţin litiu“, lasând astfel ideea că poate americanii veroşi şi-au băgat coada. Dar staţi aşa, n-aţi zis că nu a fost otrăvit? Acum spuneţi că poate alţii au făcut-o? Confuză situaţie...

Ca să lămurim totuşi ce este cu acest litiu, trebuie să spunem că în analizele de sânge efectuate de doctorii din Germania a rezultat că Navalnîi avea în sânge o cantitate infimă de litiu (nu de peste 50 de ori limită admisă aşa cum susţin Sosnovky&co) şi că testul de urină nu a mai fost necesar (nu că nu au vrut să publice rezultatele acestuia aşa cum afirmă Sosnovksy&co).

În acest ping-pong cu este otrăvire, dar nu din cauza noastră, şi nu l-a otrăvit nimeni, s-au implicat şi alţii pe parcurs.

Ca să trecem câteva scenarii în revistă: Margarita Simonjana susţine că Mikhail Khodorkovsky, un om de afaceri rus exilat (sic!) l-a otrăvit de fapt pe Alexei Navalnîi; într-o discuţie telefonică cu preşedintele Franţei, însuşi Vladimir Putin a concluzionat că Navalnîi nu a fost otrăvit, ci că s-a prefăcut. Ce actor bun trebuie să fie, nu? Şi doamna Simonjana îşi contrazice şeful? Curios. Alt scenariu: În aceeaşi conversaţie cu Macron, Putin s-a mai gândit puţin şi a zis că totuşi ar putea ca simptomele lui Navalnîi să fie reale, dar că nu a fost otrăvit, ci şi-a administrat de unul singur agentul neurotoxic. S-au dus pe apa sâmbetei şansele lui Navalnîi la Oscar. Alte scenarii: Navalnîi a fost otrăvit de prieteni; Navalnîi a fost otrăvit în Germania (de la Lukaşenko citire); Navalnîi a fost otrăvit în drum spre Germania, şi, preferata mea, Navalnîi a înghiţit o baterie! Asta ar explica concentraţia de litiu de peste 50 de ori faţă de limită, nu?

Acum, pe finalul materialului, după ce am trecut prin atâtea, o întrebare mă macină. Dacă occidentalii depravaţi şi ranchiunoşi mint, iar Kremlinul spune adevărul deşi nu îl crede nimeni, de ce primii au o singură variantă, susţinute de diverse state şi organizaţii, inclusiv indepedente, iar cei din urmă, o singură autoritate, controlată puternic de la centru, au ziua şi varianta? De ce se contrazic între ei şi pe ei înşişi chiar? Încearcă cumva să arunce atât de multe scenarii în spaţiul public, să intoxice lumea cu teoriile lor astfel încât cetăţenii să fie sufocaţi de multitudinea de informaţii contradictorii şi să nu mai ştie cu exactitate în ce să creadă?

Cireaşa de pe tort sau bomboana de pe colivă?

Am păstrat ce e mai bun pentru încheiere. Investigaţia lui Alexei Navalnîi şi a jurnaliştilor de investigaţie de la Bellingcat, unde supravieţuitorul nostru, ajutat de IT-iştii de la Bellingcat (i-au schimbat numărul de telefon astfel încât să apară că sună de la centrala FSB), l-a păcălit pe unul dintre ofiţerii implicaţi să recunoască practic întreaga operaţiune (planificată îndelung), inclusiv folosirea neurotoxinei Novichok şi plantarea acesteia în lenjeria de corp a lui Navalnîi, unde s-a absorbit prin transpiraţie.

Poate că zvonul cu privire la corupţia şi deprofesionalizarea FSB-ului este mai aproape de adevăr decât credem...

*Andrei Tănase este absolvent de Master SNSPA şi colaborator LARICS.