Se fură revoluţia poporului şi în Tunisia?

Mulţi se întreabă dacă după revoltă va urma un regim democratic sau puterea va ajunge în mâinile clicii dictatorului Ben Ali. Entuziasmul ia locul îngrijorării în Tunisia, după înlăturarea de la putere a lui Ben Ali. Sunt voci care spun că există riscul ca de revoluţie să nu beneficieze cei care au făcut-o.

Situaţia rămâne instabilă în statul african. În pofida stării de urgenţă, oamenii jefuiesc magazine şi distrug proprietăţi în întreaga ţară. În faţa ameninţărilor şi jafurilor, au fost create comitete de supraveghere pe cartiere pentru protejarea locuitorilor şi a bunurilor acestora. Această mişcare, care a început spontan, a fost susţinută şi încurajată de puternicul sindicat Uniunea Generală a Muncitorilor Tunisieni (UGTT).

Mai mulţi martori au atribuit jafurile şi atrocităţile unor membri ai aparatului de securitate, care au legături cu preşedintele îndepărtat de la putere, în încercarea de a genera panică, pentru a favoriza revenirea acestuia. „Nu trebuie neglijată puterea securităţii prezidenţiale, care era condusă de generalul Ali Seriati. Aceasta cuprindea mii de susţinători ai lui Ben Ali", a declarat, sub protecţia anonimatului, un cunoscător al fostei puteri, citat de AFP.

Preşedintele interimar, Fouad Mebazaa, i-a cerut prermierului Mohammed Ghannouchi să formeze un guvern de unitate naţională. „Toţi tunisienii trebuie asociaţi procesului politic", a subliniat el. Discuţiile între administraţia interimară şi partide vor continua. Potrivit Constituţiei, alegerile prezidenţiale trebuie organizate în 60 de zile.

Între timp, liderul Partidului Islamist Tunisian, în exil, a anunţat că va reveni în ţară şi va fi pregătit să facă parte din guvern. Analiştii avertizează că opoziţia tunisiană este foarte divizată. „Nicio figură, niciun partid nu se detaşează în lider", susţine Karim Emile Bitar, cercetător la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS), citat de „Le Figaro".

Revoltă populară sau lovitură de palat

Potrivit lui Karim Emile Bitar, întrebarea care se pune acum este dacă „această revoluţie va fi confiscată". În spatele fugii neaşteptate a lui Ben Ali în Arabia Saudită s-ar putea ascunde, crede Bitar, nu una, ci două revoluţii: una populară şi una de palat.

Cu alte cuvinte, armata, a cărei imagine nu este asociată cu regimul represiv al lui Ben Ali, care s-a bazat mai mult pe poliţie, nu l-a susţinut pe preşedinte în operaţiunile sale de reprimare a populaţiei şi i-a cerut să plece. Motiv pentru care militarii ar putea juca un rol cheie în următoarele zile pentru stabilizarea situaţiei în ţară. „Armata nu este politizată. Am văzut militari care au întors armele contra poliţiei, armata a făcut tot posibilul pentru a evita un carnaj", spune Vicent Geisser, cercetător la CNRS.

Alţi actori care ar putea încerca să preia puterea sunt membri ai anturajului lui Ben Ali, care mai deţin încă pârghii de conducere. Membrii Guvernului sunt apropiaţi ai lui Ben Ali şi  vor încerca să păstreze puterea, chiar dacă le va fi dificil, subliniază Karim Emile Bitar. Nu am sesizat încă apariţia unor comitete revoluţionare spune Didier Le Saut, specialist în mişcările sociale din Magreb.

Cine ar putea asigura o tranziţie democratică? Analiştii l-au văzut pe premierul Mohammed Ghannouchi capabil să joace acest rol până la alegerile anticipate, dar interimatul său nu a durat decât 24 de ore, Consiliul Constituţional proclamându-l preşedinte interimar pe liderul Parlamentului, Fouad Mebazaa.

Efectul de domino

Căderea preşedintelui tunisian Ben Ali ar putea inspira reforme democratice şi în alte state cu regimuri autoritare din Orientul Mijlociu şi Africa. Pe Internet, mai ales pe Twitter, Facebook şi bloguri, circulă mii de mesaje de felicitare şi de susţinere a tunisienilor.

Peste 5. 000 de persoane au demonstrat, la sfârşitul săptămânii trecute, la Amman, capitala Iordaniei, cerând demisia de premierului, libertăţi politice, jugularea corupţiei şi nepotismului, reforme economice serioase. Regele Abdullah al II-a a redus unele preţuri şi impozite, în încercarea  de a potoli spiritele. Proteste cu asemenea revendicări au avut loc şi în Maroc, Algeria, Yemen.

Cine mai tremură

În Egipt, anunţul privind fuga preşedintelui tunisian a făcut ca zeci de opozanţi ai liderului egiptean, Hosni Mubarak, să vină în faţa reprezentanţei tunisiene şi să strige: „Ben Ali, spune-i lui Mubarak că-l aşteaptă un avion". În vârstă de 82 ani şi la putere de peste 29 de ani, Hosni Mubarak se confruntă cu o presiune pentru reforme democratice.

La Cairo circulă acum  şi o glumă: „Avionul lui Ben Ali a sosit la Sharm el-Sheikh (staţiune la Marea Roşie unde preşedintele egiptean Hosni Mubarak are o reşedinţă), nu să rămână, ci pentru a prelua şi alţi pasageri". Opoziţia din Kuwait este şi ea atentă cu ce se întâmplă în Tunisia. Şi Arabia Suadită se află pe lista preocupărilor Occidentului.

Şeful celei mai puternice şi mai autocrate monarhii din Golf, regele Abdullah, încoronat în 2005, are deja 86 de ani, iar problemele sale de sănătate se înmulţesc, scrie „The Economist". În această conjunctură, declanşarea unei lupte pentru putere între diferitele facţiuni ale clanului al-Saud şi bascularea Arabiei Saudite în fundamentalism religios şi antioccidental ar putea dezechilibra toată regiunea.

Turiştii ocolesc ţara din cauza situaţiei incerte

Mulţi turişti străini şi-au întrerupt vacanţele şi au părăsit Tunisia   Foto: Reuters



După ce a atras turiştii care evitau vara trecută Grecia din cauza luptelor de stradă, Tunisia se confruntă acum cu aceeaşi problemă. Situaţia tensionată şi luptele de stradă care încă mai au loc în acest stat din Magreb ar putea avea consecinţe grave şi asupra turismului ţării. Potrivit unui comunicat trimis de Asociaţia Agenţiilor de Turism şi Tour-operatorilor din Europa (ECTAA) către membrii săi, operatorii din Belgia, Marea Britanie, Germania, Spania şi Italia îşi sfătuiesc clienţii să nu călătorească în Tunisia.

Mai mult, unele agenţii au decis să-şi repatrieze clienţii şi/sau să amâne provizoriu plecările spre această destinaţie, mai reiese din document. În primele zece luni ale anului trecut, câştigurile din turism ale Tunisiei s-au ridicat la 6,118 milioane de euro, potrivit „Gazette Touristique".

Cei mai mulţi turişti au venit din Rusia (185.290) şi Marea Britanie (325,995). În 2010, statul a profitat din plin de problemele Greciei, reuşind să atragă o parte dintre turiştii care, speriaţi de grevele elenilor, au căutat alternative. Din totalul de 15 milioane de turişti care vizitau anual Grecia, o treime proveneau din Germania şi Marea Britanie.

În 2010 însă, protestele violente din statul elen i-au făcut pe turişti să ocolească ţara. Aceştia au găsit rapid opţiuni mai sigure: Tunisia, Turcia şi Bulgaria. Cursul de schimb avantajos al dinarului tunisian în raport cu lira sterlină (2,3 dinari/liră) a avantajat statul african şi în întrecerea cu Spania pentru turişti, care face parte din zona euro. Acum, roata s-a întors.

Vacanţe ratate

Deşi grevele elenilor au lovit mai puternic pentru că au izbucnit în plin sezon estival, dificultăţile Tunisiei ar putea cauza efecte asemănătoare pentru că, în această perioadă, operatorii au început deja să facă rezervări pentru pachetele de Paşte şi cele de vară. „Dacă situaţia actuală va continua, vom fi primii care vor anula pachetele către Tunisia pentru că ţinem, în primul rând, la siguranţa clienţilor noştri", a declarat pentru „Adevărul" Marius Berca, manager pentru operaţiuni al Christian Tour.

Totuşi, programul de înscrieri timpurii pentru Tunisia începe abia în februarie, prin urmare, ţara încă mai are timp să redreseze situaţia, crede Traian Bădulescu, consultant de turism. Anual, peste şase milioane de străini vizitează statul african. În 2010, numărul românilor care au călătorit în Tunisia a fost de 10.000.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: