Planul secret al Qatarului

Qatarul investeste masiv in proiecte de infrastructura, cultura, sport, si arhitectura

Magnaţii din Qatar fac investiţii masive în obiectele de artă, achiziţinând opere legendare ale marilor artişti la sume impresionante: 70 de milioane de dolari pentru tabloul „White Center“ al lui Mark Rothko, 250 milioane de dolari pentru un Cezanne, record de 20 de milioane dolari pentru un pictor aflat în viaţă, Damien Hirst.

Micuţul regat din Golful Persic are o avere impresionantă şi ambiţii culturale pe măsură: duce o campanie nemaivăzută de achizioţionare a obiectelor de artă.

Piaţa operelor de artă este una foarte exclusivistă, însă până la achiziţiile Qatarului, sumele nu atingeau aceste valori record.

„Oamenii din Qatar sunt cei mai importanţi cumpărători de pe piaţa obiectelor de artă, în ziua de azi“, a declarat managera uneia dintre cele mai importante case de licitaţii, Patricia G. Hambrecht. „Sumele de bani pe care ei le cheltuiesc sunt absolut impresionante“, a subliniat directoarea casei Phillips.

Cea mai importantă cumpărătoare este Şeica al Mayassa bint Hamad bin Khalifa al-Thani, preşedinta Autorităţii pentru Muzee din Qatar şi sora noului emir. La numai 30 de ani ea este una dintre cele mai influente jucătoare de pe piaţa obiectelor de artă.

Nimeni nu ştie exact cât de mult a cheltuit Şeica al Mayassa ca reprezentant al familiei sale sau din partea autorităţii pentru muzee, de când tatăl său a numit-o în funcţie în 2006. Experţii estimează că bugetul de achiziţie atinge un miliard de dolari pe an, folosit de Qatar pentru a achiziţiona piese ale unor artişti precum Francis Bacon, Roy Lichtenstein, Andy Warhol şi Jeff Koons.

Rămâne un mister şi răspunsul la întrebarea: unde vor ajunge toate operele de artă? Este, totuşi, destul de clar faptul că regatul Qatarului şi-a folosit bogăţiile rezultate din resursele enorme de petrol pentru a-şi intensifica influenţa în Orientul Mijlociu, cum ar fi înarmarea rebelilor sirieni, dar şi pentru a-şi construi un nume în lumea internaţională a culturii.

Experţii afirmă că regatul are un obiectiv foarte clar de a construi o colecţie de artă contemporană, de la zero, şi acesta este motivul pentru care investeşte aceste sume colosale în achiziţia operelor. Acest lucru a dus la escaladarea preţurilor pe piaţa obiectelor de artă, în condiţiile în care Qatarul plăteşte de 4-5 ori mai mult pe o piesă, decât ceilalţi colecţionari.

„Când îşi vor termina programul şi se vor retrage de pe piaţă, vor crea un mare gol, pe care nu cred că cineva îl va putea umple vreodată, la nivelul la care au făcut-o ei“, a declarat David Nash, un dealer de artă din New York care a lucrat 35 de ani la casa de licitaţii Sotheby’s.

Spre deosebire de alte state din Golf, precum Dubai şi Abu Dhabi, care încearcă să devină capitale culturale, prin asocierea cu instituţii culturale de marcă, precum Louvre şi Guggenheim, Qatarul a decis să meargă pe cont propriu.