Noua Odisee spaţială

Google a declanşat cursa roboţilor către Lună, punând la bătaie un premiu de 30 milioane USD până în 2012. Dacă acum 30 de ani, ambiţiile explorării spaţiului extraterestru erau

Google a declanşat cursa roboţilor către Lună, punând la bătaie un premiu de 30 milioane USD până în 2012.

Dacă acum 30 de ani, ambiţiile explorării spaţiului extraterestru erau apanajul celor două mari puteri mondiale, SUA şi fosta URSS, în prezent, ţări asiatice precum Japonia, China sau India au proiecte de explorare a Lunii sau a lui Marte. Mai mult, companiile private sunt provocate la întrecere de gigantul internetului, Google, care a pus la bătaie premii de 30 milioane USD pentru roboţii care ajung pe Lună în următorii cinci ani.

Competiţia de lansare a roboţilor către Lună este organizată de Google şi Fundaţia X-Prize, din Santa Monica (California). Concurenţii au la dispoziţie cinci ani pentru realizarea misiunii, termenul-limită fiind sfârşitul lui 2012.

Premiul cel mare, de 20 milioane USD, va fi acordat firmei private al cărei rover reuşeşte să aselenizeze primul şi să ducă la îndeplinire o serie de obiective. Acestea includ parcurgerea a cel puţin 500 de metri pe suprafaţa Lunii şi culegerea unui set special de imagini şi date.

Un alt premiu, de 5 milioane USD, va fi acordat celei de-a doua firme care reuşeşte să plaseze un rover pe Lună, cu condiţia ca robotul să circule şi să înregistreze câteva imagini. Alte 5 milioane USD vor fi acordate drept bonusuri dacă roverele îndeplinesc şi alte sarcini, cum ar fi avansarea pe distanţe mai mari, fotografierea unor fragmente rămase în urma misiunii Apollo, găsirea de apă sau gheaţă şi "supravieţuirea" în climatul îngheţat al Lunii.

Explorare a Cosmosului cu bugete modeste

Reprezentanţii "Google X-Prize" au declarat că iniţiativa are rolul de a stimula proiectele de explorare spaţială de mici dimensiuni şi cu bugete modeste. Roverele înscrise în cursă trebuie să fie echipate cu camere video de mare acurateţe şi cu camere foto.

"Suntem siguri că echipe din întreaga lume vor ajuta la dezvoltarea roboticii şi a tehnologiei prezenţei virtuale, ceea ce va reduce dramatic costurile explorării spaţiale", a declarat dr Peter Diamandis, preşedintele Fundaţiei "X-Prize".

Premiul este la dispoziţia competitorilor până la sfârşitul anului 2012. Dacă nimeni nu reuşeşte performanţa în acest termen, o sumă mai mică, de numai 15 milioane USD, va rămâne în joc până în 2014.
Specialiştii afirmă că trimiterea oricărui tip de dispozitiv pe Lună ar necesita, în mod normal, suportul financiar al unei agenţii spaţiale naţionale sau internaţionale.

Este al treilea concurs organizat de X-Prize. Primul, cu un premiu de 10 milioane USD, a fost câştigat în octombrie 2005, după ce aeronava "SpaceShipOne" a urcat la o altitudine de 100 km de două ori în decurs de şapte luni. Al doilea concurs "X-Prize" a fost lansat în octombrie 2006, tot cu un premiu de 10 milioane USD, în domeniul genomicii. Câştigătoare va fi prima echipă de cercetare privată care va clasifica 100 de genomi umani în 10 zile.

Universitatea "Carnegie-Mellon" acceptă provocarea

Universitatea "Carnegie Mellon" din Pittsburgh (Pennsylvania) este prima instituţie privată care a acceptat provocarea de a trimite un rover pe Lună. Şeful grupului care va realiza proiectul este profesorul William Whittaker. Echipa sa va include studenţi, cercetători, voluntari, investitori, instituţii de cercetare, companii şi alţi specialişti din afara universităţii.

Whittaker, care este şi directorul Centrului de Robotică de Teren al instituţiei, a declarat că echipa va trebui să proiecteze un robot suficient de mare pentru a face faţă terenului de pe Lună, dar suficient de uşor pentru a putea fi lansat de pe Pământ şi pentru a aseleniza.

"Orice kilogram în plus înseamnă un mare efort în cursul lansării", a declarat unul dintre membrii echipei, John Thornton, absolvent de inginerie mecanică. Thornton a explicat că unul din primii paşi ai proiectului este decizia privind masa roverului.

Luna - sursă de soluţii pentru problemele de mediu

Potrivit website-ului proiectului "Google's Lunar X-Prize", misiunea spaţială deschide şi posibilitatea utilizării pe Pământ a resurselor naturale de pe Lună. "Luna este o sursă de viitoare soluţii pentru unele dintre cele mai acute probleme de mediu cu care ne confruntăm pe Pământ", afirmă website-ul. Unii roboţi ar putea reuşi localizarea gheţii de crater lunar. Aceasta poate fi utilizată drept combustibil pentru navele spaţiale, reducând astfel costul misiunilor în Cosmos. Luna conţine, de asemenea, heliu-3, care poate fi folosit ca un tip de combustibil cu cantitate mică de radiaţii în reacţiile de fuziune nucleară. Pe viitor, roboţii ar putea transporta heliu-3 pe Pământ. Substanţa lunară poate fi folosită pentru a construi dispozitive ce pot trimite energie solară din spaţiu către Pământ, în timpul nopţii.

Roverul se va deplasa prin "sincronie solară"

Robotul Universităţii "Carnegie-Mellon" va fi pregătit pentru condiţiile climatice aspre de pe Lună, unde va fi operaţional timp de 10 zile. Temperaturile pe Lună pot coborî sub -198o C noaptea, iar ziua pot atinge 100o C. Pentru a face faţă condiţiilor, echipa va proiecta roverul astfel încât acesta să se deplaseze către vest pe suprafaţa Lunii. Mişcarea este numită "sincronie solară" şi va impune robotului să îşi fixeze ritmul fără ajutor de pe Pământ, în anumite părţi ale călătoriei, pentru a se menţine încontinuu la lumină.

Whittaker spune că robotul va funcţiona probabil cu energie solară. El afirmă că 60% din sistem poate fi achiziţionat de pe piaţă, iar 40% reprezintă inovaţia. Aici se înscrie softul necesar pentru a controla sistemul de senzori ai roverului, care include lasere, camere şi radare. Acest soft trebuie să asigure şi aselenizarea în siguranţă, ca şi trimiterea unor imagini de calitate pe Pământ, printr-un şir de opriri, poziţionări de antenă şi transmitere de date. Din cauza lipsei atmosferei, roverul nu va putea folosi o paraşută şi va utiliza, în schimb, mici rachete. Roboţii vor fi expuşi, de asemenea, prafului selenar şi unui nivel mare de radiaţii, care ar putea deteriora senzorii camerelor.

"Războiul stelelor", între China, Japonia şi India

Febra Cosmosului a cuprins şi Asia, unde trei puteri spaţiale în devenire - China, Japonia şi India - s-au luat la întrecere în lansarea sateliţilor. Toate trei şi-au propus să trimită, în termen de un an, navete cu echipaj pe orbita lunară. Până în 2025, asiaticii vor să păşească pe Lună.

Primul satelit lunar japonez , şi totodată primul asiatic, "Kaguya", a fost lansat cu succes pe 14 septembrie 2007 de la centrul spaţial de pe insula Tanegashima. Lansarea este parte a expediţiei SELENE, cea de-a doua ca mărime, după Apollo, derulată de SUA în 1969.

Potrivit JAXA, varianta japoneză a NASA, Kaguya cântăreşte circa trei tone şi este echipat cu 14 tipuri de instrumente, între care camere de înaltă precizie şi echipament cu raze UV sau senzori Gamma. Doi sateliţi secundari, a câte 50 de kilograme, se pot detaşa de nava-mamă atunci când aceasta este pe orbita lunară. "Kaguya" se va deplasa la circa 100 km de Lună, timp de un an, şi va colecta informaţii privind originea şi evoluţia Pământului. Camerele vor înregistra imagini ale Pământului aşa cum se văd de la orizontul Lunii.
Guvernul japonez a investit circa 55 miliarde de yeni în 1999 pentru construirea de rachete şi echipamente de lansare.

"Changeo One" va fi lansat pe 30 octombrie

China aspiră să devină a treia superputere spaţială, după SUA şi Rusia. Primul satelit chinezesc, Dong Pang Hong, a fost lansat în 1970, însă progrese importante s-au înregistrat între 1999 şi 2003, când au avut loc mai multe lansări de succes pe orbita terestră. Următorul pas este lansarea satelitului "Changeo One" către Lună, pe 30 octombrie. El va fi urmat de o navă spaţială fără echipaj pe Lună în 2012 şi una cu echipaj în 2017.

"Changeo One" va orbita în jurul Lunii la 200 km altitudine timp de un an şi va înregistra imagini 3D ale suprafeţei Lunii, va măsura temperatura crustei şi va examina spaţiul dintre Pământ şi Lună.
China a semnat în martie un acord cu Rusia privind lansarea unui satelit pe orbita marţiană, în octombrie 2009.

"Chandrayan One" urmează în aprilie 2008

Ultima intrată în cursă este India, deşi naţiunea nu a ajuns la un consens public în această privinţă. Peste jumătate dintre indieni trăiesc în sărăcie şi consideră că misiunile cosmice sunt un lux pe care ţara nu şi-l poate permite.

Ambiţiile sunt însă mari. După lansarea, în 1980, a primului satelit pe orbită, şi în 2007 a unui satelit comercial, India proiectează acum un satelit de explorare a Lunii. "Chandrayan One" va fi lansat în aprilie 2008 şi se va deplasa pe orbita lunară la o distanţă de 100 km.
Proiectul urmăreşte cercetarea suprafeţei selenare în încercarea de a găsi urme de apă. Indienii vor să păşească pe Lună în 2020, costurile proiectului fiind de 1.5 de miliarde USD.

Experiment "Big Brother la Moscova", pentru o misiune pe Marte

Rusia vrea să fie prima ţară care trimite oameni pe Marte şi îşi propune să facă acest lucru în următorii 30 de ani. La Moscova, savanţii pregătesc un experiment ce implică şase voluntari care vor sta izolaţi în condiţii similare celor dintr-o navă spaţială, timp de 520 de zile. Scopul simulării este cercetarea limitelor umane, inclusiv a celor psihologice, în condiţiile unei călătorii lungi către Planeta Roşie.

Simularea este organizată de Agenţia Spaţială Europeană şi de Institutul pentru Probleme Biomedicale din Moscova, care a selectat voluntarii. Proiectul este primul care simulează o misiune pe Marte în condiţii reale. Patru dintre participanţi vor fi ruşi.

Sergey Ryazanski, al cărui bunic a făcut parte din echipa care a construit o veche rachetă sovietică, este unul dintre ei. Altul este un fost deţinut, care a cerut să fie închis din nou, considerând că misiunea i se potriveşte. Una dintre condiţiile puse participanţilor a fost deţinerea unei diplome în medicină, biologie sau inginerie. Cosmonauţii vor trebui să se descurce singuri, inclusiv cu repararea eventualelor defecţiuni ale navei. Spre deosebire de cei care sunt trimişi pe Staţia Spaţială Internaţională, ce se află pe orbita terestră, la 350 de kilometri altitudine, echipajul unei misiuni pe Marte nu va putea primi prea multe instrucţiuni de pe Pământ, din cauză că orice comunicare ar dura prea mult.

La punctul cel mai îndepărtat de pe orbita sa în jurul Soarelui, Marte se află la circa 400 milioane de kilometri de Pământ. Orice semnal SOS lansat de pe navă va avea nevoie de 20 de minute pentru a ajunge la punctul de control al misiunii, iar răspunsul ar dura alte 20 de minute.

Interacţiunile dintre "cosmonauţi", urmărite cu stricteţe

Selecţia este importantă din punct de vedere psihologic, a declarat directorul IPMB, Anatoly Grigoryev, explicând că izolarea poate avea grave efecte asupra psihicului. 18 camere vor înregistra fiecare mişcare, fiecare discuţie şi orice neînţelegere care apare între ocupanţii "navei".

Rusia a mai încercat un experiment similar cu ani în urmă, care a eşuat. Un participant japonez a cedat nervos şi a renunţat, iar apoi, la petrecerea de Revelion, la care s-au consumat şi băuturi alcoolice, un alt membru rus al echipei şi-a lovit colegul până când acesta a început să sângereze. Liderul echipei a contribuit la eşecul total al experimentului când a încercat să-şi sărute colega.

Aer tratat chimic şi hrană deshidratată

Limitele biologice vor fi şi ele testate. Fiecare gram de hrană va fi calculat cu stricteţe şi depozitat în navetă. Dacă un membru al echipei doreşte două căni de cafea într-o zi, alt membru va trebui să renunţe la trataţie. Ei vor trebui să îşi cultive propriile legume într-o seră amenajată pe navă şi să îşi coacă singuri pâinea. Restul hranei va fi deshidratată şi îngheţată.

Cosmonauţii experimentali vor respira aer tratat chimic şi vor trebui să bea urină reprocesată. Ei nu vor vedea lumina zilei prin pereţii de aluminiu ai navei, groşi de 20 de centimetri. Nava-experiment se află în construcţie, sistemul de ventilare şi cabinele-dormitor fiind deja instalate.