Haiti: exodul laureaţilor

În spatele porţilor grele ale ambasadei canadiene din Port-au-Prince, mii de haitieni se înghesuie la cozi lungi.

Ei speră ca, la capătul aşteptării lor, să fie primiţi înăuntri şi, eventual, înregistraţi. Aceleaşi cozi pot fi văzute şi în faţa altor ambasade şi consulate din oraş. Toţi au în minte aceeaşi idee: să plece din ţară, cu orice risc şi cu orice preţ, pentru a ajunge pe meleaguri unde viaţa să li se schimbe în bine.

Mai citeşte şi:

Haiti estimează 11,5 miliarde de dolari pentru reconstrucţie

Josaphat, un inginer de 42 de ani, vrea să trăiască în Statele Unite după ce casa i s-a prăbuşit peste soţie, mamă şi cei doi copii la cutremurul din 12 ianuarie. Carmen, arhitectă de formaţie, intenţionează să ajungă în Canada. „Voi reveni mai târziu pentru a-mi pune cunoştinţele la dispoziţia ţării mele. Dacă rămân aici, o să înnebunesc", spune ea.

După seismul devastator, Haiti cunoaşte un exod fără precedent al elitelor sale. Fenomenul a început să se facă simţit începând cu anul 2000, dar acum s-a intensificat. În fiecare an, circa 10.000 de localnici dintre cei mai titraţi reuşesc să părăsească insula. Cei care ajung în alte ţări, datorită pregătirii profesionale temeinice îşi găsesc relativ repede un job bun, astfel că devin susţinătorii familiilor rămase acasă. Aproape 40% dintre acestea au ajuns să depindă material de cei plecaţi.

Această migrare în masă a „creierelor" este, poate, la fel de catastrofală ca un al doilea cutremur. Să nu uităm că haitienii care pleacă sunt cei ce reprezentau cel mai bine speranţa de reconstrucţie a acestei ţări. Lipsa pregătirii şi experienţei lor se face simţită şi în rata tot mai crescută a şomajului în rândul localnicilor care sunt nevoiţi să supravieţuiască în infernul de după seism. Foarte afectaţi sunt şi cei ce făceau parte din clasa de mijloc. Cartierele în care trăiau au fost distruse de seism, iar acum se văd lipsiţi de orice ajutor, acestea ducându-se în primul rând către cei mai defavorizaţi.

„Noi, clasa intermediară, suntem marginalizaţii eforturilor care se fac pentru ajutorarea haitienilor", spune Sorel Hanteaux, un fost jucător de fotbal a cărei soţie a fost profesoară.

„Nu cred că ne vom mai putea reveni vreodată, nu mai avem bani, nu mai avem casă şi nici nu avem de unde să împrumutăm", explică el. Această stare de lucruri constituie un alt motiv pentru care mulţi dintre reprezentanţii clasei de mijloc se gândesc pur şi simplu să plece din ţară. Iar plecarea „titraţilor" şi dispariţia clasei mijlocii riscă să fie letale pentru Haiti.