Cu China în minte, 24 de semnatari globali vor un Tratat de combatere a pandemiilor globale

FOTO Shutterstock

Pandemia care a dat peste cap lumea a adus şi lecţii învăţate pentru toată lumea. Tocmai a apărut raportul de peste 300 de pagini al OMS legat de începutul pandemiei – neconvingător şi contestat direct de un număr de state, în frunte cu SUA – dar şi propunerea a 23 de state şi OMS privind adoptarea unui Tratat cu un cod de conduită şi pregătire de reacţie în caz de pandemie globală, bazat pe experienţa Covid-19.

Interesant este că, în toate aceste documente, cu China în minte şi comportamentul său care a şocat lumea, prevederile globale şi regulile vizează exact transparenţa, punerea la dispoziţia tuturor a materialelor de protecţie şi combatere a pandemiei şi evitarea ciocnirilor şi rivalităţilor privind vaccinurile, într-o epocă în care avem un adevărat război al vaccinurilor, în care fiecare încearcă să maximizeze gradul de vaccinare al propriei populaţii, deşi suntem în pandemie cu toţii şi nu putem ieşi decât cu toţii odată.

China, de la respectabilitate strictă la război informaţional global

China a avut întotdeauna grijă de componenta de respectabilitate internaţională. Şi la capitolul mişcări militare asertive – vezi cele din Marea Chinei de Sud sau Marea Chinei de Est – şi în propaganda sa împotriva acuzaţiilor privind încălcarea drepturilor omului – uyguri, Tibet, Hong Kong – sau discuţiile privind Taiwanul, Beijingul a avut grijă să nu atragă atenţia excesiv şi nici să nu pară prea agresiv. Iată însă că pandemia de Covid-19 a schimbat fundamental comportamentul Beijingului în multiple zone.

E adevărat că Beijingul a respins reacţia Americii lui Trump, acuzaţiile că sursa virusului este China („virusul chinez“ din discursurile lui Donald Trump) şi posibilitatea de a plăti pentru  răspândirea virusului. Din această perspectivă, preocuparea sa a fost să se protejeze şi să-şi apere poziţiile, chiar dacă asta a însemnat desfăşurarea unei ofensive propagandistice, de dezinformare şi război informaţional în Occident, Europa şi SUA deopotrivă, apoi în întreaga lume. Şi pe această direcţie a folosit reţelele binevoitoare ale Rusiei în lumea democratică şi pe cele ale Iranului în lumea arabă, cu precădere.

Obiectivul principal al Chinei a fost să ascundă sursa virusului, să oculteze, să confuzioneze sau să creeze naraţiuni alternative credibile care să afirme că virusul nu a apărut în Wuhan, China, ci circula anterior prin diferite părţi ale lumii – Italia a fost o asemenea locaţie – că a fost adus de militarii prezenţi la olimpiada forţelor armate desfăşurată în Wuhan în octombrie 2019 – o anumită femeie militar din SUA a fost ţinta acestei asocieri ca sursă a pandemiei – apoi să contracareze probleme ridicate de responsabilitatea pentru apariţia pandemiei prin ofensiva ajutoarelor umanitare, a generozităţii şi posturii de salvator pe care şi-a asumat-o China, prin aşa numita geopolitică/diplomaţie a măştilor.

Fireşte că a fost greu să nege apariţia focarului în Wuhan, iar formulele alternative nu au fost credibile. E adevărat, a fost mai dificil de probat de ce nu a putut fi izolat local virusul şi să se evite pandemia, iar anumite responsabilităţi privind Congresul Partidului Comunist din Wuhan şi libera circulaţie în Anul Nou chinezesc sau necomunicarea datelor despre pacientul zero la timp, ca şi ocultarea şi oprimarea/dispariţia medicilor care dădeau avertismente încă din decembrie 2019 au jucat un rol important.

Efortul a fost complicat şi cu rezultate reduse ale propagandei şi dezinformării în exterior, deşi campania a stârnit îndoieli şi a folosit pentru piaţa internă. Apoi comportamentul în pandemie, când toată lumea dorea aceleaşi bunuri în acelaşi timp şi în cantităţi crescute, toate produse în China, a ridicat noi probleme. În cadrul competiţiei, Beijingul a încercat prioritizarea unor livrări contra unor avantaje politice sau, din contra, blocarea exporturilor, chiar dacă se făceau în fabrici deţinute de investitori străini pentru propria lor ţară. Apoi „diplomaţia măştilor“ s-a dovedit nepotrivită prin susţinerea în relatările publice că echipamente de protecţie şi măşti vandute ar fi fost  donate, precum şi prin calitatea slabă a unor produse, returnate după livrare.

FOTO Shutterstock

Raportul OMS: o dojană călduţă şi mult PR pentru China, contestat pe scară largă

La un an de la declanşarea formală a pandemiei, la 20 ianuarie 2021, o echipă de experţi a vizitat timp de o lună China pentru a realiza un raport privind sursa pandemiei. Experţii OMS au reuşit să vadă secvenţial unele lucruri, inclusiv Laboratorul cu grad înalt de biosecuritate – P4 – din Wuhan. Raportul iniţial al comisiei paritare China-OMS a fost unul neconcludent şi mai degrabă un document de PR pentru Beijing, însă pentru raportul complet, exista speranţa că va fi mai aproape de realitate şi mai convingător. Nu a fost aşa.

Săptămâna trecută a apărut raportul, care conţine doar o critică blândă a OMS la adresa Chinei privind lipsa accesului la date, în schimb permite sădirea neîncrederii privind sursa virusului – care ar putea veni şi din alte state – introduce ipoteza şi posibilitatea probabilă a sosirii Covid-19 prin carne refrigerată/îngheţată importată în China, elimină ca improbabilă sursa răspândirii din Laboratorul din Wuhan şi are mult prea multe scenarii şi presupuneri şi mult prea puţine date şi certitudini.

De altfel, reacţia la acest raport a fost vehementă, venind din partea SUA, la nivel oficial, a lui Mike Pompeo, fostul şef CIA şi Secretar de Stat al SUA - care avusese acces la informaţiile serviciilor americane ce marcau clar legătura cu Laboratorul din Wuhan, şi o scrisoare deschisă a 26 oameni de ştiinţă din SUA, Europa şi Australia care contestă faptul că experţii desemnaţi de OMS să meargă în China ar avea pregătirea necesară şi cunoaşterea pentru a desfăşura o anchetă detaliată în asemenea cazuri, pentru a investiga în detaliu scăparea virusului din laboratorul de la Wuhan. De altfel, lista de experţi propusă de SUA a fost respinsă în totalitate de către OMS.

În schimb, documentul – raport asumat de China şi OMS susţine ipoteza izbucnirii naturale a pandemiei, dar acceptă şi legitimează şi ipoteza abracadabrantă a venirii coronavirusului în China prin alimentele îngheţate importate, variantă care ar fi posibilă, potrivit raportului. De altfel, chiar înaintea sosirii echipei OMS, guvernul chinez a început promovarea ideii că pandemia are ca sursă  nenumărate focare separate apărute în multiple locuri din lume, o variantă care nu explică, însă, explozia de cazuri din Wuhan cu mult timp înaintea răspândirii virusului în lume şi a apariţiei unor focare care s-au dezvoltat la mai bine de 1-3 luni de la acest moment, estimat oficial ca fiind decembrie 2019 în raport, când ar fi apărut pacientul zero din Wuhan – ale cărui date nu mai există nicăieri spre a fi studiate.

În plus, imediat după ieşirea experţilor virusologi ai OMS din carantină, au şi apărut în presa de stat din China date despre ipoteza „transmisiei pe lanţul rece“ al pandemiei, respectiv trecerea virusului la om venind de pe produse îngheţate importate în China (varianta care marchează locul apariţiei pandemiei, dar elimină responsabilităţile, respectiv le plasează în afara Chinei). Potrivit liderului părţii chineze a echipei, ipoteza scăpării unui virus din laborator este improbabilă spre imposibilă şi „orice misiune ulterioară de căutare şi trasare a traiectoriei virusului şi originii sale nu se va mai apleca pe această zonă decât dacă apar probe concrete noi care ar duce în acea direcţie.“ Evident că şi contestaţia experţilor mondiali are la bază date privind îmbolnavirile cercetătorilor chinezi din Laboratorul Wuhan încă din toamna lui 2019.

Acordul de combatere a pandemiilor viitoare: reguli de comportament solidar şi coeziv

Marţi, 30 martie, semnatari din 23 de state, inclusiv România, şi OMS au cerut o reglementare globală pentru a pregăti reacţia lumii în faţa oricărei viitoare pandemii. Ideea unui astfel de tratat care să asigure accesul universal şi echitabil la vaccinuri, medicamente şi diagnostic pentru o viitoare posibilă pandemie provine de la Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, în cadrul summitului G20 din noiembrie 2020. Acum a fost preluată iniţiativa şi substanţiată de Fiji, Portugalia, România, Marea Britanie, Rwanda, Kenya, Franţa, Germania, Grecia, Coreea de Sud, Chile, Costa Rica, Albania, Africa de Sud, Trinidad Tobago, Ţările de Jos, Tunisia, Senegal, Spania, Norvegia, Serbia, Indonezia, Ucraina şi OMS.

În plus, într-un articol pentru marile ziare ale lumii – Daily Telegraph, Le Monde, El Pais, printre altele – cei 24 de lideri printre care preşedintele francez Emmanuel Macron şi Cancelarul German Angela Merkel au insistat că o viitoare pandemie poate apărea oricând şi că nimeni nu e în siguranţă, ci trebuie să ieşim împreună din pandemia actuală sau din una viitoare. De aceea, e nevoie de un Tratat pentru comportamentul solidar în caz de pandemie, al cărui scop să fie „aducerea statelor împreună“, „evitarea tentaţiei izolaţionismului şi naţionalismului“ şi „abordarea împreună a provocărilor pandemiei în spiritul solidarităţii şi al cooperării“ vizând pacea, prosperitatea, sănătatea şi securitatea omenirii, pentru ca statele să fie "mai bine pregătite pentru a prezice, preveni, detecta, evalua şi răspunde eficient în faţa pandemiilor, într-un mod complet coordonat".

Astfel, acest nou tratat, cerut de grupul de state ce nu include SUA, China şi Rusia, ar trebui să stabilească sisteme de alertare a oamenilor despre pandemiile potenţiale, să îmbunătăţească schimbul de date şi distribuţia vaccinurilor şi a echipamentului de protecţie individual. Documentul vizează transparent lipsa de informaţii din China la izbucnirea pandemiei, comportamentul său privind producţia şi livrarea de echipamente de protecţie şi măşti, respectiv bătălia geopolitică actuală privind vaccinurile prin discreditarea vaccinurilor ocidentale de către propaganda ruso-chineză şi tentaţia promovării propriilor vaccinuri pentru care Rusia şi China nu au obţinut credenţiale occidentale din lipsa prezentării datelor primare ale testărilor.

În plus, Tratatul intervine într-un moment în care s-au născut sâmburii discordiei între UE şi Marea Britanie privind vaccinurile suedezo-britanice Astra Zeneca produse în UE, ascunse şi nelivrate ţărilor europene, sau gradul diferit de vaccinare din SUA şi Marea Britanie comparativ cu Europa şi restul lumii. În plus, referirile la o formulă mai bună, mai eficientă şi mai rapidă de schimb de date privind pandemia vizează acuzaţia că China a ţinut secretă informaţia despre primele infectări, apoi nu a permis accesul şi nu a furnizat datele necesare inspectorilor din domeniul sănătăţii care au investigat originile pandemiei de Covid-19.

FOTO Shutterstock

Eşecul tentativelor anterioare de pregătire a gestionării unei pandemii

Din păcate, ceea ce se ştie mai puţin la nivel global – mai mult prin teoriile conspiraţiei lansate de platforma Q-ANON – este că preocuparea pentru viitoarele pandemii a existat, ca şi efortul de combatere globală şi stabilirea unui comportament responsabil al statelor. La 1 mai 2018, un exerciţiu de simulare a dezvoltării unei pandemii s-a desfăşurat la nivelul decidenţilor de vârf ai statelor în SUA, la Washington, acolo unde scenariul jucat spunea că un virus creat în laborator ca armă biologică, „Clade X“, a scăpat şi a ucis 150 milioane de oameni în mai puţin de doi ani. Cum SUA se confrunta cu prima pandemie globală de mai bine de 100 de ani, problema era pregătirea liderilor politici să se confrunte cu o asemenea criză. Exerciţiul a fost o simplă simulare la nivelul conducătorilor de vârf din diferite state, iar rezultatul a fost că lumea nu e pregătită pentru o pandemie. S-a văzut, de altfel, un an şi jumătate după aceea.

Exerciţiul a avut la bază explozii care avuseseră deja loc: SARS-CoV-1 (virusul care a creat SARS), lovise părţi importante din Asia în 2013, iar în 2014–15, Ebola a afectat părţi întinse din Africa de Vest, şi peste 100 de state au construit un instrument de evaluare a gradului de pregătire în faţa ameninţărilor pandemice. OMS, alături de un grup de state între care SUA, Finlanda, Coreea de Sud au creat Joint External Evaluation, organism care a evaluat în 2016 transparent fiecare ţară şi nivelul de pregătire, ca şi gradul de îndeplinire a Reglementărilor Internaţionale de Sănătate – IHR.

Din păcate, aceste eforturi care au vizat capacitatea tehnică a sistemului sanitar şi a celui de detectare a virusurilor patogene capabile să declanşeze pandemii nu au scutit statele bine plasate să aibă performanţe slabe, iar unele cu capacităţi mai reduse să se descurce bine în pandemie. SUA a avut o performanţă slabă, iar Australia, Japonia, Malaezia, Noua Zeelandă, Singapore şi Coreea de Sud au performat. A contat, în primul rând, legislaţia naţională solidă, finanţarea şi politicile în domeniul urgenţelor sanitare, sistemele de supraveghere pentru detectarea şi raportarea bolilor noi şi programele de comunicare naţională, care asigură accesul public, informaţie de încredere şi care identifică şi combat informaţiile false. Componenta de bună guvernare a făcut diferenţa.

Surprize pozitive au venit de la guvernări care sunt conduse de ştiinţă mai degrabă decât de politică şi ideologie, chiar dacă sistemul sanitar nu era cel mai performant. Ghana a dovedit capabilităţi relevante pe zona de guvernanţă, Liberia, devastată în 2014-2015 de epidemia de Ebola, a performat, pe baza capacităţii finanţare de Banca Mondială de întărire a supravegherii şi capacităţilor de răspuns la pandemii(în martie 2021 avea doar 85 de decese de Covid 19 înregistrate).

Cea mai interesantă propunere de pregătire la nivel guvernamental a fost formulată în Foreign Policy de Christopher T. Lee şi Tom Frieden. Se numeşte ţinta 7-1-7, şi presupune identificarea unei epidemii noi apărute în 7 zile, raportarea ei înr-o zi şi construcţia unei strategii de reacţie eficientă în alte 7 zile. Aceasta ar fi ţinta globală, alături de capacitatea de a produce antivirale şi vaccinuri potrivite în câteva luni(în loc de câţiva ani).