Se intitulează Indicele Mondial al Persecuţiei – Persecuţia creştinilor în lume 2015. Nu sunt multe de comentat, important, cred, este să încercăm să redăm datele esenţiale conţinute în acest document. În consecinţă, în cele ce urmează, cităm din documentul rerspectiv pe care, dacă doriţi, îl puteţi accesa integral aici
 

Persecuţia se caracterizează prin două tipuri de violenţă:


- violenţa bruscă, fizică şi materială...adesea este cea mai evidentă deoarece este posibil de redat în cifre şi este spectaculoasă

- violenţa rezultată din oprimare, ca urmare a respingerii, discriminării excluziunii, trimiterii la închisoare...ca feneomene care fac parte din cotidian.  Afectează toate domeniile vieţii creştinilor (viaţă privată,de familie, socială, civilă şi cea de cult). Este mai puţin vizibilă decât cea dintâi, dar, adesea, are impactul cel mai nefast asupra unei minorităţi.

Pentru prima oară, trei ţări intră în „zona neagră a Indexului”.


Persecuţia se amplifică şi cel mai înalt punct pare să nu fie niciodată atins. Începând cu 2002, Coreea de Nord se află pe locul 1 în Indexul Mondial al Persecuţiei, totalizând de fiecare dată peste 86 de puncte pe o scară de 10... A ajuns acum la 92 de puncte, urmată îndeaproape de Somalia (90 de puncte) şi Irak (86 de puncte).

Persecuţie pe 4 continente: Africa, Asia, America, Europa, chiar în ţări unde majoritatea populaţiei este creştină.

Principala ameninţare: extremismul islamic. Din cele 10 ţări unde creştinii sunt supuşi celor mai multe violenţe, 8 cunosc  acum un fenomen de profundă radicalizare islamică: Nigeria, Irak, Siria, Republica Centrafricană, Sudan, Pakistan, Egipt, Kenya, Myanmar şi Mexic.

Creşte numărul creştinilor alungaţi de la casele lor. Alţii fug din calea persecuţiilor, în acest moment existâ un flux fără precedent de refugiaţi şi migranţi interni care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă. În Siria, 40% din populaţia creştină a părăsit deja ţara. Înainte de război erau recenzaţi 1,8 milioane de creştini, acum au plecat peste 700.000. Din vara trecută, în Irak au fost deplasaţi peste 10.000 de creştini şi 5.000 de familiii creştine au emigrat. 
 
 
 
Anul trecut, în 2014, cel puţin 4.344 de creştini au fost ucişi din cauza religiei pe care o profesau, de două ori mai mult decât în 2013 (2.123 de victime) şi în creştere enormă faţă de 2012 (1.201 victime)! În Nigeria au avut loc cele mai multe masacre – au fost ucişi 2484 de oameni, cifră muliplicată de 4 ori faţă de nivelul anului precedent.

În 2014, un număr de cel puţin 1.062 de locaşuri de cult creştine au fost atacate în scopul de a fi distruse, sau de a se provoca daune într-atât dfe importante încât să fie nevoie să fie abandonate sau închise.

Motoarele persecuţiei le reprezintă tribalismul excesiv, laicitatea extremă şi puterile publice abuzive. Instigatorii persecuţiei sunt:
 
- autorităţile locale, cele religioase sau cele la nivel naţional
- conducătorii de grupuri sau clanuri
- preoţii unor culte altele decât creştine
- preoţi ai unor biserici revendicându-se de la creştinism
- mişcări fanatice
- persoane din societatea civilă, mulţimi de oameni
- familia (în sens larg)
- partide politice, la nivel  local sau naţional
- grupări revoluţionare sau paramilitare
- carteluri, clanuri sau reţele de crimă organizată
- organizaţii şi societăţi secrete.
 
Aveţi acces la totalitatea raportului, dacă subiectul vă interesează, puteţi afla mai multe date. Ele sunt extrem de apropiate de cele conţinute într-un alt text, dat publicităţii la finele anului trecut de Observatorul pentru libertatea religioasă, dar şi în raportul anual 2014 al asociaţiei Aide a l’Egise en Detresse.
 
Din nou, semnale de alarmă extrem de serioase: în 55 de ţări din totalul celor 196 luate în calcul situaţia se deteriorează, doar în şase (Iran, Emiratele Arabe Unite, Cuba, Quatar, Zimbabwe şi Taivan) înregistrându-se o ameliorare a situaţiei. Din nou, vedem cum, în viziunea autorilor raportului, extremismul mulsulman pune o problemă foarte seriosă căci, dintre cele 20 de ţări clasate în categoria „cu intoleranţă ridicată”, 14 au căzut pradă persecuţiilor intense cauzate de exacerbarea intoleranţei legate de fundamentalismul islamic. Aceste state sunt: Afganistan, Republica Centrafricană, Egipt, Iran, Irak Libia, Maldive, Nigeria, Pakistan, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Siria, Yemen.

În plus, în alte şase ţări (Myanmar, China, Eritreea, Coreea de Nord, Azerbadkian şi Uzbekistan) există piedici serioase în exercitarea cultului creştin din cauza limitărilor legale impuse de regimuri autoritare.

 
Mi-aş fi dorit, cred că ar fi fost firesc, să pot cita poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române, a Sfântului său Sinod, măcar al unui părinte protopop preocupat oarecum de problemă. Nu am găsit altceva decât menţiunea unui fapt, de altfel lăudabil, o donaţie de jumătate de milion de euro făcută pentru a mai atenua din urmările evenimentelor tragice care lovesc nemilos comunităţi creştine din întreaga lume. Dar nu am identificat nicio luare de poziţie de tip creştinism militant şi activ, nici o alăturare publică la dezbaterea foarte inflamată din acest moment, la apelurile adresate tuturor ierarhilor lumii creştine de a păşi în agora şi a-şi mobiliza credincioşii pentru o cauză care nu este numai religioasă, ci şi de natură profund umanitară.

Nu înţeleg de ce pe ai noştri nu îi interesează absolut deloc ce se petrece acum în comunitatea creştină pe plan mondial. Drept care, nemaiînţelegând chiar nimic, reproducerea ce există, adică mesajul plin de emoţie, dar şi de trăire cu adevărat creştină, în spiritul valorilor tradiţionale, al Papei Francisc:
   

Urmăresc cu mare spaimă situaţiile dramatice în care se află creştinii din diferite părţi ale lumii, acolo unde sunt persecutaţi şi ucişi din cauza credinţei lor. Simt nevoia de a exprima profundul meu sprijin spiritual pentru comunităţile creştine greu lovite de o violenţă care pare să nu vrea să se oprească. Încurajez preoţii şi enoriaşii să fie puternici şi cu sufletul ancorat în speranţă

Chem la o vastă mobilizare a conştiinţelor tuturor celor care deţin responsabilităţi la nivel naţional şi internaţional şi a tuturor persoanelor de bună credinţă din lume...

Despre asta vorbesc ei. Noi, despre altele, departe, foarte departe de lumea asta dezlănţuită şi problemele ei minore şi sâcâitoare, cu deosebire acum, atunci când ne apropiem rapid de momentul festiv suprem, adică masa de duminică... Să rămână ei cu ale lor, nouă ce ne pasă, ne stricăm noi frumuseţe de masă cu pofta de mâncare aferentă pentru toţi nebunii ăia? Lasă-i să se omoare că sunt departe şi oricum ţările alea nu sunt pe harta ofertelor turistice cu preţuri promoţionale. Chiar aşa, păcat de ei, dar acum ne facem sânge rău din orice, măi dragă? 
   

Cum rămâne cu chestiunea cu Iisus şi învăţâmintele sale? Altă dată, cu altă ocazie, în altă lume.