În continuarea celui care mai existase ca atare în perioada 1992-2000 şi apoi între 2003-2006. Este simbolul central al revenirii complete a puterii talibane şi al înfrângerii militare complete a Occidentului şi a eşecului la fel de complet al marii promisiuni care a motivat campania din Afganistan, adică reformarea societăţii din această ţară, ţintă după cum se vede la fel de ratată ca şi eradicarea organizaţiilor teoriste Al Qaeda şi ISIS.

Emiratul Islamic al Afganistanului reintră astfel în grupul ţărilor care aplică Charia ca bază a a actului de guvernare, inspirând şi conducând toate acţiunile liderilor politici şi militari, supunând întreaga populaţie unor condiţionări extrem de stricte. Ce se întâmplă în Afganistan, este deja regulă în Arabia Saudită, Yemen, Iran, Kuweit, Bahrein, în Emiratele Arabe Unite, în Qatar, în Pakistan, în Indonezia, în Libia, în Sudan, în Somalia şi, parţial în Egipt şi în unele provincii din Nigeria acolo unde stăpâneşte organizaţia Boko Haram.

Ministerul respectiv, încă din momentul înfiinţării sale în 1992, a beneficiat de sprijinul extrem de activ al consilierilor saudiţi care au creat la Kabul o imagine în oglindă a propriei lor instituţii, Comitetul pentru slujirea virtuţii şi pedepsirea viciului  viciului, instanţă guvernamentală din Arabia Saudită (principalul aliat militar şi politic al SUA din regiune) de care depinde Muttawa, poliţia religioasă al cărei unic scop este de a depista încălcările legii islamice Charia.

Printre atribuţiile sale, absolut similare cu ce este în Afganistan, se numără:

- arestarea tuturor persoanelor care desfăşoară activităţi care ţin de homosexualitate, prostituţie şi adulter

- arestarea oricărui bărbat sau femeie găsiţi împreună şi cre nu aparţin aceleiaşi familii

- supravegherea regulilor stricte islamice în materie de îmbrăcăminte şi alimentaţie (îndeosebi consumul de carne de porc sau de băuturi alcolice) şi închiderea tuturor magazinelor în perioadele de rugăciune

- interzicerea tuturor produselor considerate ca non-islamice precum Cd-urile, DVD-urile, anumite grupuri muzicale occidentale, a anumitor filme sau emisiuni de televiziune de producţie occidentală

- împiedicarea proxelitismului şi a practicării altei religii decât cea islamică (sursa:Wikipedia)

Rolul ministerului afgan este de a veghe la aplicarea corectă a pedepselor prevăzute de legea islamică şi, acum sarcină prioritară, de a repune ordinea tradiţională în spaţiul unde occidentalii aduseseră câteva schimbări socotite drept păcate grave, chiar capitale: femeile care circulă singur şi nu sunt îmbrăcate corespunzor, ascultă muzică interzisă la radio, urmăresc emisiuni TV sau citesc alte cărţi decât cele aprobate de minister. Poliţia religioasă (hisba) constată existenţa delictului şi urmează judecata de către instanţa tribunalului islamic şi apoi, după caz, aplicarea pedepsei în spaţiul public.

Mişcarea a fost făcută în ultimele 24 de ore, aşa că încă nu s-au apucat de treabă. În consecinţă, ne putem raporta la modelele anterioare, din perioada 1991-2001 când ministerul cu acelai nume a dat decrete care interziceau fetelor să meargă la şcoală, femeile nu aveau voie să arate în public nici un centimetru de piele, bărbaţii nu aveau voie să se radă sau să înalţe zmee şi interpreteze piese muzicale.

Cu toate că talibanii dăduseră asigurări ferme că, de data asta, fetele vor avea voie la şcoală, un oficial de la Ministerul educaţiei taliban a anunţat vineri că se redeschid pentru băieţi şcolile şi liceele şi profesorii bărbaţi pot reveni la posturi: "toţi profesorii bărbaţi şi elevii trebuie să se întoarcă la şcolile lor" - se spune în comunicatul unde nu există nici un fel de indicaţie privind statutul profesoarelor şi elevelor. În consecinţă, este mult prea devreme de spus dacă va fi sau nu menţinută interdicţia comunicată de regimul taliban în pimele ore după cucerirea Kabulului, atunci când a obligat femeile să rămână închise în casă. Să ne amintim că, episoadele anterioare ale existenţei acestui minister au fost date numeroase decizii împotriva unor femei al căror singur păcat erta că fuseseră suprinse de poliţa religioasă mergând singure pe stradă.

Problema cea mai gravă pe care o semnalează aceste evoluţii de acum din Afganistan este cu mult mai complexă decât pare la prima vedere. este vorba, pe fond, de primul semnal major al unei recuperări de spaţiu de către fundamentalismul islamic pur şi dur, adică exact ceea ce încercaseră şi nu reuşiseră cei din ISIS când proclamaseră Emiratul Islamic în Irak şi Levantului. Americanii au greşit fundamental, urmaţi entuziast de toţi politicienii occidentali, atunci când s-au grăbit să afirme că ISIS dispăruse şi nu avea să se întoarcă niciodată. Şi nici ideologia care o susţine.

Iată că, dimpotrivă, ISIS şi A-Qaeda sunt acolo şi au deja un prim teritoriu recucerit, adică Afganistanul, în aşteptarea împlinirii etapei istorice a misiunii pe care mollahii o prezintă acum ca scop istoric, adică recuperarea Irakului. Şi le este la îndemână, extinzând astfel influenţa celor animaţi de speranţa plecării din nou la Jihad împotriva necredincioşilor şi reimplantării Charia pe teritorii din ce în ce mai vaste.

Deocamdată cel puţin, Occidentul pare să se fi resemnat şi se preocupă numai de limitarea consecinţelor înfrângerii, în speranţa că, oferind stimulente financiare vor opri exodul migraţionist din regiune. De revenire a operaţiunilor militare majore nici nu mai poate fi vorba acum, speranţa este că ruşii şi turcii vor avea destul de multă influenţă să meniţină măcar un status quo ca acum, acţionând asupra concentrărilor de trupe ISIS din regiunile strategice.

Dar americanii pleacă şi nu oricum. Chiar în ultimul moment al dezastruoasei misiuni de două decenii din Afganistan au produs încă un incident clasic, atacul cu dronă pe care l-au proclamat drept succes excepţional împotriva unei ţinte teroriste de mare importanţă şi care s-a dovedit, aşa cum recunosc acum, că a ucis o civili nevinovaţi, printre care şi copii. alt incident grav dintr-o serie lungă şi care alimentează spiritul anti-american în creştere continuă în regiune.

Este o lecţie? Desigur. A învăţat-o cineva? Nu cred.