Ucraina ca „necunoscuta necunoscută“

Un fost înalt oficial american făcând referire la interventia militara in Irak din 2003 a vorbit despre „necunoscute necunoscute“ (unknown unknowns), ce complica algoritmul deciziilor strategice, spre deosebire de variabile cunoscute. Acea expresie a fost comentata in fel si chip, uneori luata in derizoriu.

Dar expresia respectiva arata cu degetul la ceea ce numim in analiza “incertitudine”. Nassim Taleb a avut in minte chestiunea incertitudinii cand a dezvoltat conceptul de “black swan” (lebada neagra) ca eveniment extrem, foarte rar. Putem sa ne ducem cu gandul si la Frank Knight, economistul faimos de la Universitatea Chicago , care a facut distinctie intre ceea ce se intelege prin risc (potrivit unei distributii de producere a unor evenimente posibile) si “incertitudine”. Aceasta din urma acopera evenimente necunoscute, surprize, ce pot modifica radical tabloul de citire a realitatii si pot invalida calcule numeroase. In lumea financiara incertitudinea are multa aplicabilitate.

Criza din Ucraina intra, este de presupus, in categoria “necunoscutelor necunoscute” prin caracter si implicatii. Cine si-ar fi imaginat, sa spunem in ianuarie anul curent, ca vom trai anexarea Crimeii de catre Rusia si un cvasi-razboi civil in Ucraina (desi tensiuni politice mari existau de mai mult timp pe fondul controverselor privind un acord cu UE). Avem un eveniment care pune in discutie ordinea geopolitica pe continentul european, asa cum s-a conturat dupa caderea Zidului Berlinului. Iar unele efecte economice sunt greu de masurat, altele greu de anticipat. Nu intamplator, directorul general al FMI, Dna Christine Lagarde, a observat ca ceea ce se intampla in Ucraina, poate avea consecinte imprevizibile, de mare amploare.

“Necunoscuta Ucraina” este un eveniment extraordinar intrucat readuce geopolitica pe continetul european in mod brutal; acest eveniment obliga tarile UE la reexaminarea functionarii Uniunii, a componentelor de politici comune (politica externa si de securitate, energie, etc), la reevaluarea raporturilor cu Rusia in conditiile unor interdependente economice adanci. Devine clar multora ca pentru securitate se plateste, ca ea nu este un bun public “gratuit”. Sunt cateva grile dupa care se poate examina impactul crizei geopolitice nascute asupra tarilor UE:

-                           statele membre ale UE vor fi nevoite sa aloce mai multe resurse sectorului de aparare (securitate), ceea ce nu este simplu in conditiile in care cele mai multe dintre ele se confrunta cu dificultati bugetare mari (numai Estonia este tara din care aloca peste 2% din PIB apararii, asa cum recomanda NATO); aici am avea de-a face cu o realocare de resurse din perspectiva macroeconomica (care ar privi si constituirea de “tampoane”/buffere strategice)

-                           este nevoie de o coordonare mult mai buna a politicilor de aparare in UE, ceea ce inseamna si o politica externa si de securitate colectiva de alt calibru; relatia cu NATO intra automat in discutie

-                           securitatea implica si masuri pentru a face fata unor atacuri neconventionale, gen amenintari cibernetice (cyberfare), care implica resurse suplimentare si masuri de natura organizatorica speciale.

-                           incertitudinea marita reprezinta, in sine, un cost, care se va simti la nivel micro si macro, inclusiv pe plan international (accenturea crizei poate lovi pietele financiare in mod sever, cu cresteri ale costurilor de finantare pentru tari si corporatii)

Exista o perspectiva mai ampla din care se poate judeca criza din Ucraina ca eveniment extrem, care readuce geopolitica “mare” in Europa. Daca se va intra intr-o logica a unui “nou razboi rece” (cu o dinamica a sferelor de influenta), aliniamente geopolitice mai mult sau mai bine conturate vor modela politici publice (de stat) --cu reverberatii in viata economiei private. De pilda:

-                           redistribuiri de resurse vor avea loc prin bugetele publice, care ar influenta activitatea sectorului privat;

-                           s-ar intra intr-o dinamica de sanctiuni si de control al exportului si importului de materiale si tehnologii cu aplicabilitate militara (asa cum a existat, de pilda, pe filiera COCOM in perioada Razboiului Rece);

-                           ar fi afectata aria geografica de activitate a unor intreprinderi (sunt grupuri europene cu mari afaceri in Rusia);

-                           ar avea loc o fragmentare puternica a legaturilor economice in Europa in functie de aliniamente geopolitice (ar functiona blocuri economice).

-                           indirect ar fi afectate si relatii cu state din alte regiuni ale globului ca si competitia geopolitica globala.

Magnitudinea variabila a efectelor mentionate mai sus este de pus in relatie cu aranjamentele de securitate ce vor fi definite, scris si nescris, dupa « stabilizarea », intr-un fel sau altul, a situatiei din Ucraina. Pot fi imaginate diverse scenarii de “stabilizare”, cu efecte economice diferite.

Ce se intampla in Ucraina acum are dimensiunea si semnificatia unei “necunoscute necunoscute”, a unui eveniment extrem, care poate modifica enorm cadrul geopolitic european. Daca Razboiul Rece a fost de inteles, esentialmente, prin prisma unui conflict ideologic la scara istoriei, un nou razboi rece ne-ar readuce la o confruntare geopolitica specifica secolului XIX, cu precizarea ca ar contrapune o lume democratica unui spatiu condus prin mijloace prevalent autocratice.

O consecinta a evenimentului extrem ucrainian ar putea fi o intarire a motoarelor integrarii in Uniunea European intr-o perioada in care opereaza forte politice ce resping proiectul european. Si NATO are nevoie de o revedere a functionarii sale in noul context. Evenimentul extrem “Ucraina” are efecte economice vizibile, dar si unele ce sunt greu de evaluat acum.