Sancţiuni pentru Rusia (proiect). Urmează NATO. Apoi ce?

Jocul colectiv cu focuri aprinse continuă. Se amplifică. Se auto-alimentează dintr-o retorică războinică sau acuzatoare spre toate orizonturile imposibil de imaginat acum câteva luni.

Toată lumea este speriată şi nu ştie cum ar mai trebui să fie făcut pasul înapoi, dacă aşa ceva mai e posibil. Până atunci însă, toată lumea este pregătită să mai facă un pas înainte. Pe un principiu de comportament pe care-l evoca, mai demult, Paul Valery: 

Între oameni, nu pot exista decât două feluri de relaţii, LOGICA SAU RĂZBOIUL.

Deocamdată, suntem în faza ultimă de aşteptare a unei dintre aceste două soluţii. Am trecut, foarte rapid, prin faza speranţei că lucrurile, prin miracol, ar mai putea fi rezolvate prin formula armistiţiului anunţat între Kiev şi Moscova. Numai că strategii ruşi au mirosit rapid capcana şi au spus că un armistiţiu nu poate fi negociat între cele două părţi deoarce, automat, Rusia ar fi recunoscut că este parte activă în conflict. Spune că nu este. Atunci despre ce acord mai poate fi vorba?

Întrebare care determină două categorii diferite de răspuns (dar perfect convergente, pe fond): primul, din partea UE, foarte probabil mâine la prânz, al doilea, poate tot mâine, din partea NATO, dar spre seară în forma finală, ambele cele mai târziu vineri.

În cazul UE, din documentul de lucru pe care l-am putut consulta acum câteva ore, în cea mai nouă variantă a sa, există propuneri pentru adoptarea unui nivel de sancţiuni de o amploare fără precedent împotriva Federaţiei Ruse. Acestea ar cuprinde:

-  exitenderea interdicţiei actuale de a împrumuta sau de atragere de capitaluri de către ansamblul companiilor de stat din Federaţia Rusă, deci nu doar, ca până în acest moment, în cazul băncilor de stat.

-  câteva dintre Statele Membre propun ca, pe lista oficialilor din Federaţia Rusă care au primit deja interdicţie de şedere pe teritoriul UE, să figureze şi numele ministrului rus al apărării, Sergei Shoigu.

-  o altă măsură posibilă posibilă va fi interzicerea împrumuturilor sindicalizate către băncile şi companiile din sectorul de stat din Federaţia Rusă precum şi interdicţia absolută de cumpărare de produse financiare derivate ruseşti.

-   mai este evocată şi posibiliatea de interzicere a vânzării aşa-numitelor „bunuri cu usaj dublu civil şi miltar“, aceasta, de acum înainte, soluţie aplicabilă la nivelul tuturor importatorilor ruşi şi nu numai în cazul celor din sectorul industriei de apărare.

-  Mai este evocată o posibilă interdicţie de vânzare a tehnologiilor de vârf din sectorul energetic, extinsă şi la sectorul absolut vital al produselor specifice de întreţinere

-  O altă idee în discuţie este adoptarea unei decizii privind interzicerea participării Rusiei la mari evenimente culturale sau sportive. Una dintre măsurile concrete ar putea fi, la nevoie, boicotul european al Cupei Mondiale de Fotbal care urmează să se desfăşoare în Rusia în 2018. Măsură susţinută de vice-prim ministrul britanic Nick Clegg, dar căreia i se opune ferm Federaţia Germană de fotbal al cărei preşedinte, Wolfagang Nioersbach, reamintea că „boicotul din 1980 nu a făcut rău decât sportivilor”...

Asta de o parte. dar nici Federaţia Rusă nu duce lipsă de aliaţi, rectivând la scară masivă relaţia privilegiată cu China de care o leagă legăturile din ce în ce mai serioase şi argumenetate financiar din cadrul celor două structuri complementare care reprezintă acum, cel puţin din punct de vedere demografic, puterea a o treime din populaţia globului: Organizaţia de Cooperare de la Şanghai şi BRICS.

Oficialităţile de la Beijing anunţă că se opun categoric oricăror sancţiuni decise de SUA sau/şi de UE împotriva Moscovei precum şi oricăror piedici puse devoltării economice a Rusiei, aşa cum a indicat, luni la Moscova, vice-prim ministrul chinez Zhang Gaoli care afirma, în mod foarte clar:

„...ne propunţăm categoric împotriva oricăror sancţiuni decise de SUA sau de UE împotriva Rusiei”

Mai mult, mare atenţie la aceste observaţii suplimentare, China (conform unui comunicat oficial al agenţiei China Nouă, citându-l pe Shen Danyang,  purtătorul de cuvânt al Ministerului Comerţului), prevede o mişcare de cooperare de mare amplitudine către Rusia pentru a face faţă embargourilor europene:

„China este în mod categoric împotriva sancţiunilor SUA şi Occidentului care vizează Rusia, împotriva „revoluţiilor colorate...Companiile chineze au exportat către Rusia produse agricole în valoare de 2,1 miliarde de dolari. China este gata să extindă comerţul cu Rusia privind produsele agricole..China doreşte să strângă legăturile economice şi comerciale cu Rusia şi va continua să creeze condiţiile favorabile pentru cooperare bilaterală în sectoarele energetice, agricultură, infrastructură şi în cel al tehnologiilor de vârf “.

Important? Uitaţi-vă numai la dimensiunile comerţului agricol UE-Rusia, astfel cum a fost prezentat azi de comisarul Dacian Cioloş la Bruxelles, cu referinţă la 2013:

EU exports of banned agri-food products to Russia in 2013 – by product groups & most important Member States concerned (in €million):

 Value of EU exports to Russia in 2013 – global and „banned" products (in € million):

Source: European Commission; Note: * excluding fisheries products worth €154million

Urmează un acelaşi tip de comunicat din partea Indiei, se întreba un oficial al CE cu care stăteam de vorbă acum câteva ore? Sub protecţia anonimatului, acesta evoca temerea ca sancţiuni euro-atlantice prea puternice să nu oblige Rusia să activeze parteneriate strategice de urgenţă, directe sau indirecte, China şi India fiind primele nume pe listă. 

Vom vedea, pe de altă parte, dacă NATO va consfinţi - şi mai ales sub ce formă – răspunsul  la cererea statelor de pe graniţa estică a Alianţei de a amplasa pe teritoriul unora dintre ele baze permanente. Pe de altă parte, vom vedea dacă se va decide ca, în actualele condiţii, va mai fi menţinut (oare sub ce formă şi cu justificări) cordonul ombilical care lega NATO de Rusia. Consiliul NATO-Rusia poate va fi menţinut, şi în acest caz vor trebui oferite justificări convingătoare. Fie anulat, aceasta înseamnând intrarea, de facto, în logica reală de război rece, cu toate consecinţele de rigoare. Inclusiv cu modificarea priorităţilor de politică externă a unora dintre ţările membre şi, în orice caz, cu un accent foarte solid pe ridicarea cuantumului procentajelor din buget acordate apărării. În fine, imediat, vom vedea contra-reacţia Rusiei la toate acestea.

Ceea ce am auzit, neoficial, este că se redeschide pachetul complet al Războilui Rece, inclusiv supralicitarea pe sisteme de armament performante. Să sperăm că ne-am înşelat şi că toate acestea nu sunt decât speculaţii. Şi dacă nu, ce urmează?