O închisoare în Ucraina. Din motive de securitate nu ni se permite să dezvăluim locul în care se află. Etajul al doilea este rezervat prizonierilor de război ruşi. „Pentru propria lor siguranţă“, spune conducerea penitenciarului, ruşii sunt ţinuţi separat de ceilalţi deţinuţi. 

Avem privilegiul de a fi prima instituţie media căreia Administraţia naţională a penitenciarelor din Ucraina îi permite să stea de vorbă cu prizonieri ruşi şi să filmeze în interiorul penitenciarului. Avem permisiunea să intervievăm doar deţinuţi care nu au fost acuzaţi de crime de război şi împotriva cărora nu a fost iniţiată nicio altă procedură penală. Realizarea unui interviu cu asemenea persoane ar fi necesitat aprobare suplimentară din partea Procuraturii.  

"Abia aici am deschis ochii"

Într-o celulă întâlnim şapte bărbaţi de diferite vârste. Vizita jurnaliştilor nu-i suprinde. Spun că reprezentanţi ai ONU sau ai Crucii Roşii trec săptămânal pe la ei. Patru dintre ruşii încarceraţi sunt de acord să vorbească în faţa jurnaliştilor DW. Toţi spun că au fost soldaţi profesionişti şi că nu au nimic de ascuns.   

„Ca să fiu sincer, am fost înşelaţi!“ mărturiseşte Roman, originar din oraşul rus Wyborg. „La început ni s-a spus că ar fi vorba despre o chestiune umanitară. Dar am fost aruncat direct pe front.“ Roman a fost rănit în luptele din regiunea Harkov. Militarii ucraineni l-au luat şi i-au acordat îngriiri medicale, povesteşte el. 

Prizonierii ruşi care au stat de vorbă cu DW

Prizonierii ruşi care au stat de vorbă cu DW

Artiom, un alt prizonier de război, spune că el a luat conştient decizia de a participa la „operaţiunea specială“ din Ucraina. A dat curs unui anunţ online. S-a deplasat în regiunea controlată de separatişti, la Doneţk, unde în doar câteva zile a învăţat să conducă un blindat T-72. Ulterior a fost trimis în direcţia Saporojie, dar tancul său a fost distrus. Membrii regimentului Azov l-au prins şi l-au luat prizonier. Artiom ne dă asigurări că a primit mâncare şi ţigări. „N-am văzut niciun fascist aici“, adaugă el. 

„La televizor se spune că luptăm pentru o cauză bună, dar în realitate nu este cazul! Abia aici am deschis ochii", spune Artiom. Rusul îşi descrie foştii camarazi de pe front ca fiind o armată de „tâlhari şi criminali“.  

Cum este viaţa în penitenciar?

Celula în care sunt cazaţi soldaţii ruşi este mică, dar curată. Pe masă sunt farfurii de plastic. Tacâmurile sunt din metal. Un gardian povesteşte că, din motive de siguranţă, deţinuţii obişnuiţi primesc tacâmuri de plastic. Cu ruşii capturaţi în război este mai uşor, spune el, fiindcă aceştia nu sunt agresivi ci doar aşteaptă să fie eliberaţi într-un schimb de prizonieri. 

Un deţinut ucrainean serveşte masa prizonierilor ruşi

Un deţinut ucrainean serveşte masa prizonierilor ruşi

Masa de prânz, constând în borş şi terci de hrişcă, le-o serveşte un deţinut ucrainean sub supravegherea gardienilor. Dimineaţă au primit terci din mălai şi carne, povestesc ruşii. Conform planului afişat pe culoarul închisorii, toate persoanele încarcerate primesc trei mese pe zi. Zilnic li se permite să se plimbe în aer liber şi să facă duş.  

"Dispăreţi! Nu aveţi ce căuta aici!"

Într-o altă celulă sunt cazaţi trei bărbaţi tineri. Toţi au în jurul a 20 de ani. Pe măsuţa de lângă paturile lor se află un teanc de cărţi. Deţinuţii spun că le place să citească romane poliţiste. Unul dintre ei este Dmitri. Susţine că, pe 24 februarie, n-a ştiut că va pleca din oraşul rus Belgorod spre Ucraina. „Nu ni s-a spus încotro mergem. Ne-am dat seama abia când am intrat pe teritoriul Ucrainei şi am văzut indicatoarele şi steagurile. L-am întrebat pe comandant ce facem aici şi răspunsul lui a fost să nu-i mai pun întrebări inutile“, îşi aminteşte Dmitri.  

Pe 27 februarie, când forţele ucrainene au tras asupra tancului în care se afla în apropiere de Pryluky, s-a predat. 

În timpul interviului cu Dmitri şi cu alţi doi prizonieri ruşi, de faţă au fost un gardian, psihologul penitenciarului şi alţi deţinuţi. Prezenţa angajaţilor închisorii nu le-a dat impresia jurnaliştilor DW că ar influenţa naraţiunea sau dorinţa de a vorbi a soldaţilor ruşi. 

Programul deţinuţilor ruşi

Programul deţinuţilor ruşi

Discuţia cu Oleg, alt prizonier, s-a purtat într-o încăpere separată, între patru ochi. Bărbatul povesteşte că în martie şi-a prelungit contractul cu armata rusă. „Am crezut ştirile de la televizor conform cărora mergem să ajutăm fiindcă aici există naţionalişti care torturează şi ucid oameni“, spune tânărul. Când a ajuns la Harkov, adaugă el, n-a văzut niciun naţionalist. „Când am intrat în sate, oamenii ne-au luat direct: Dispăreţi! N-aveţi ce căuta aici!“  

Când a semnat contractul cu armata i s-a promis instruire, şcoală, dar şi că nu va fi trimis în prima linie a frontului. După numai trei zile batalionului din care făcea parte i s-a ordonat să încercuiască Harkovul. El şi camarazii săi au vrut să se întoarcă în Rusia, dar superiorul le-a interzis. Apoi contactul cu comandantul s-a întrerupt şi întreaga trupă a fost capturată de către soldaţii ucraineni. 

La detectorul de minciuni

Toţi deţinuţii care au acceptat să vorbească pentru DW spun că regretă participarea la operaţiunea din Ucraina şi susţin că nu au deschis focul asupra populaţiei civile şi a satelor din ţara atacată. Deocamdată anchetatorii ucraineni nu au niciun fel de dovezi care să indice implicarea acestora în crime de război. 

Ruşii capturaţi au fost supuşi inclusiv unui test cu detectorul de minciuni. Angajaţii penitenciarului povestesc că soldatul rus Vadim S. ar fi mărturisit doar în timpul testului că a împuşcat şi ucis un civil în regiunea Sumy. Pe 23 mai un tribunal ucrainean l-a condamnat la închisoare pe viaţă. A fost prima sentinţă pronunţată împotriva unui prizonier rus în Ucraina. 

Cât costă întreţinerea prizonierilor?

În discuţia cu jurnaliştii DW niciun deţinut rus nu s-a plâns de condiţiile din închisoare sau de tratamente inumane. „Zilnic suntem întrebaţi dacă avem nevoie de ceva. Dacă se poate, primim. Hrana este echilibrată“, spune Roman. 

Cărţi, tacâmuri şi pâine pentru prizonierii de război

Cărţi, tacâmuri şi pâine pentru prizonierii de război

Conform Ministerului de Justiţie, costurile pentru întreţinerea fiecărui prizonier – alimente, îmbrăcăminte, produse de igienă, apă şi curent - ar fi de aproximativ 3000 de grivne (aproximativ 95 de Euro) lunar. Acestei sume i se adaugă costurile pentru personalul închisorii, medicamente şi aparatură medicală. 

Ministrul-adjunct al Justiţiei, Olena Wysozka, a declarat pentru DW că sunt cheltuieli justificate întrucât condiţiile de detenţie în cazul prizonierilor de război trebuie să respecte Convenţia de la Geneva. În plus, Ucraina are nevoie de soldaţi ruşi vii şi sănătoşi pentru schimburile de prizonieri. 

Cum sunt trataţi deţinuţii în Ucraina şi în Rusia 

Coordonatoarea misiunii ONU pentru Drepturile Omului în Ucraina, Matilda Bogner, a declarat pentru DW că, în general, condiţiile de detenţie ale prizonierilor ruşi în Ucraina sunt satisfăcătoare. Totodată, susţine Matilda Bogner, un observator ONU ar fi primit şi informaţii privind abuzuri şi acte de tortură la care ar fi fost supuşi soldaţii ruşi capturaţi. 

Uşa celulei unor prizonieri ruşi

Uşa celulei unor prizonieri ruşi

De asemenea, există indicii că prizonierii ucraineni din Rusia şi din teritoriile controlate de ruşi din Ucraina ar fi fost torturaţi imediat după ce au fost prinşi. „Lipsesc alimentele şi igiena, iar comportamentul gardienilor este grosolan“, afirmă Bogner. ONU cere ambelor părţi să le asigure deţinuţilor un tratament uman şi să ancheteze serios toate presupusele cazuri de tortură şi rele tratamente aplicate soldaţilor capturaţi. 

În privinţa numărului de soldaţi ruşi reţinuţi în Ucraina nu există informaţii oficiale fiindcă se fac constant schimburi de prizonieri cu partea rusă. „Speranţa moare ultima”, spune Dmitri. Şi el speră să fie eliberat în urma unui asemenea schimb. După trei luni de detenţie tot ceea ce-şi mai doreşte este să ajungă acasă. Şi mai spune că în armată nu vrea să mai servească niciodată.

Anna Fil - Deutsche Welle