Povestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său

Povestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său

Foto captură Volksfreund TV

Un fost centru de geolocalizare al armatei germane şi NATO situat într-un buncăr din orăşelul germanTraben-Trarbach din regiunea Mosel, landul Renania-Palatinat, a devenit o metropolă virtuală a crimei organizate, poate cea mai mare din lume, relatează Der Spiegel. O poveste bizară, în care infractorul principal a scăpat, scrie publicaţia.

Institutul, al cărui proprietar în acte este un olandez, a oferit servicii de găzduire unor reţele infracţionale cu bună ştiinţă, acesta fiind şi scopul activităţii sale, spun procurorii. Totul a început în 2003, când Herman Johan Xennt, un olandez de 61 de ani cu rezidenţă în Singapore, a cumpărat fostul buncăr militar sau „Institutul” de la statul german contra sumei de 400.000 de euro. 
 
Proaspăt sosit în oraş, a prezentat administraţiei locale proiectul său: un centru de date pentru companii, bănci şi furnizorii de servicii. Primarul a încercat să avertizeze poliţia federală după ce a aflat că Xennt avusese probleme cu legea în Olanda unde mai deţinuse un buncăr, dar agenţia guvernamentală care vinde proprietăţi publice a mers mai departe cu contractul de vânzare.
 
Xennt este suspectul principal alături de managerul său, Michael R, dar procurorii cred că în spatele afacerii este un infractor irlandez între timp dispărut fără urmă, care nu a putut fi pus sub acuzare, în pofida unor dovezi ale conexiunii sale cu buncărul.  
 
Un rechizitoriu de 275 de pagini a fost posibil după ani de supraveghere, interceptări şi infiltrarea unui agent sub acoperire timp de circa un an şi jumătate, între 2018 şi 2019. Poliţia a descins la buncăr în septembrie 2019, cu 650 de agenţi, şi a confiscat date de 2 pentabiţi, echivalentul a 2 miliarde de megabiţi. În urma decriptării unei mari părţi din ele, nu s-a găsit nici măcar un site legal, spun procurorii, în timp ce Xennt spune că a fost doar un simplu furnizor de infrastructură tehnică cu nimic diferit de Amazon, de exemplu. 
 
 
Xennt, care a răspuns din detenţie unui număr de 65 de întrebări adresate de Der Spiegel şi canalul de televiziune publică NDR, a explicat: „Serverele noastre sunt ca seifurile din bancă. Niciun angajat al băncii nu verifică ce e înăuntru, de fapt fără cheie n-are cum sa o facă”.
 
„Le-am pus explicit în atenţie clienţilor că nu vrem nimic ilegal şi mai ales siteuri care promovează terorismul şi pornografia infantilă. Dacă am fi ştiut, am fi închis severul şi am fi anunţat autorităţile”, s-a apărat el în faţa acuzaţiilor, deşi a doua zi după arestarea sa a admis că e tulburat de proporţiile activităţilor infracţionale găzduite de serverele sale, că îi pare rău şi nu a fost intenţionat.
 
Investigaţiile legate de Ciberbuncăr sunt produsul cooperării mai multor agenţii guvernamentale, între care Biroul Federal pentru infracţionalitate şi alte două instituţii la nivel de stat, dar legislaţia germană e una strictă în materie de supraveghere şi multe date au putut fi obţinute prin colaborarea internaţională vizând un infractor mai bine conectat, un anume misterios domn Green. Acesta a fost văzut de angajaţii buncărului la proprietate şi a apărut în fotografii cu echipa după ce o publicaţie din ţara sa natală, Irlanda, a mers pe urmele lui.
 
Deşi anchetatorii sunt convinşi că au în faţă un caz clar - buncărul este un centru tehnic de operaţiuni, un serviciu de găzduire pe darknet cheie pentru numeroase siteuri ilegale şi pieţe dubioase - va fi foarte greu de dovedit că operatorii au ştiut despre ele şi le-au sprijinit conştient activităţile.
 
„Nu e vorba despre ce a făcut, ci despre ce a ştiut”, spun anchetatorii.
 
Publicaţia Der Spiegel şi canalul de televiziune NDR au avut acces la documente din anchetă şi au prezentat detalii din acest caz. Procesul va începe în câteva luni în Trier.
  
Echipa de bază era formată din fii Xyonn şi Yennoah O., partenera de viaţă Jaqueline B. şi Michiel R - care s-a alăturat în 2014 şi care a devenit managerul buncărului. Acesta se ocupa teoretic de abuzurle raportate, dar după cum a povestit anchetatorilor, acestea erau rezolvate prin transmiterea lor clienţilor. Pe lângă echipa de programatori care avea birourile proprii, se mai aflau pe proprietate, care are doar unul din cele cinci etaje la suprafaţă, Rene G, portar şi bucătar, dar şi interni care probabil nu aveau acces în subteran. Ocazional, Xennt primea prieteni care veneau în vacanţă, dar şi vizite din partea misteriosului domn Green.
 
Un fost colaborator, care nu este însă pus sub acuzare, Sven Olaf Kamphuis, s-a referit la el însuşi ca la „Ministrul de externe al Ciberrepublicii”, cum numea el buncărul. El a spus după raidul poliţiei că proprietatea era o ţară în sine care are dreptul la apărare militară.
 
Procurorii nu au aşi în mânecă: nu există niciun singur email sau o recunoaştere explicită în convorbirile interceptate care să furnizeze dovezi clare că buncărul avea ca principală activitate servicii pentru infractori. Anumite emailuri sau mesaje conţin însă indicii care sugerează că în anumite cazuri buncărul putea emite avertizări, dar nu a făcut-o decât formal.
 
Mai sunt şi mesaje în care raportarea unui abuz e însoţită de oferte pentru o mai bună protecţie la un cost suplimentar. Procurorii vor căuta să probeze că Xennt şi echipa sa au oferit opţiuni de criptare - aşa numitul „stealth service” care îi fac invizibili pe distribuitorii originali ai unui conţinut infracţional - unor clienţi ale căror afaceri ilegale erau evidente pentru ei.

Servicii blindate nuclear pentru lumea subterană

Cazul este însă construit pe dovezi circumstanţiale că furnizorii serviciilor de găzduire erau la curent cu afacerile nu tocmai curate ale clienţilor. În definitiv ofereau servicii pentru lumea subterană a webului. Mai mult îşi prezentau serverele ca „scut nuclear” împotriva unor potenţiale repercusiuni legale, poziţionându-se astfel pe piaţă ca furnizori de găzduire pentru afaceri ilegale de tot felul.  
 
În cele din urmă preţurile de 3 şi 4 ori mai mari pentru astfel de servicii oferă cele mai bune indicii că ştiau pentru cine lucrează.
 
Unii dintre clienţii lui Xennt, implicaţi în crimă organizată transfrontalieră, sunt deja obiectul unor anchete penale. Printre ei sunt:
 
- platforma Fraudsters (între 2016 şi 2018), folosită trafic de droguri, bani falşi, medicamente, fraudarea cardurilor de credite şi acte de identitate false; 
- Flugsvamp 2.0 din Suedia, începând din 2015 - una din pieţele majore pentru droguri, cu zeci de mii de cumpărători de la 600 de furnizori şi milioane de vânzări;
 - Orangechemicals.com şi Lifestylepharma.com (2016-2018) specializate în vânzarea de droguri sintetice importate din China;
 -Onions.es şi Cb3rob.org- siteuri de pornografie infantilă.
 
Serverele lui Xennt au fost legate şi de scandalul Mirai, din 2016: un om de afaceri liberian a angajat un hacker pentru a elimina un competitor prin sabotaj digital. Planul era înecarea lui în trafic nedorit prin exploatarea a sute de mii de rutere ale utilizatorilor de internet Deutsche Telekom. A fost un eşec care a destabilizat temporar 1.2 de milioane de conexiuni la internet.
 
Trei dintre cei mai mari furnizori de servicii de găzduire din Germania sunt Ionos, Strato and Hetzner. Companiile au declarat că nu permit închirieri anonime de spaţiu pe serverele lor şi nici plăţi în monede digitale sau cash. Xennt şi echipa lui au oferit însă oricui a plătit stocare anonimă fără a verifica identitatea, adresa sau clientul care a solicitat serviciile. A primit bani cash în plicuri livrate la porţile proprietăţii, plăţi în Bitcoin şi transferuri bancare prin Western Union. Nu au existat contracte cu termeni şi condiţii semnate de clienţi.
 
La un moment dat Xennt şi-a făcut publicitate lăudându-se că a găzduit platforma Wikileaks al lui Julian Assange. Însă clienţii lui nu erau nicidecum din rândurile celor oprimaţi de regimuri dictatoriale care doreau să evite cenzura şi căutau siguranţă „nucleară”. 
 
Xennt este un experimentat al lumii digitale subterane. El a deţinut un buncăr NATO şi în Kloetinge Olanda. Împreună cu partenerul său de afaceri, Kamphuis, a ajuns pe primele pagini ale ziarelor după ce au găzduit Pirate Bay. În 2002, în acel buncăr a izbucnit un incendiu de la un laborator de droguri sintetice din incinta lui. Xennt a spus atunci că a închiriat spaţiul şi nu a ştiut ce fac clienţii lui chinezi.
 
Xennt a scris pe siteul de prezentare că buncărul dispune de generatoare de electricitate şi de provizii astfel încât toate serverele să funcţioneze continuu „în orice condiţii”. Astfel a creat impresia că va oferi siguranţă clienţilor lui indiferent de orice.
 
Dosarele nu conţin informaţii despre profiturile afacerii din buncăr. La un moment agentul sub acoperire a aflat de la mâna dreaptă a lui Xennt că acestea s-ar ridica la 200.000 de euro anual. Costurile de întreţinere trebuie însă să fie enorme pentru cele peste 400 de servere şi numai factura de electricitate ajunge la 15.000 de euro pe lună. De aceea echipa şi-a mărit oferta pe servicii prezentându-se ca furnizor global de tehnologie şi de consultanţă de securitate pentru clienţi cu cereri speciale. A venit astfel cu ideea unei aplicaţii descrisă ca imposibil de supravegheat, care urma să fie concepută în Polonia. Ar fi fost dotată cu un buton de panică care să şteargă toate datele în caz de urgenţă. Serviciul costa 3.000 de euro pe an. 

Misteriosul domn Green sau Pinguinul

Xennt avea nevoie de parteneri de afaceri bine conectaţi: un om precum domnul Green, un irlandez care apare în dosare ca George M. Xennt a declarat că l-a primit de maxim 3 ori la buncăr, în timp ce asociatul său, Michiel R, a spus că a venit de 3, 4 ori pe lună la începutul afacerii. Sute de pagini ale dosarului sunt dedicate numai acestui irlandez care ar fi şeful reţelei din buncăr. Doar că anchetatorii nu au putut proba apartenenţa lui la reţea şi între timp l-au pierdut.
 
Sunt însă relatări că echipa din buncăr se temea de el, un om de aproape 70 de ani cunoscut şi ca Pinguinul din cauza mersului său balansat. Presa irlandeză îi spune „Naşul”. Se spune că el şi familia sa alături de alte clanuri au dominat piaţa drogurilor din Irlanda şi Europa ani de zile. E suspectat şi de trafic de arme şi spălare de bani. A fost închis în anii 80, iar în anii 90 se afla în top 5 al infractorilor din Irlanda. Bărbatul spune că este un antreprenor cinstit şi afacerile sale de import-export sunt legale. 
 
George M. s-a mutat la mijlocul anilor 90 în Olanda după ce Irlanda a început să confişte proprietăţile obţinute prin activităţi infracţionale. Acolo a fost acuzat că a coordonat furturi de milioane de dolari de componente informatice. A primit doi ani şi jumătate de închisoare. Fiul său, unul din cei mai mari importatori de heroină din Olanda, a fost împuşcat în faţa casei sale.
 
Apoi domnul Green s-a mutat în lumea virtuală. Apariţiile sale au fost rare şi se presupune că a făcut naveta între Olanda, o proprietate din Maroc şi una din Malaga, unde locuia cu partenera sa, o marocană.
 
Poliţia germană a obţinut permisiunea să intercepteze 16 telefoane numai în legătură cu Pinguinul. S-a dovedit că el a făcut drumuri la Traben-Trarbach din Wittlich, vestul Germaniei, unde închiriase un apartament. Poliţia a descoperit conexiuni cu reţele globale de crimă organizată. George M. a traficat tone de droguri şi avea contact cu carteluri din Columbia. A fost implicat şi într-un război sângeros pentru supremaţie pe piaţa din Europa. Irlanda a confiscat sute de kilograme de cocaine într-o operaţiune în care apare numele lui. Europol l-a pus în top 20 al traficanţilor de droguri din Europa, pe 2014. Dar el se plimba liber prin Europa şi Germania.
 
Probabil afacerea din buncăr nu ar fi fost dezvăluită dacă nu ar fi apărut el. În 2015 un tabloid irlandez a publicat poze cu el de la un intern al buncărului şi apoi a trimis un reporter la Traben-Trarbach unde a fost filmat alături de membri ai echipei lui Xennt. Publicaţia a scris că cei doi se cunoşteau din Olanda şi erau parteneri de afaceri în Germania. 
 
Dar treburile au mers mai departe în buncăr. Ei erau însă supravegheaţi intens: urmariţi, interceptaţi, localizaţi prin GPS, agenţi infiltraţi în reţea. Prezenţa Pinguinului le-a oferit acces la un număr colosal de date . În ochii anchetatorilor el este fapt şeful reţelei. E posibil ca acesta să fi cumpărat buncărul. Anchetatorii au găsit o investiţie de 700.000 de euro într-un „proiect IT” în Germania prin „ministrul său al finanţelor”, Kevin G. Un mesaj criptat despre cutii de portocale vândute la preţ dublu, un chinez şi o bancă a indicat că îşi continua şi comerţul cu droguri.
 
Un alt mesaj se referea la un telefon dotat cu o aplicaţie de criptare pe care o folosesc toţi prietenii săi. 
Poliţia germană s-a folosit de irlandez pentru a obţine permisiuni de supraveghere mai puternice. Era clar că afacerile lui trebuiau protejate prin mijloacele tehnice oferite de buncăr. Un angajat a dat declaraţii în acest sens. 
 
Multe din convorbirile interceptate între Xennt şi Pinguin erau despre aplicaţii finanţate de acesta din urmă. Ele erau numite„ Exclu” şi „Enigma”. Le vindeau preinstalate pe telefoane BlackBerry. 
Un raport al anchetatorilor arată că aplicaţiile erau folosite în comunicaţii în tranzacţii cu droguri. Dar cele mai importate detalii despre infracţiunile comise erau furnizate pe canale criptate şi nu au putut fi accesate.Telefoanele au ajuns în Columbia, dar şi la sucursala din Olanda a grupării Bandidos. 
 
Anchetatorii au descoperit o convorbire din 2016 între Xennt şi irlandez în care ilustrul infractor se plângea de costurile mari de întreţinere şi prea puţin profit. Xennt trebuie să-şi facă un plan de afaceri.
 
Apoi anchetatorii au pierdut urma Pinguiului care nu a fost nici acuzat, nici arestat în afacerea buncărului. Este uluitor, scrie Der Spiegel, mai ales după supravegherea şi urmărirea intense prilejuite de acest personaj. El a dispărut într-o zi şi dus a fost. I s-a pierdut urma prin 2017. El nu a făcut nicio greşeală şi în plus operaţiunea s-a desfăşurat în cadrele strânse ale legislaţiei germane care nu oferă cele mai bune oportunităţi pentru a destructura reţele mafiote.
 
În urma raidului din septembrie 2019 în buncăr poliţiştii au descoperit şi un contract de servicii de găzduire cu o grupare extremistă de dreapta, Identitarian Movement, care intră sub incidenţa agenţiei de protejare a Constituţiei şi e pasibilă să răspundă penal. Unul dintre angajaţii lui Xennt a recunoscut că echipa a vizat o astfel de piaţă de nişă şi că el însuşi a contactat gruparea prin mesagerie criptată. 
 
Poliţia germană a mai ajuns la buncăr în cu câteva luni înainte după ce a mers pe urmele uneia dintre cele mai mari reţele de pe darknet, Wall Street Market (WSM), în cadrul unui demers internaţional al FBI, Europol şi poliţia federală germană. Piaţa avea peste un milion de clienţi şi se vindeau canabis la tonă, cocaină la sute de kilograme, metamfetamină, heroină la kilogram, pastile de ecstasy şi alte narcotice. Reţeaua a avut profituri de 50 de milioane de euro în câţiva ani de existenţă.
 
Darknetul e o lume digitală paralelă care poate fi accesată cu ajutorul unor browsere precum Tor care pot anonimiza aproape complet navigarea pe siteuri. Organizaţii media precum New York Times pun la dispoziţie mailuri pentru informatori pe darknet pentru a-i proteja. Este o lume în care inhibiţiile dispar după ce poate fi accesată doar cu câteva clickuri, iar oameni care nu ar deveni infractori în lumea reală o fac pe aceste platforme virtuale.
 
Cazul a adus în atenţie legislaţia restrictivă în privinţa supravegherii din Germania, anchetatorii putând obţine probe datorită colaborării internaţionale. Agenţiile efectuează investigaţii în funcţie de legislaţia ţării şi „ne putem folosi de rezultatele lor în cazurile noastre”, spune un anchetator german.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: