INFOGRAFII Cum îi ajută Comisia Europeană pe ruşi să trimită gaze în UE

INFOGRAFII Cum îi ajută Comisia Europeană pe ruşi să trimită gaze în UE

Ruşii au monopol pe un gazoduct din Germania care le asigură rută directă către Europa Centrală

Europenii sunt solidari cu ucrainenii, dar până când asta le pune în pericol propriile importuri de gaze ruseşti. Ruşii caută noi rute independente de Ucraina prin care poate trimite gaze în UE, iar Comisia Europeană s-a anunţat dispusă să renunţe la câteva legi pentru a-i ajuta.

Ştiri pe aceeaşi temă

Uniunea Europeană se teme de o nouă criză a gazelor, după ce Rusia a sistat ieri exporturile de gaze pentru Ucraina. Gazprom, compania-monopol din domeniul gazelor naturale din Rusia, continuă să folosească gazoductele de pe teritoriul Ucrainei, prin intermediul cărora trece puţin peste jumătate din totalul gazelor ruseşti importate de Europa.
 
Kievul poate decide însă în orice moment să refuze să-şi mai pună infrastructura la dispoziţia ruşilor sau să oprească pentru consum propriu o parte din gazele cu destinaţia Europa. Deocamdată, atât Moscova cât şi Kievul dau asigurări că transporturile către Europa via Ucraina sunt cât se poate de sigure şi vor continua în volum normal. Gazpromul joacă însă la intimidare şi prezintă ce alternative are pentru gazoductele ucrainene. 
 
„Dacă observăm că Ucraina îşi opreşte din gazele pentru Europa, vom creşte livrările prin gazoductele Nord Stream şi prin Yamal şi vom suplimenta gazele stocate în rezervoarele noastre subterane din Europa”, a declarat marţi Alexei Miller, directorul executiv al Gazprom.
 
Dacă Rusia va decide sau va fi forţată să ocolească Ucraina, va ieşi cu siguranţă în pierdere - principalele sale alternative sunt gazoductele Nord Stream şi Yamal, aşa cum a subliniat Miller, însă acestea nu au în prezent capacitatea necesară pentru a face faţă unei astfel de suplimentări. 
 
 
 
Nord Stream şi Yamal, „planul B” al ruşilor
 

UE şi Rusia, dragoste, ură şi gaze

30% din consumul de gaze naturale al Europei este asigurat de importurile din Rusia. 

 

55% din gazele trimise de ruşi în Europa tranzitează Ucraina, adică 89 de miliarde de metri cubi.

 

88 de miliarde de metri cubi este capacitatea anuală a gazoductelor Nord Stream şi Yamal, principalele alternative ale ruşilor pentru gazoductele ucrainene.

 

59 de miliarde de metri cubi de gaze n-ar mai putea ajunge în Europa dacă Rusia nu poate folosi gazoductele ucrainene. 

 

17,7 miliarde de metri cubi este capacitatea totală a rezervoarelor subterane de gaze pe care Gazprom le deţine în Europa. 

 

164,6 miliarde de dolari este valoarea veniturilor Gazprom pe 2013.

 

56% din veniturile Gazprom provin din exporturile de gaze în Europa. 

 

 

 
Concret, Rusia a trimis anul trecut 89 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în Europa prin Ucraina -  adică 55% din totalul de gaze exportate în Europa. Dacă această cantitate ar rămâne neschimbată în 2014, iar Rusia ar folosi la actuala capacitate Nord Stream şi Yamal, ar putea transporta doar 30% din această cantitate Europei. 59 de miliarde de metri cubi de gaze ruseşti n-ar mai putea ajunge în Europa până la finalizarea gazoductului South Stream, iar asta nu se va întâmpla în mai puţin de cinci ani. 
 
Inaugurat în 2011, Nord Stream are capacitate totală de 55 de miliarde de metri cubi pe an, însă în prezent lucrează la aproximativ 56% din capacitate. Al doilea pilon în „planul B” al ruşilor, Yamal, inaugurat în 1999, funcţionează din 2005 încoace la capacitatea maximă de 33 de miliarde de metri cubi.
 
Atuul din Germania
 
Bluful ruşilor este însă pe jumătate adevărat, iar asta doar graţie Comisiei Europene (CE), care ar fi dat de înţeles că nu are nicio problemă în a încălca norme europene care au fost adoptate chiar la propunerea CE.
 
„Am discutat cu Comisia Europeană despre asta (o eventuală întrerupere a livrărilor de gaze din cauza Kievului – n.r.). Lucrurile stau aşa: dacă avem probleme cu tranzitul pe teritoritoriul Ucrainei, atunci se va ridica şi se va rezolva chestiunea gazoductului Opal”, a spus Miller.
 
Cu o lungime de 470 de kilometri, gazoductul Opal din Germania este un element esenţial în războiul gazelor – ea oferă gazelor ruseşti transportate prin Nord Stream acces la reţeaua europeană de gazoducte. Opal a fost finalizat în 2011 şi are o capacitate anuală totală de 35 de miliarde de metri cubi, însă volumul de gaze transportat prin acest gazoduct este restricţionat de Comisia Europeană. 
 
Comisia Europeană îşi încalcă propriile reguli
 
Opal a fost construit cu scopul clar de a transporta gazele ruseşti aduse de Nord Stream către Cehia, oferindu-le rută către întreaga reţea europeană de gazoducte. Asta contravine normelor elaborate de Comisia Europeană şi strânse în pachetul de legi privind energia din ţări terţe, care are ca obiectiv declarat înlăturarea companiilor din afara UE din domeniul energetic comunitar. Din această cauză, ruşii nu pot folosi Nord Streamul la capacitate totală. Odată ridicate restricţiile cu privire la Opal, ruşii pot dubla transporturile prin Nord Stream. Astfel, cantitatea de gaze pe care nu o pot trimite în Europa ar scădea de la 59 la aproximativ 35 de miliarde de metri cubi, eliminând riscul unui deficit pentru marii consumatori industriali. Opal a fost construit în Germania cu bani de la Gazprom, iar Berlinul le-a acordat ruşilor, în schimb, un monopol de 25 de ani asupra gazoductului. Mai mult, nemţii au scutit Opal de taxe de tranzit până în 2033.  
 
Gazprom nu foloseşte doar gazoductele Ucrainei pentru a-şi efectua livrările în Europa, ci foloseşte şi rezervoarele subterane de pe teritoriul Ucrainei. 
 
Potrivit lui Alexei Miller, dintre cele 12,5 miliarde de metri cubi de gaze care se află acum în rezervoarele din Ucraina, 11,5 miliarde sunt gaze ruseşti neachitate de Kiev. Ceea ce se ştie sigur este că toate gazele ruseşti cumpărate de Ucraina în ultimele două luni au intrat direct în rezervoare. 
 
Ruşii caută de la începutul anilor 2000 rute alternative pentru a-şi trimite gazele în Europa. Tot cam de-atunci, şi europenii caută alternative la gazul rusesc. În timp ce exploatarea resurselor neconvenţionale rămâne controversată, iar proiecte precum Nabucco, gazoduct care ar facilita diversificarea resurselor de gaze în Europa, au fost practic abandonate, europenii preferă să-şi cultive relaţiile cu Rusia în ceea ce priveşte livrările de gaze. 
 
Faptul că multe ţări mari din UE s-au opus aplicării unor sancţiuni mai drastice Rusiei pentru acţiunile sale din Ucraina este de notorietate. La fel cum sunt şi eforturile multor capitale europene de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Rusia acum, în plină criză ucraineană. 
 
Mişcarea Comisiei Europene, dacă ar permite într-adevăr folosirea la capacitate maximă a gazoductului Opal, ar reprezenta o decizie fără precedent şi ar aduce cel mai probabil o recalibrare a relaţiilor UE-SUA. 
 
În momentul de faţă, Gazprom mai controlează 30% din piaţa gazelor naturale din Europa, suficient încât să o domine. Însă cota ruşilor a scăzut masiv – în 2000, ei furnizau peste jumătate din gazele consumate în Europa. Importurile din Norvegia, Trinidad şi Qatar au însemnat o pierdere de 30% a cotei de piaţă pentru ruşi în Europa. În contextul diversificării surselor şi exploatarea gazelor de şist, influenţa ruşilor va continua să scadă treptat, dar sigur în următorii ani, spun analiştii. 
 
Est-europenii pariază pe gazele lichefiate
 
Însă multe dintre proiecte, pe lângă South Stream, sunt tratate de europeni drept nerealiste, de unde şi dorinţa de a-şi proteja importurile din Rusia. Pachetul privind energia din ţări terţe nu-şi va atinge prea curând scopul de a crea o piaţă comunitară unică de energie, cu mari companii naţionale din UE care să formeze practic un cartel propriu. O altă idee, care se încadrează încă în registrul SF la nivelul blocului comunitar, este concentrarea pe gaze naturale lichefiate.
 
Doar câteva state din UE au terminale pentru acest produs, însă SUA şi-au declarat în repetate rânduri sprijinul pentru dezvoltarea acestei tehnologii – asta în primul rând pentru că americanii au investit masiv în acest proces astfel încât să poată exporta gazele de şist care i-au propulsat pe primul loc în topul mondial al producătorilor de gaze. În plus, terminalele de gaze naturale lichefiate existente în UE nu sunt folosite la capacitate totală, pe măsură ce livrările de astfel de produse au scăzut, pierzând teren în faţa importurilor de cărbune şi a gazelor transportate prin gazoducte. 
 
Câteva ţări însă, conştiente de dependenţa periculoasă de Rusia, continuă să-şi consolideze capacităţile în acest sector. Polonia, spre exemplu, va finaliza până la sfârşitul lui 2014 un nou terminal pentru gaze lichefiate, pe care-l va folosi pentru a aduce gaze din Qatar, principalul exportator mondial de gaze lichefiate. Estonia şi Finlanda au tranşat în martie o dezbatere privind care dintre ele ar trebui să construiască un astfel de terminal. Până la urmă, fiecare stat îşi va construi propriul terminal. 
 
Liderii din UE vorbesc despre rezilierea în grup a contractelor încheiate de ţările comunitare cu Gazprom pentru ca UE să poată negocia apoi ca întreg noi preţuri şi condiţii cu ruşii - însă ritmul extrem de lent şi reticenţa statelor membre fac ca şi această variantă să rămână, deocamdată, de domeniul ficţiunii. 
 
Disputa care lasă Europa în frig
 
Războiul gazelor dintre Kiev şi Moscova se întinde pe ani întregi şi nu pare că se va rezolva prea curând. După ce negocierile dintre Moscova şi Kiev pe tema gazelor au eşuat în repetate rânduri, Gazprom a sistat luni orice export cu destinaţia finală Ucraina. Ruşii au plusat şi, în aceeaşi dimineaţă, au acţionat compania naţională de gaze a Ucrainei, Naftogaz, la Curtea Internaţională pentru Arbitraj de la Stockholm.
 
 

 
Ruşii cer Kievul 4,5 miliarde de dolari, care reprezintă, susţin ei, datoria pentru gazele livrate până acum. Aceasta deşi luna trecută ruşii spuneau că datoria totală nu depăşeşte două miliarde de dolari. De atunci, Kievul a achitat o tranşă de aproape 780 de milioane de dolari, ceea ce ar însemna că restul datoriei se ridică la puţin peste un miliard de dolari. 
 
Ucrainenii au răspuns în doar câteva ore, tot printr-un proces la Curtea de Arbitraj. La rândul ei, Naftogaz cere Gazpromului şase miliarde de dolari pentru că, spun ucrainenii, ruşii le-au vândut gaze la suprapreţ din 2010 încoace.  Astăzi, Gazprom a făcut următoarea mişcare şi a ameninţat cu un nou proces la Stockholm, de data asta anunţând că vor cere 8 miliarde de dolari. 
 
Ruşii vor suprapreţ, ucrainenii vor discounturi
 
Din aprilie încoace, Rusia a majorat în repetate rânduri preţul gazelor livrate Ucrainei, acestea fiind acum cu 80% mai scumpe decât în timpul regimului pro-rus. Astfel, dacă în timpul lui Ianukovici ucrainenii plăteau 268 de dolari pe mia de metri cubi de gaze, ruşii le-au majorat preţul la 485 de dolari, cel mai ridicat din Europa. Comparativ, media tarifelor pe care Gazprom le aplică celorlalte state europene este de 380 de dolari pe mia de metri cubi. Până la urmă, ruşii au fost de acord să ofere un preţ de 385 de dolari, însă ucrainenii îl refuză şi-l cer pe cel anterior. 
 
În lipsă de alternative, ucrainenii se bazează acum pe gazele din rezervoare, care le ajung pentru aproximativ şase luni. Speranţa lor este că, până în iarnă, europenii vor decide să se concentreze asupra fluxului invers, care presupune transportarea gazelor naturale din Europa Centrală şi de Vest spre Ucraina, inversând practic direcţia în care merg gazele în prezent. Practic, ar fi vorba tot de gaze ruseşti, care ajung în Europa Centrală prin Ucraina, apoi se întorc în Ucraina la preţ considerat mai avantajos. 
 
 
Explozie la gazoductul care urma să aducă gaze Ucrainei din Europa
 
Marţi, Miller a explicat că acest sistem nu poate fi folosit cu succes pentru Ucraina. Câteva ore mai târziu, o explozie s-a produs la un gazoduct al companiei ucrainene de stat Ukrtransgas, folosită pentru a transporta gaze ruseşti în Europa, fără a provoca victime.
 
Explozia a avut loc la gazoductul internaţional Urengoi-Pomari-Ujgorod, a anunţat Ministerul Internelor de la Kiev într-un comunicat. Tronsonul pe care s-a produs explozia face parte din primul gazoduct ucrainean folosit în operaţiunea numită „flux invers”.  Operatorul gazoductelor ucrainene a anunţat, la rândul său, că incidentul nu va afecta tranzitul către Europa. 
 
Explozia s-a petrecut şi cu câteva ore înainte ca Executivul UE să anunţe că va permite Slovaciei să vândă cantităţi mai mari de gaze ruseşti Ucrainei prin intermediul fluxului invers.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: