Europa s-a decis să iasă la luptă globală, interconectată împotriva Noului Drum al Mătăsii

Globally Connected Europe este gândit de responsabilii de la Bruxelles drept punctul teoretic de la care se presupune că va pleca un proiect teoretic al unei potenţiale viitoare conectări globale care să se poată contrapune iniţiativei chineze.

Proiectul european este gigantic, curajos, vizionar şi bazat pe certitudinea liderilor că UE are în faţă un glorios destin istoric de super-putere, astfel conectată global pentru a putea discuta în poziţii de forţă şi maximă credibilitate cu toţi ceilalţi giganţi ai lumii, cei care vor mai fi rămas atunci la masa de joc. 

Superb gândit, superb formulat, eroic la nivel de intenţie, proiectul respectiv a fost adoptat de miniştrii de externe şi difuzat mai apoi înspre opinia publică. Chiar dacă, deocamdată, ne aflăm chiar la debutul acestui demers care, dacă va fi luat în serios, va putea deveni cea mai importantă deschidere politică, economică şi socială generată de o nouă viziune asupra a ceea ce ar putea fi continentul nostru dacă va fi vreodată unit, este totuşi un exerciţiu de politică externă şi ambiţie continentală care merită să fie prezentat.  

Ce înseamnă o "Europă conenctată global"? 

Răspunsul îl aveţi în documentul aprobat de Consiliu, asumat deci de miniştrii de externe din ţările UE. Miniştrii au dorit să sublinieze "importanţa conectivităţii pentru creşterea economică, pentru securitate şi rezilienţă. O mai bună conectivitate va contribui la diversificarea lanţurilor de creare de valori, să reducă dependenţele strategice şi să impulsioneze competitivitatea pentru UE şi partenerii săi". 

Din punctul meu de vedere, cea mai importantă remarcă este cea legată de intenţia de a construi ceea ce oficialii europeni numesc Parteneriate de conectivitate - ţări şi regiuni cu mentalităţi asemănătoare: „Asemenea parteneriate pot ajuta la promovarea compatibilităţii şi complementarităţii între acţiunile şi iniţiativele în domeniul conectivităţii, în deplină cooperare cu beneficiarii.”  

Ţările cu care UE doreşte să coopereze sunt acelea cu care are acelaşi gen de politici pentru sprijinirea statului de drept bazat pe riguroasa şi deplina respectare a drepturilor omului. În mod firesc, pe lista asta nu puteau fi nici China, marele rival sistemic, şi nici Rusia, doi mari jucători globali complet ignoraţi în lista de intenţii viitoare ale UE. Şi atunci, logic, Consiliul anunţă că "încurajează operaţionalizarea parteneriatelor existente cu Japonia şi India. În plus, cere parteneriate adiţionale şi cooperare, inclusiv cu ţările din ASIA şi SUA. Este încurajată şi cooperarea în forumuri internaţionale, inclusiv în G7 şi G20. Consiliul salută în mod special discuţiile din G7 privind construcţia unei lumi mai bune".  

  Vedem cum China foloseşte mijloace economice şi financiare pentru a-şi creşte influenţa politică peste tot în lume. Inutil să ne plângem, trebuie să propunem alternative. 

Heiko Maas, ministrul german al afacerilor externe 

Să pui conectivitatea în centrul politicii noastre externe are un scop mai larg. Am început să facem asta cu Japonia, în urmă cu doi ani. Dar azi pare că pentru noi este mult mai important să analizăm problemele de contectivitate cu Orientul Mijlociu, privind mai departe către Asia Centrală şi China, dar nu prin acelaşi demers şi cu aceleaşi obiective pe care China le are în ce priveşte Noul Drum al Mătăsii 

Josep Borell, Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politici de securitate 

Pe ce bază se argumentează analiza de fezabilitate a proiectului? Răspunsul realmente entuziasmant este dat de Josep Borell Fontelles, şeful diplomaţiei europene: "Uniunea Europeană este cel mai mare investitor global, cu un fond total de 11,6 trilioane Euro, în comparaţie cu SUA (6,8 milioane Euro), China (1,9 trilioane Euro) şi Japonia (1,5 trilioane Euro). Asistenţa noastră pentru dezvoltare în perioada 2013-2018 a constat în 414 miliarde. Asta este comparabil, în mare, cu ceea ce China a oferit pentru Proiectul Noului Drum al Mătăsii, adică 434 miliarde Euro, dar nu oferiţi ţărilor respective, ci daţi sub formă de împrumuturi".  

Ar fi bani mulţi şi, mai ales, există şi voinţa politică de a-i investi. 

În ce? 

Întrebarea este pe cât de logică, pe atât de delicată politic deoarece ideea conectivităţii trebuie să se materializeze în nişte proiecte foarte clare şi, pe cât posibil, nu într-o proiecţie care să stea la baza unui viitor conflict comercial între giganţi. Spun asta deoarece încă nu este este foarte clar care vor fi proiectele respective şi în ce măsură vor intra în competiţie sau vor fi opozabile celor chinezeşti în partea noastră de lume. Iată ţările unde există proiecte crae fac parte din Noul Drum al Mătăsii: 

Poate din cauza asta, până la anul, europenii îşi propun să prezinte o agendă de lucru detaliată în care să se vorbească în detaliu despre lucrurile de bază derivând din nobila intenţie adjudecată de miniştrii de externe: 

- identificarea şi implementarea unui set de proiecte şi acţiuni de mare impact şi vizibilitate   

- identificarea schemelor de finanţare pentru investiţii care să prezinte interes 

- mobilizarea sectorului privat pentru finanţarea şi implementarea procesului 

- asigurarea vizibilităţii acţiunilor UE de conectivitate globală  

Interesant, dar cât de realizabilă este cerinţa fundamentală, adică o coordonare şi cooperare între actorii europeni, apoi între aceştia şi eventualii parteneri externi? Mai precis, care sunt garanţiile că statele europene, măcar în acest domeniu, vor putea coopera şi mai ales acţiona ca un bloc unitar, din moment ce tensiunile, scandalurile şi preiunile contrare par să fie caracteristicile unei lipse de coerenţă. Există oare scheme fezabile de cooperare care să poată înlocui, în caz de criză majoră competiţionbală, pieţele enorme ale Rusiei şi Chinei, nemaivorbind de ţările aliate acestora? 

La fel de logic, ar putea să urmeze un răspuns unit al Rusiei şi Chinei într-o reacţie comună de retaliere, ceea ce ar avea consecinţe dezastruoase pe o piaţă mondială şi aşa profund scuturată şi sărăcită de efectele unei pandemii care continuă şi se dezvoltă în cicluri succesive.  

Greu de estimat răspunsurile, noi oricum vom face ce ni se va spune. Oricum sunt printre premianţi căci, nu-i aşa, România are o creştere raportată care depăşeşte cele mai optimiste previziuni şi nivelul de viaţă avansează corespunzător. Avem cu ce să ne conectăm la ce va fi, magistralele ministrului Drulă fiind deja desenate. Şi cu China oricum n-avem treabă.  

În concluzie, în condiţiile în care desenele şi intenţiile vor deveni realitate, atunci ne va fi şi mai şi.