Dramele ucrainenilor sunt împărtăşite pe reţelele sociale ruse

Refugiaţii interacţionează unul cu altul din diversele locuri unde şi-au găsit adăpost, unii chiar jură să se întoarcă şi să reconstruiască

În mijlocul ultimelor violenţe din estul Ucrainei, grupurile de pe reţelele sociale oferă una dintre cele mai reale imagini din conflictului ucrainean şi impactul lui asupra civililor. Unele postări au loc pe VKontakte, o reţea de socializare din Rusia asemănătoare Facebook-ului.

Grupurile de pe VKontakte au fost create iniţial ca forumuri de bârfe locale sau ca loc unde să spui glume, însă au fost transformate în ultima vreme în forumuri de informaţii, de simpatii, de exprimare a nemulţumirilor politice şi de susţinere pentru dramele prin care trec ucrainenii, notează „Wall Street Journal“ (WSJ).

Unde cad obuzele în Svitlodarsk

De exemplu, grupul „Ce se aude în Svetlodarsk“ a fost înfiinţat primăvara trecută „pentru distracţie, dar am ajuns să aflăm secretele oamenilor din război“, spune Marina Ţarevna, administratorul grupului, într-un interviu online cu jurnaliştii WSJ.

Oraşul, cunoscut ca „Svitlodarsk“ în ucraineană, a fost atras în violenţele rebelilor proruşi ce încercau să cucerească oraşul apropiat Debalţeve. Oraşele ce înconjoară Debalţeve au comunităţi foarte active pe reţelele sociale. 

Atunci când artileria începe, rezidenţii intră în grup pentru a compara informaţiile privind locul în care cad obuzele. Ei împărtăşesc poveşti de la bombardamentele care îi ţin treji noaptea şi postează chiar imagini ale distrugerilor.

Poeme despre pace

Uneori, utilizatorii se ciondănesc cu privire la dezvăluirea locului unde se aud focuri de armă, ca nu cumva duşmanii să fie informaţi sau să se intensifice atacurile. Administratorii solicită uneori „un apel“, iar membrii grupului răspund în comentarii cu adresele clădirilor care au fost lovite de artilerie. Pe lângă asta, în grupuri se mai găsesc numere de telefon la care se pot organiza evacuări, sfaturi despre cum să fugi din calea artileriei, solicitări de a verifica rudele şi casele care par abandonate şi chiar întrebări despre conflict şi despre cum se pot obţine permise de trecere.

Unii utilizatori postează poezii despre pace, alţii se ceartă. Grupurile par un amestec între un centru de criză şi o întâlnire orăşenească, nivelul de agresiune din postări depinzând de nivelul de implicare al moderatorilor, notează WSJ.

Popasna obişnuită: mai puţine informaţii, mai puţini oameni în pericol

Multe dintre interacţiuni sunt mai serioase. În unele cazuri, în care oamenii au părăsit deja oraşul plin de case năruite, echivalentul virtual este plin de viaţă. Refugiaţii interacţionează unul cu altul din diversele locuri unde şi-au găsit adăpost, unii chiar jură să se întoarcă şi să reconstruiască.

Maria Maksimova, o ingineră 25 de ani care ajută la administrarea unui grup dedicat oraşului Popasna, spune că acest conflict a divizat oamenii din punct de vedere politic, dar i-a şi unit în suferinţă. „Multora nu le mai pasă cine e la conducere. Pur şi simplu vor ca focul să înceteze, să nu mai existe copiii înspăimântaţi sau case distruse. Aceasta este, de fapt, singura opinie a rezidenţilor“, explică Maria într-un interviu cu jurnaliştii WSJ.

Cunoscut sub numele de „Popasnaia obişnuită“ (Popasnaia fiind denumirea rusească a oraşului Popasna, n.r.), grupul a avut 65.015 vizitatori unici în ultimele 30 de zile, mai mult de trei ori decât număra populaţia oraşului înainte de conflict. Traficul de pe site creşte în acelaşi timp cu violenţele, iar administratorii voluntari se chinuie să aprobe sau să revoce comentariile utilizatorilor. 

Pentru că luptele au ajuns şi în Popasna, vizualizările site-ului au crescut la 84.354. Maria Maksimova a fugit din calea violenţelor de anul trecut, stând la rude în Harkiv. Şi alţii au fugit, grupul oraşului Popasna ducând lipsă de informaţii de la faţa locului. În oraş, electricitatea este întreruptă des, la fel şi serviciile de telefonie mobilă, astfel cei rămaşi fiind împiedicaţi să posteze ultimele informaţii. Atunci când violenţele ating cote înalte în anumite oraşe, postările de la faţa locului încetează aproape complet.

„Din ce în ce mai puţini martori oculari ne oferă informaţii. În acelaşi timp, e un lucru bun pentru că înseamnă că mai puţin oameni au rămas în oraşul atacat“, explică Maksimova.

Dramele ucrainenilor pe reţelele sociale

Uneori, postările ucrainenilor sunt de-a dreptul impresionante. Marţi, în „Popasnaia obişnuită“, un bărbat implora ca cineva să o verifice pe bunica lui, de care nu mai auzise nimic de săptămâni. Un alt bărbat a postat un avertisment despre un grup de oameni care îngheaţă într-un subsol de acolo, solicitând autorităţilor oraşului să ajute, „dacă a mai rămas cineva“.

Un alt utilizator a întrebat de soarta unei femei. Răspunsul pentru el a venit de la altcineva care a postat o imagine cu casa femeii care era distrusă. Un altul, fiul unui coleg de-al femeii, l-a informat pe bărbat că aceasta murise înăuntrul casei.

Grupul Svitlodarsk este plin de oameni care imploră şoferii să le ia părinţii în vârstă, lăsaţi în urmă în oraş după o evacuare de ultim moment a civililor făcută de autorităţile ucrainene. Între certurile politice, străinii îşi oferă ajutorul, conchide WSJ.