Cum otrăveşte Kremlinul democraţiile occidentale

FOTO Shutterstock

Rusia a reuşit să dezvolte şi să implementeze un model de influenţă economică şi politică în statele europene cu scopul de a slăbi şi distruge sistemele democratice din interior.

Reţeaua de legături politice şi economice a Kremlinului se datorează corupţiei şi exploatării lacunelor în organizarea pieţelor şi a instituţiilor din aceste ţări se arată în raportul ”Kremlin Playbook 2”, publicat de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington. 

Rusia este atrasă de aceste state datorită economiei deschise, cu sisteme financiare şi bancare dezvoltate, care fac parte din infrastructura financiară europeană. În acelaşi timp, raportul notează că, uneori, un mediu de afaceri şi legislativ netransparent (în special legislaţia fiscală şi înregistrarea companiilor), oferă capitalului rusesc posibilitatea de a-şi ascunde prezenţa în aceste ţări. 

La acestea se adaugă acces la servicii corporative foarte dezvoltate (avocaţi, contabili, agenţi de recrutare, etc.) care susţin scheme financiare complexe, legături cu mari corporaţii europene care au legături cu Rusia şi care le oferă companiilor deţinute de ruşi acces larg pe pieţele europene prin intermediul fuziunilor şi achiziţiilor.

Austria, Italia şi Olanda sunt, de asemenea, ţări-cheie pentru intrarea capitalului rusesc în Europa. În total, au ajuns la concluzia autorilor raportului, volumul investiţiilor ruseşti în aceste trei ţări a crescut de aproape 30 de ori din 2006 până în 2017 – de la 5,4 miliarde de euro la 160 miliarde de euro. Investiţiile ruseşti în aceste ţări, în principal în sectorul energetic şi financiar, asigură o parte semnificativă din profiturile corporaţiilor locale, creând astfel dependenţa acestor structuri de volumul investiţiilor ruseşti.

Numai în Olanda, activele companiilor ruse au crescut de la 13,2 miliarde de euro în 2007 la 96 miliarde în 2017, ceea ce reprezintă 13% din PIB-ul ţării. Companiile ruseşti, spune raportul, utilizează în mod activ corporaţii fictive pentru a se optimiza fiscal.

Legătura dintre finanţarea ilicită şi securitatea naţională 

Companiile deţinute de stat şi firmele mari joacă un rol important în dezvoltarea influenţei economice maligne a Rusiei din cauza poziţiilor lor dominante, a fluxurilor financiare mari pe care le supravegehază şi a abilităţii lor de a distorsiona piaţa competiţională. Acest lucru poate duce chiar la o ameninţare la adresa securităţii naţionale. 

În fiecare an, miliarde în investiţii şi profituri intră şi ies din ţările europene prin sistemele financiare ale aşa-numiţilor „facilitatori“. Aceste sisteme financiare oferă anumite instrumente care sunt create să ascundă originile anumitor investiţii şi să mascheze finanţările ilicite. A devenit aproape imposibil să se deosebească capitalul rusesc  de altele, inclusiv pentru cele mai mari organisme de supraveghere din lume.

Aceste fluxuri semnificative de capital creează o potenţială dependenţă de fonduri ilicite, de care atât „facilitatorul“, cât şi Kremlinul, beneficiază şi sunt dependenţi de sistemele care ajută aceste fluxuri să tranziteze Rusia şi Europa.  Finanţările ilicite, în special spălarea de bani, pot dăuna securităţii naţionale prin coruperea oficialilor guvernamentali care au puterea de a schimba politicile, împiedicând circulaţia liberă a capitalului, reducând eficacitatea regimurilor de sancţiuni şi distorsionând pieţe şi industrii întregi.

Canalele de influenţă

Deşi intrările de capital în Europa Centrală şi de Est au crescut substanţial începând cu 2005, în câteva ţării din vestul Europei companiile ruse au păstrat cea mai mare parte din bunurile şi banii lor.  Apetenţa pentru companiile „strategice” (acele companii de la care se aşteaptă nu numai să aibă un profit, ci să lucreze şi în favoarea ţării-guvernele răsplătind aceste companii cu politici favorabile) de puterea politică aigură un fel de garanţie tacită de susţinere şi protecţie. Aceste reţelele pot asigura ca politicile strategice ale ţării să se potrivească cu proiectele economice şi, prin extensie, cu obiectivele ruse.

Un exemplu excelent legat de acest lucru este compania autriacă de energie OMV. În plus faţă de parteneriatul strategic îndelungat cu Gazprom, OMV se bucură de relaţii apropiate cu Partidul Popular Austriac (OVP), partidul conducător în guvernul actual condus de cancelarul Sebastian Kurz. Câţiva politicieni importanţi, inclusiv cancelari şi miniştri de Externe austrieci, au susţinut în mod public proiectele conductelor de gaze ruseşti, inclusiv Nord Stream 2. O trăsătură a „facilitatorilor“ influenţei malifgne ruseşti precum Austria sau OMV o reprezintă faptul că au conexiuni în întreaga Uniune Europeană, prin intermediul companiilor care au o reţea vastă de ramuri şi filiale în toate părţile Europei.

Adaptarea influenţei

Cehia, Muntenegru şi România reprezintă exemple relevante pentru adaptabilitatea influenţei maligne ruseşti în ţări care şi-au menţinut orientarea euroatlantică.

Muntenegru are o expunere semnificativă la influenţa economică rusă, în special în sectorul imobiliar: aproximativ 70.000 de locuinţe aparţin unor proprietari ruşi şi oameni de afaceri ruşi achiziţionează hoteluri valoroase în locuri atractive, încă din 2006. Muntenegrul are şi o legătură culturală puternică cu Kremlinul, prin intermediul Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Republica Cehă este un alt destinatar (prin energia nucleară şi sectorul financiar) pentru influenţa economică a Rusiei. Cehia a înregistrat mari investiţii în sectorul ingineriei. Un exemplu este achiziţionarea de către o bancă de stat rusă a unuia dintre cei mai mari furnizori de componente pentru vehicule grele din domeniul energiei nucleare – Pilsen Toll. În acelaşi timp, sectorul bancar ceh a fost utilizat pentru a tranzita fonduri către conturi offshore.

România are cele mai slabe legături politice şi economice cu Rusia, dintre exemplele prezentate, însă influenţa malignă rusă a pătruns în venele ţării prin exploatarea slăbiciunilor instituţionale, politice şi sociale, în special prin corupţie. De exemplu, privatizările lipsite de transparenţă au deschis uşa unor investiori ruşi, îndeosebi în sectorul metalurgiei.

Punctele comune ale acestor ţări sunt vulnerabilităţile create de către lacunele instituţionale şi guvernamentale, în special abordările permisive în ceea ce priveşte combaterea corupţiei. Kremlinul exploatează aceste slăbiciuni, croind strategii de divizare a societăţii prin intermediul unor instrumente maligne.