Cum a ajuns Grupul de la Vişegrad să dea bătăi de cap UE, la 27 de ani de la înfiinţare

Cum a ajuns Grupul de la Vişegrad să dea bătăi de cap UE, la 27 de ani de la înfiinţare

Mateusz Morawiecki , premierul Poloniai, Robert Fico, premierul Slovaciei, Viktor Orbán, premierul Ungariei şi Andrej Babiš, premierul Cehiei

La 27 ani de la înfiinţare, grupul de la Vişegrad (V4) este mai puternic decât oricând. Creat pe 15 februarie 1991 de Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia (care se va împărţi în două state, Republica Cehă şi Slovacia, în 1993), grupul îşi are rădăcinile în secolul al XIV-lea când, în 1335, regele Ungariei Carol-Robert de Anjou , Ioan al Boemiei şi Casimir al III-lea din Polonia puneau bazele unei alianţe istorice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Liderii polonezi, cehoslovaci şi maghiari au decis să reînnoiască această vechea alianţă după ce ţările lor au ieşit din comunism pentru a se spijini reciproc pentru a intra în „lumea liberă“.
 
În următorii 15 ani, cele trei, apoi cele patru ţări, s-au alăturat lumii occidentale, aderând la NATO şi Uniunea Europeană. După aceasta, mulţi au crezut că misiunea grupului de la Vişegrad s-a încheiat şi nu va mai avea relevanţă, scrie visegradpost.com. 
 
Dezamăgire şi fractură nouă
 
Dar după un deceniu de apartenenţă la Uniunea Europeană au început să apară şi dezamăgirile. Adesea tratate ca ţări de rangul doi, acuzând reguli care nu le-au fost favorabile, cele patru state din Grupul de la Vişegrad încept să ridice vocea.
 
Şi în 2015, odată cu criza migranţilor de-a lungul rutei balcanice, totul se schimbă. Grupul Vişegrád, care era aproape inactiv după integrarea în structurile euro-atlantice, se trezeşte. Sub impulsul puternicului liderul de la Budapesta, fostul liberal anticomunist devenit naţional-conservator şi populist, Viktor Orbán, grupul Vişegrad se mobilizează mai întâi pentru a ajuta Ungaria să-şi protejeze graniţa. Este ridicat un gard la frontieră, patrule ale V4 monitorizează gardul, iar statele membre  V4 refuză cotele de migranţi stabilite de Bruxelles.
 
Din acel moment, linia de fractură, trasată de-a lungul vechii cortine de fier, devine din ce în ce mai concretă. Viktor Orban joacă permanent la limită între ceea ce  poate tolera Bruxellesul prin promisiuni pe alte teme decât imigraţia pentru a compensa. Formula este câştigătoare: Viktor Orbán îşi impune jocul în faţa tehnocraţilor. 
 
În paralel, el creează un climat de luptă permanentă în Ungaria: duşmanii desemnaţi: imigraţia, Bruxellesul, George Soros. Oamenii sunt chemaţi să-l susţină, iar succesele politice - respingerea migranţilor, consolidarea grupului de la Vişegrad, creşterea economică - îi dau o aură lui Viktor Orbán, pe care nici un lider maghiar nu a avut-o, probabil, de secole.
 
Şi Polonia, după succesul partidului Lege şi Justiţie (PiS) în alegerile din toamna anului 2015, bazat tot pe tema migraţiei, se lansează pe calea illiberalismului susţinut de Viktor Orban. Metoda Orbán este adoptată de către eminenţa cenuşie a conservatorilor naţionalişti polonezi Jarosław Kaczyński. Iar pentru prima dată după perioada interbelică, Polonia devine un motor regional, atât din punct de vedere economic, cât şi politic.
 
Tandemul Ungaria-Polonia
 
Tandemul Ungaria-Polonia va fi iniţiatorul reactivării şi consolidării fără precedent a grupului Vişegrad. În Slovacia, solial-democaratul, dar populist Robert Fico se aliniază majorităţii temelor, în special la cea privind imigraţia, iar în Republica Cehă, alegerea lui Andrej Babis în funcţia de prim-ministru şi realegerea lui Miloš Zeman ca preşedinte confirmă întoarcerea spre „Europa Centrală“ a ţării.
 
De la exerciţiile comune ale armatelor V4 la multiplicarea evenimentelor culturale comune, liderii V4 duc o politică de coeziune regională fără precedent. Prin aceasta, ei vor să arate cum ar trebui să funcţioneze UE : un cadru non-dominator, bazat pe voinţa membrilor săi de a coopera, cu respectarea intereselor şi suveranităţii fiecăruia.
 
La sfârşitul lunii ianuarie, liderii V4 s-au întâlnit la Budapesta pentru a discuta despre înfiinţarea unei bănci de dezvoltare regională. Anticipând o eventuală pierdere a fondurilor europene din motive politice, grupul de la Vişegrad preia ininţiativa şi marchează astfel începutul unei noi etape în manevrarea şi căutarea independenţei faţă de Bruxelles.
 
„Avem cuvinte cheie care ne conectează: Dumnezeu, ţară, familie, siguranţă, muncă, onoare, bun simţ, suveranitate, libertate“. Cu aceste cuvinte, Viktor Orban, vorbind în numele V4, stabileşte orientarea V4 ca grup disident în cadrul UE. Acesta este un bloc al europenilor care respinge viziunea liberal-libertariană, imigraţionistă, seculară şi globalizatoare, scrie visegradpost.com.
 
În plus, V4 nu-şi ascunde ambiţiile. Andrej Babiš a declarat că UE trebuie reformată. Premierul ceh ar dori depolitizarea Comisiei Europene şi să se îndrepte spre decizii colegiale ale şefilor de guvern europeni. Desigur, acest lucru pare nerealist acum, dar cert este că preşedintele CE, Jean-Claude Juncker trebuie să negocieze cu V4. Grupul de la Vişegrad a reuşit să se impună ca actor politic major în Europa, aducând cu el idei care nu pot fi ignorate.
 
Cooperare lărgită
 
Pentru a se întări, V4 a înţeles că are nevoie de sprijin de la alţi actori geopolitici. S-a orientat pentru cooperare spre China, prin participarea la proiectului chinezec noul drum al mătăsii (canale, autostrăzi şi liniile de cale ferată de mare viteză), dar şi spre alte iniţiative regionale pentru a dezvolta în special infrastructura energetică şi de transport dintre Marea Adriatică, Marea Baltică şi Marea Neagră.
 
În paralel, V4 a reuşit să-şi apere poziţia privind imigraţia în masă, iar din 2015 a desfăşurat operaţiuni de asistenţă comună ţărilor balcanice, în special Bulgariei, Macedoniei şi Serbiei, sprijinind în acelaşi timp extinderea UE în Balcanii de Vest. În doar doi ani şi jumătate, V4 a devenit un jucător politic influent în Balcani.
 
Cele patru ţări ale Grupului de la Vişegrad promovează, de asemenea, dezvoltarea schimburilor comerciale între ele. Ungaria tocmai a anunţat că va coopera mai mult cu Cehia. Un alt element important îl constituie apropierea dintre România şi grupul de la Vişegrad, şi cea dintre V4 şi Austria, care tocmai a dobândit un guvern conservator care are o relaţie bună cu Viktor Orban în particular, dar şi cu Bavaria, al cărui lider politic, preşedintele CSU Seehofer, ar putea să devină ministru de Interne şi care este un aliat vizibil al lui Viktor Orban.
 
Grupul de la Vişegrad este văzut pe de-o parte ca instrument de emancipare a popoarelor asuprite în ultimele cinci secole şi care văd astăzi o oportunitate istorică de a-şi recâştiga influenţa, independenţa şi libertatea.
 
Pe de altă parte,  V4 este văzut ca un grup populist şi reacţionar, o piedică pentru progres mai ales din cauza retoricii anti-LGBT, anti-imigraţionist, antiislam notează visegradpost.com. 
citeste totul despre: