Dacă mi-aţi fi prezis în urmă cu o săptămână măsurile anunţate luni de cancelara Merkel, v-aş fi râs în faţă. Astfel de măsuri în Germania modernă, unde libertatea individuală este mai presus de orice? De neconceput! Da, în China poate că funcţionează. Şi în Iran sau în Rusia – peste tot unde oamenii sunt obişnuiţi deja de decenii cu oprimarea din partea statului. Dar aici, în inima Europei? Niciodată!

Însă tocmai se întâmplă. Şi este şi normal, după ce pandemia a explodat în ultimele zile în Germania şi ţările vecine. Nimeni nu vrea să se ajungă la o situaţie precum cea din nordul Italiei. Acolo, medicii trebuie să decidă, ca într-o tabără de război, la ce pacienţi mai are rost să aplice tratamentul şi pe care să-i lase să moară, pentru că starea lor este prea gravă pentru a mai spera într-o îmbunătăţire.

Nu toată lumea a înţeles gravitatea situaţiei

Este destul de clară situaţia. Şi totuşi, mulţi nu au înţeles încă gravitatea situaţiei. Chiar dacă declaraţiile din conferinţele de presă ale cancelarei Merkel de joi şi ale altor miniştri de vineri fuseseră deja destul de convingătoare. Cunosc multe persoane care s-au speriat chiar după ce au văzut aceste conferinţe de presă.

Dar se pare că nu a fost de ajuns, după cum am putut să constat, din perspectiva mea limitată, privind afară pe fereastra sufrageriei mele în ultimele trei zile: vecinul meu a ieşit sâmbătă seara, aşa cum o face mereu la două săptămâni, la bowling – socializare la cel mai înalt nivel. Tinerii de pe strada noastră au fost sâmbătă şi duminică la antrenamentul normal de fotbal. Iar de luni, de când s-au închis şcolile, pe stradă este o atmosferă ca în vacanţa de vară. Doar că acum se joacă şi mai mulţi copii împreună pe stradă, pentru că nicio familie nu este plecată în concediu. Iar vremea este zilele acestea însorită şi minunat de caldă. Primăvară, ce mai!

Din multe oraşe germane vin imagini şi relatări similare: cafenelele şi grădinile zoologice au fost pline până la refuz duminica, în parcuri şi la locurile de joacă la fel, ca şi cum nu ar fi nicio problemă. Doar că virologii îşi imaginează altceva atunci când vorbesc de limitarea contactelor sociale la minimul posibil. Din acest motiv, trebuie acum aplicate interdicţii, măsuri obligatorii, pentru că apelurile la raţiune pe bază voluntară nu au funcţionat.

Urmează şi alte interdicţii

Lista cu interdicţii la nivel federal şi regional cuprinde încă multe excepţii: ceea ce înseamnă că în zilele următoare ne putem aştepta aproape cu siguranţă şi la alte restricţii – trebuie doar să ne uităm la evoluţiile din Franţa, Italia sau Spania. Acolo au fost instituite între timp interdicţii reale de părăsire a locuinţei. Şi doar un număr limitat de persoane este permis în acelaşi timp în magazine la cumpărături. Circumstanţe de care am auzit înainte doar din povestirile părinţilor şi bunicilor mei din perioada imediată de după război.

Nimănui nu-i place actuala situaţie şi ea nu poate continua decât pentru o perioadă relativ scurtă. Hai să ne străduim să respectăm regulile actuale, ca să nu mai fie nevoie şi de alte interdicţii! Da, cu toţii plătim zilele acestea un preţ ridicat prin limitarea libertăţii noastre. Dar un preţ şi mai ridicat plătesc toţi cei a căror existenţă economică este distrusă de actuala situaţie de urgenţă. Numărul lor va fi mai mic dacă actuala situaţie va dura mai puţin timp.

Hai să salvăm vieţi!

Cel mai mare preţ îl plătesc însă cei care îşi pierd viaţa din cauza coronavirusului. Este vorba mai ales de oameni în vârstă şi bolnavi – dar nu numai ei. Oricine poate fi lovit, oricând. Reţinerea salvează vieţi în acest zile.

Felix Steiner - Deutsche Welle