Comisia Europeană propune reducere cu 50% a utilizării pesticidelor chimice şi a riscului aferent acestora până în 2030

Foto: Arhivă

Comisia Europeană a adoptat miercuri propuneri novatoare în vederea refacerii ecosistemelor deteriorate şi a readucerii naturii în întreaga Europă, de la terenuri agricole şi mări, la păduri şi medii urbane. Comisia propune, de asemenea, reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor chimice şi a riscului aferent acestora până în 2030.

„Aceste propuneri sunt propuneri legislative emblematice care dau curs Strategiei privind biodiversitatea şi Strategiei „De la fermă la consumator” şi vor contribui la asigurarea rezilienţei şi a securităţii aprovizionării cu alimente în UE şi în întreaga lume”, informează Comisia Europeană.

Potrivit sursei citate, propunerea de act legislativ privind refacerea naturii este un pas esenţial în evitarea prăbuşirii ecosistemelor şi în prevenirea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice şi ale pierderii biodiversităţii. Refacerea zonelor umede, a râurilor, a pădurilor, a pajiştilor, a ecosistemelor marine, a mediilor urbane ale UE şi a speciilor pe care le găzduiesc este o investiţie esenţială şi eficientă din punctul de vedere al costurilor în securitatea alimentară, rezilienţa la schimbările climatice, sănătate şi bunăstare. Similar, noile norme privind pesticidele chimice vor reduce amprenta de mediu a sistemului alimentar al UE, vor proteja sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor şi a lucrătorilor agricoli şi vor contribui la atenuarea pierderilor economice pe care le înregistrăm deja din cauza deteriorării sănătăţii solului şi a pierderii polenizatorilor cauzată de pesticide. 

CE: Un act legislativ privind refacerea naturii, cu scopul de a remedia prejudiciile aduse naturii Europei până în 2050 

„Comisia propune astăzi, pentru prima dată, un act legislativ care vizează în mod explicit refacerea naturii Europei, în vederea readucerii în stare bună a 80 % din habitatele europene care se află într-o stare precară şi în vederea readucerii naturii în toate ecosistemele, de la păduri şi terenuri agricole la ecosisteme marine, de apă dulce şi urbane. 

Conform acestei propuneri de act legislativ privind refacerea naturii, care completează legislaţia existentă, fiecărui stat membru i se vor aplica obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru refacerea naturii în diferite ecosisteme. Obiectivul este ca prin măsurile de refacere a naturii să fie vizate cel puţin 20 % din zonele terestre şi maritime ale UE până în 2030 şi, ca până în 2050 aceste măsuri să fie eventual extinse la toate ecosistemele care trebuie refăcute”, notează sursa citată.

Actul legislativ va dezvolta experienţele existente în ceea ce priveşte măsurile de refacere a naturii, cum ar fi restaurarea ecologică, replantarea copacilor, înverzirea oraşelor şi a infrastructurii sau eliminarea poluării pentru a permite refacerea naturii. Refacerea naturii nu înseamnă protecţia naturii şi nu duce în mod automat la mai multe zone protejate. 

Deşi demersurile de refacere a naturii sunt necesare şi în zonele protejate din cauza stării lor din ce în ce mai precare, nu toate zonele care au făcut obiectul măsurilor de refacere a naturii trebuie să devină zone protejate. Majoritatea acestora nu vor deveni zone protejate, deoarece demersul de refacere nu împiedică desfăşurarea activităţii economice. 

Demersurile de refacere presupun convieţuirea şi desfăşurarea unei activităţi productive în armonie cu natura, readucând o mai mare biodiversitate pretutindeni, inclusiv în zonele în care se desfăşoară activităţi economice, ca de exemplu păduri gestionate, terenuri agricole şi oraşe. 

Procesul de refacere trebuie să fie favorabil incluziunii, deoarece în acest demers sunt implicate îndeaproape toate părţile societăţii, impactul pozitiv fiind resimţit de toate părţile societăţii şi mai ales de persoanele care pentru a-şi asigura mijloacele de subzistenţă depind în mod direct de o natură sănătoasă, precum fermieri, silvicultori şi pescari. Pentru fiecare euro cheltuit, investiţiile în refacerea naturii creează valoare economică de 8-38 EUR, datorită serviciilor ecosistemice care sprijină securitatea alimentară, rezilienţa ecosistemelor, rezilienţa la schimbările climatice şi atenuarea schimbărilor climatice, precum şi sănătatea oamenilor. De asemenea, natura va fi mai prezentă în peisajele noastre şi în viaţa de zi cu zi, aducând beneficii dovedite pentru sănătate şi bunăstare, precum şi valoare culturală şi recreativă. 

Actul legislativ privind refacerea naturii va stabili obiective şi obligaţii în materie de refacere pentru o gamă largă de ecosisteme terestre şi marine. Ecosistemele cu cel mai mare potenţial de eliminare şi stocare a carbonului, precum şi de prevenire sau reducere a impactului dezastrelor naturale, cum ar fi inundaţiile, vor reprezenta una dintre principalele priorităţi. Noul act legislativ se bazează pe legislaţia existentă şi acoperă toate ecosistemele, nelimitându-se, aşadar, doar la zonele protejate în temeiul Directivei privind habitatele şi al reţelei Natura 2000, scopul fiind ca toate sistemele naturale şi seminaturale să intre pe calea redresării până în 2030. Noul act legislativ va beneficia de o finanţare semnificativă din partea UE: conform actualului cadru financiar multianual, suma de aproximativ 100 de miliarde EUR va fi pusă la dispoziţie pentru cheltuielile legate de biodiversitate, inclusiv pentru refacere. 

Printre obiectivele propuse se numără:

• inversarea declinului populaţiilor de polenizatori până în 2030 şi creşterea populaţiilor acestora după această dată; 
• nicio pierdere netă de spaţii urbane verzi până în 2030, o creştere de 5 % până în 2050, o acoperire minimă de 10 % a coronamentului copacilor în fiecare metropolă, oraş şi suburbie din Europa şi un câştig net de spaţiu verde integrat în clădiri şi infrastructură; 
• în ecosistemele agricole, creşterea globală a biodiversităţii şi o tendinţă pozitivă pentru fluturii de pajişti, păsările specifice terenurilor agricole, carbonul organic din solurile minerale cultivate şi elementele de peisaj de mare diversitate din terenurile agricole; 
• refacerea şi reumidificarea turbăriilor drenate aflate în uz agricol şi a siturilor pentru extracţia turbei; 
• în ecosistemele forestiere, creşterea globală a biodiversităţii şi o tendinţă pozitivă în ceea ce priveşte conectivitatea pădurilor, lemnul mort, ponderea pădurilor pluriene, păsările de pădure şi stocul de carbon organic;
• refacerea habitatelor marine, cum ar fi iarba de mare sau sedimentele de fund şi refacerea habitatelor speciilor marine emblematice, cum ar fi delfinii şi marsuinii, rechinii şi păsările marine; 
• eliminarea barierelor fluviale, astfel încât cel puţin 25 000 km de râuri să fie transformate în râuri cu curgere liberă până în 2030. 

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor, menţinând în acelaşi timp flexibilitate pentru circumstanţele naţionale, actul legislativ ar impune statelor membre obligaţia de a elabora planuri naţionale de refacere, în strânsă cooperare cu oamenii de ştiinţă, părţile interesate şi publicul. Sunt prevăzute norme specifice privind guvernanţa (monitorizare, evaluare, planificare, raportare şi punere în aplicare) – care ar îmbunătăţi, de asemenea, procesul de elaborare a politicilor la nivel naţional şi european, asigurându-se coordonarea între autorităţi în analizarea aspectelor conexe legate de biodiversitate, climă şi mijloacele de subzistenţă.

Propunerea reprezintă transpunerea în practică a unui element-cheie al Pactului verde european angajamentul Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030 ca Europa să conducă prin puterea exemplului în ceea ce priveşte inversarea declinului biodiversităţii şi refacerea naturii. Propunerea este contribuţia principală a UE la negocierile în curs privind cadrul global post-2020 pentru biodiversitate care va fi adoptat cu ocazia Conferinţei părţilor (COP 15) la Convenţia privind diversitatea biologică, care va avea loc la Montreal în acest an în perioada 7-15 decembrie. Norme stricte pentru reducerea utilizării pesticidelor chimice şi asigurarea unor sisteme alimentare mai durabile până în 2030 Propunerea prezentată astăzi care vizează reducerea utilizării pesticidelor chimice transpune în practică angajamentul de stopare a declinului biodiversităţii în Europa. Propunerea va contribui la crearea unor sisteme alimentare durabile, în conformitate cu Pactul verde european şi cu Strategia „De la fermă la consumator”, asigurând în acelaşi timp o securitate alimentară durabilă şi protejând sănătatea.

Oamenii de ştiinţă şi cetăţenii sunt tot mai preocupaţi de utilizarea pesticidelor şi de acumularea reziduurilor şi a metaboliţilor acestora în mediu. Conform raportului final al Conferinţei privind viitorul Europei, cetăţenii au solicitat în mod expres abordarea chestiunii utilizării pesticidelor şi a riscului asociat acestora. Cu toate acestea, normele în vigoare ale Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor s-au dovedit a fi prea slabe şi au fost puse în aplicare în mod inegal. De asemenea, nu s-au înregistrat progrese suficiente în ceea ce priveşte utilizarea gestionării integrate a dăunătorilor, precum şi a abordărilor alternative.  Pesticidele chimice dăunează sănătăţii umane şi provoacă declinul biodiversităţii în zonele agricole. Contaminează aerul, apa şi mediul în general. Prin urmare, Comisia propune norme clare şi obligatorii:

• obiective obligatorii din punct de vedere juridic la nivelul UE şi la nivel naţional în vederea reducerii cu 50 % a utilizării pesticidelor chimice şi a riscului asociat acestora şi a utilizării pesticidelor mai periculoase până în 2030. Statele membre îşi vor stabili propriile obiective naţionale de reducere în limitele unor parametri definiţi pentru a se asigura că obiectivele la nivelul UE sunt îndeplinite; noi norme stricte privind combaterea dăunătorilor prin metode care respectă mediul: prin noile măsuri se va asigura faptul că toţi fermierii şi alţi utilizatori profesionişti de pesticide practică gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM), conform căreia, pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor sunt avute în vedere mai întâi metode alternative care respectă mediul, pesticidele chimice putând fi utilizate numai în ultimă instanţă.  Măsurile prevăd, de asemenea, obligativitatea ca fermierii şi alţi utilizatori profesionişti să păstreze evidenţe. De asemenea, statele membre trebuie să stabilească norme specifice culturilor în care să identifice alternativele care trebuie utilizate în locul pesticidelor chimice;
• interzicerea tuturor pesticidelor în zonele sensibile. Se va interzice utilizarea tuturor pesticidelor în locuri precum zonele verzi urbane, inclusiv parcuri sau grădini publice, terenuri de joacă, şcoli, etc.

Propunerea transformă directiva existentă într-un regulament care se va aplica direct în toate statele membre. Se vor aborda astfel problemele persistente din ultimii zece ani legate de punerea în aplicare deficitară şi inegală a normelor existente.  Statele membre vor trebui să prezinte Comisiei rapoarte anuale detaliate privind progresele înregistrate şi punerea în aplicare.

Sprijinirea tranziţiei

În tranziţia la sisteme de producţie de alimente mai durabile, fermierii şi ceilalţi utilizatori vor fi sprijiniţi printr-un pachet de politici esenţiale, inclusiv:

• noi norme ale politicii agricole comune menite să asigure că fermierii primesc o compensaţie pentru eventualele costuri legate de punerea în aplicare a noilor norme pentru o perioadă de tranziţie de 5 ani;
• acţiuni mai ferme pentru creşterea gamei de alternative biologice şi cu risc scăzut de pe piaţă;
• cercetare şi dezvoltare în cadrul programelor Orizont ale UE care să sprijine noile tehnologii şi tehnici, inclusiv agricultura de precizie şi
• Planul de acţiune pentru dezvoltarea producţiei ecologice, în vederea atingerii obiectivelor privind pesticidele prevăzute în Strategia „De la fermă la consumator”.