Ce se negociază acum: Cealaltă Europă, Europa de după Europa...

Va fi o altfel de Europă. Acum i se definesc competenţele, regulile de funcţionare, nivele de putere şi, în definitiv, structura fundamentală. Nu este o exagereare. Nici o afirmaţie fără acoperire. Discuţia este serioasă, cu consecinţe enorme pe termen scurt, mediu şi lung. Să vedem despre ce este vorba.

Pueţi accesa aici o scrisoare adresată de Donald Tusk, Preşdintele Consiliului European (regăsită în mapa pregătită pentru Summit-ului de la mijlocul acestei luni), privind stadiul negocierilor cu privire la posibila rămânere sau retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană, totul în funcţie de răspunsul pe care europenii sunt somaţi să-l dea la cererile imeprativ formulate, pe patru tematici, de premierul David Cameron. Un răspuns care, de fiecare dată, implică amendarea Tratatelor şi dechide o cutie a Pandorei, urmările fiind absolut imposibil de estimat în materie de impact la nivelul UE.

Prima întrebare, fundamentală, este de a şti dacă şefii de state şi guverne vor accepta cereile respective (cu implicita amendare sau modificare a Tratatelor), ştiind că astfel se creează un precedent juridic de care, cu siguranţă, vor dori să profite şi alte state membre. Sau, dimpotrivă, se va invoca, aşa cum s-a întâmplat în trecut, posibilitatea de acordare de privilegii excepţionale unei ţări dar care nu pot fi aplicabile altora (aşa-numita opţiune op-out). Pentru care nu s-au pronunţat unele ţări în negocierile de aderare dar care ar deveni extrem de atractivă în actualele condiţii.

Scrisoarea lui Donald Tusk, preşedinte Consiliul European, despre Brexit

A doua întrebare priveşte modul în care, pe mai departe, va fi tratat „principiul suveranităţii” în raport cu ceea ce va fi noua formulă a construcţiei europene. Dacă vă mai amintiţi, prima indicaţie în acest sens a fost dată deja cu puţin timp în urmă de Jean Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene, cel care vorbea despre posibilitatea unei viitoare Europe formată dintr-un „nucleu dur” în jurul căruia să „obiteze” mai aproape sau mai departe, altele dintre statele membre de acum sau din viitor ale UE.

Donal Tusk merge cu mult mai departe şi este cu mult mai precis în definirea construcţiei viitoare:

„Există o largă înţelegere asupra conceptului unei <<uniuni şi mai strânse între popoare>> care permite diferite drumuri de integrare pentru diferite ţări. Cei care doresc să adâncească integrarea pot merge mai departe, respectând în acelaşi timp dorinţa celor care nu vor adâncirea pe mai departe a acestui drum”.

Ce poate fi mai clar? Dar, în acelaşi timp, exact din acest punct, plonjăm în necunoscut.

1.  Care sunt ţările care, în acest moment, alcătuiesc această platformă „de larg consens” şi în ce formă s-a expimat el şi, mai ales, asupra căror domenii?

2.  Ce înseamnă, instituţional, în termenii Tratatelor actuale, “adâncirea integrării”, dat fiind că aderarea a fost negociată în anumiţi termeni, cel mai important dintre aceştia fiind egalitatea completă de statut, drepturi şi obligaţii, între toate statele membre? Va fi oare nevoie nu numai de o amendare a Tratatelor, ci şi de renegocierea unora dintre prevederile fundamentale ale acestora, dată fiind diferenţa evidentă de statut care urmează să apară între “statele deplin integrate” (eventual cu o formulă nouă juridică de existenţă, federală, spre exemplu) şi cele care rămân în afara acesteia?

3.  Vor exista derogări specifice (pe ce domenii?) pentru ţările care aleg să rămână în afara construcţiei integrate? Vor exista, aşa cum ar fi oarecum logic, schimbări în modul de calcul al contribuţiilor naţionale şi, eventual, reajustări ale cotelor repartizate fiecărui stat membru la nivelul “coşului general” de fonduri europene?

4.  Vor exista oare pachete legislative pentru fiecare categorie de state, unele cu adresabilitate exclusivă pentru zona Euro-Schengen (votate de ceea ce se prevede a fi viitorul Parlament al Zonei Euro) şi altele, posibil mai laxe sau cu mult mai laxe, pentru ţările de pe orbită? Dacă da, care va fi mecanismul de corelare legislativ între cele două categorii?

În acest context, şi aici evident are dreptate dl. Donald Tusk, cel mai “delicat” subiect îl constituie eventuala aprobare, într-o formulă sau alta, a cererii formulate de Marea Britanie de a impune tuturor persoanelor care vin să se stabilească sau să caute de muncă în această ţară o perioadă obligatorie de patru ani înainte de a solicita beneficii sociale sau a depune cereri pentru obţinerea de locuinţe sociale. Nu există un consens, spune Donald Tusk, deoarece, în modul cel mai limpede, astfel s-ar schimba toate reglementările existente pe plan european în ce priveşte respectarea uneia dintre libertăţile fundamentale. Şi mai este ceva, extrem de important: Marea Britanie propune ca persoanele aflate în situaţia respectivă, în cazul în care nu au găsit de muncă timp de şase luni, să poată fi automat repatriate. Contrazicând astfel legislaţia europeană din acest moment şi implicând un amendament la Tratate de care ar fi extrem de bucuroase să profite multe dintre “statele ţintă” pentru aşa-numita “migraţie economică internă” (în Marea Britanie, dacă vă amintiţi, românii au fost ţinta unei campanii intense pe acest subiect). În plus, Marea Britanie solicită posibilitatea ca plătitorii de taxe naţionali să fie scutiţi de plata oricărei asistenţe sociale pentru străinii aflaţi în perioada de căutare de locuri de muncă, iarăşi ceva împotriva legislaţiei europene, orice modificare a regulilor în acest sens implicând un amendament adus Tratatelor.

România noastră ce are de spus? România care, în acest moment, este în afara ambelor viitoare zone imediate de forţă (Euro şi Schengen, cu modificările ce vor fi aduse criteriilor de aderare la acestea) dar cu cetăţeni care ştiu foarte bine (cel puţin câteva milioane dintre ei) ce ar fi însemnat aplicarea strictă a acestor reguli în momentul când se duceau să muncească, în orice condiţii, în statele europene?

Suntem sau nu de acord cu principiul de bază al existenţei viitoare, de facto, a două zone de putere şi influenţă la nivelul UE? Mandatul primului ministru Dacian Cioloş este de a fi sau nu de acord cu aceste propuneri şi, implicit, asupra perspectivelor pe care le crează prin amendarea sau renegocierea Tratatelor?

Poate, nu neapărat necesar dacă chiar subiectul este considerat neinteresant, ar fi trebuit să producem deja şi să fie transmisă spre dezbatere publică (sau măcar înspre politicoasă înştiinţare) un studiu de impact asupra efectelor pe care, din punctul de vedere al României, le poate avea opţiunea noastră fie înspre o integrare în nucleul central, fie asupra situaţiei în care ne-am afla dacă rămânem “pe orbită”.

Este vorba despre o opţiune strategică  fundamentală, o parte foarte importantă a discuţie fiind programată să se desfăşoare la acest Summit de peste câteva zile. Unde, fireşte, vor mai fi şi alte teme de discuţie, alte decizii (cea mai importantă fiind prefigurată deja, cel puţin în teorie), iarăşi cu consecinţe serioase, aproape imprevizibile pentru ţările flancului de est, cele învecinate cu spaţiul rus.

Dar, despre asta, în comentariul de mâine.