Boris Johnson a fost la frizer, a slăbit. S-a prezentat în faţa electoratului londonez complet schimbat, atât exterior, cât şi interior. Schimbarea a fost dovedită şi de reţinerile sale, în ultimele luni de criză, de la a mai lansa bombe mediatice. Lunga sa tăcere a amplificat tensiunea. Dar ceea ce au văzut observatorii pe scenă când Boris Johnson şi-a anunţat candidatura la conducerea guvernului britanic a fost aproape tipic fostului primar al Londrei: bună-dispoziţie debordantă, optimism fără margini şi puţină substanţă politică.    

În sfârşit, Brexit!

Cel mai puternic argument al candidatului la funcţia de şef al executivului au fost mandatele sale în fruntea Primăriei din Londra. Şi, desigur, este convins Boris Johnson, el a fost un primar extraordinar, care a soluţionat problemele metropolei şi a pregătit cu succes o ediţie a Jocurilor Olimpice. Numeroşii săi critici sunt de altă părere. Aceştia spun că ar fi fost un leneş care n-a făcut nimic şi îi reproşează că ar fi lăsat în urma sa doar proiecte de prestigiu foarte scumpe. Despre controversatul său mandat ca şef al diplomaţiei britanice, plin de incidente neplăcute, Johnson n-a suflat un cuvânt.  

Adversarii săi n-au fost în sală. În schimb, încăperea a fost înţesată de susţinători care au jubilat când candidatul lor şi-a declarat ambiţia de a scoate Marea Britanie din Uniunea Europeană la 31 octombrie. Ţelul său nu este un No Deal, dar îşi doreşte "ceva mai bun ca acordul Brexit de până acum". Cum ar putea funcţiona? Echipa sa se va pune de îndată pe treabă. Iar el doreşte "să vină în întâmpinarea Uniunii Europene cât mai prietenos cu putinţă". N-a amintit nimic de recenta sa ameninţare că Marea Britanie nu va plăti niciun ban Bruxelles-ului.   

Un nou acord Brexit, dar în caz de eşec nu se retrage

Însă programul este împotriva ambiţiilor lui Johnson. Pe 22 iulie au loc alegeri pentru desemnarea unui nou preşedinte în fruntea conservatorilor, după care urmează vacanţa de vară. Abia în septembrie vor putea fi reluate serios discuţiile cu Bruxelles-ul. În plus, europenii au zis clar, de atâtea ori, că acordul de Brexit nu este negociabil - lucru valabil inclusiv pentru viitorul premier britanic. Dar toate acestea sunt detalii. Boris Johnson a venit hotărât să transmită încredere.

Johnson n-a vrut să elimine din discuţie subiectul "No Deal ". Tema este decisivă pentru succesul negocierilor fiindcă, în fond, Bruxelles-ul îşi doreşte un Brexit dur tot atât de puţin ca şi el. Şi, pentru a fi credibilă, Marea Britanie trebuie să se pregătească repede. Din păcate, jurnaliştii n-au reuşit să-l întrebe despre propunerile sale privind posibila componenţă a unui viitor cabinet – subiect adus în atenţia opiniei publice de "Financial Times". Industria farmeceutică ar avea nevoie de 6-8 luni, iar comercianţii de 4-5 luni să se pregătească pentru trecerea la noul regim vamal.

Boris Johnson s-a simţit prins în corzi numai la întrebarea privind o eventuală retragere a sa în caz de eşec. Nu va fi uşor, a recunoscut el. S-a eschivat de câteva ori, după care a evitat să lege promisiunea ieşirii din UE de mandatul la care aspiră.

Să reunească partidul şi ţara

Trebuie să se termine cu "mocirla de la Westminster", a declarat Johnson. Ca şi cum el n-ar fi făcut niciodată parte din ea! Disputa în jurul Brexitului i-a dezamăgit pe mulţi britanici, iar el – Boris Johnson – vrea să reunească atât ţara, cât şi pe conservatori.

Într-adevăr, toate aripile partidului îşi pot proiecta aspiraţiile politice pe Boris Johnson. "Hardlinerii" cred în cuvintele sale tăioase la adresa Brexitului. Moderaţilor le reaminteşte de conservatorii tradiţionali, celor mai în vârstă le-a promis facilităţi fiscale, iar londonezilor le promite un "europenism conservator".

Dar cea mai tare carte a lui Boris Johnson este perspectiva pe care el le-o oferă conservatorilor, aceea de a învinge la următoarele alegeri. Aproximativ 70 de deputaţi îl susţin – un avantaj uriaş în faţa adversarilor săi. Iar din sondaje reiese că ar fi singurul cu şanse să câştige.

În bătălia electorală, marele blond este în elementul său: lipsit de substanţă, dar puternic ca formă. În 2016 le-a putut vinde britanicilor gogoaşa cu cele 350 de milioane de lire sterline reprezentând contribuţia săptămânală a ţării sale la UE – bani care altfel ar fi putut fi disponibili în sistemul de sănătate. Nu mai aminteşte nimic de toate acestea, la fel cum nici de alte promisiuni nu mai zice nimic.  

Cocaină şi alte probleme…

Mai poate fi oprit Boris Johnson? A fost destul de ezitant la întrebările legate de păcatele din tinereţe şi de cocaină. N-a vrut să spună dacă a consumat droguri sau nu. Dar n-a fost nevoie decât să murmure "aveam doar 19 ani" şi să se uite galeş pe sub bretonul său blond şi deja lumea părea să-l fi iertat.

Mulţi reporteri aveau pregătite multe întrebări, dar Johnson n-a permis mai mult de şase. Consilierilor săi le-a fost mai important să îl ferească de greşeli. La întrebările privind limbajul său ofensator, ca în iarnă, când a numit femeile musulmane îmbrăcate tradiţional "cutii poştale", Johnson s-a scuzat cu una dintre expresiile sale tipice: "Uneori cade până şi tencuiala de pe tavan când vorbesc". La startul campaniei sale în cursa pentru Downing Street, el a evitat în mod vizibil să reaprindă vechile discuţii.

La lansare a fost prezent şi tatăl lui Boris, Stanley Johnson - un pro-european convins. Însă Johnson senior s-a abţinut să comenteze apariţia fiului său în variantă aparent reinventată.

Barbara Wesel - Deutsche Welle