Astăzi vedem cât vor europenii să plătească pentru solidaritatea cu Ucraina

FOTO Shutterstock

Miniştrii din Statele Membre vor decide azi dacă Planul de urgenţă propus de Comisia Europeană în vederea reducerii consumurilor de energie va fi aprobat şi, în consecinţă, obligatoriu pentru toată lumea.

Problematic vot deoarece planul respectiv, destinat să fie un răspuns acceptabil în cazul unei întreruperi totale a livrărilor de gaze naturale din Rusia, a produs deja reacţii dure din partea unor state, spre exemplu Franţa, Spania, Belgia, Portugalia, Italia, au transmis deja, aşa cum se spune insistent pe multe dintre sursele de la Bruxelles, că se opun planului şi, mai ales, măsurii centrale, adică o reducere cu 15% a consumului în perioada august 2022- martie 2023. Planul mai prevede şi posibilitatea declanşării de către Comisia Europeană a unei „alerte la nivel UE” în caz de dificultăţi majore de aprovizionare şi permite fixarea unor obiective economice obligatorii. Pentru ca o asemenea decizie să poată fi adoptată, trebuie să existe votul favorabil din partea a cel puţin 15 State Membre şi care să reprezinte cel puţin 65% din populaţia UE.

Cum spuneam, planul ar trebui să fie confirmat azi, fiind supus la vot în cadrul unei reuniuni a miniştrilor energiei din UE la care, evident, participă şi reprezentantul României.

Este vorba despre un test major de credibilitate pentru politicieni, atât cei din structurile comunitare cât şi cei din administraţiile politice naţionale, căci va arăta dacă, da sau nu, există o corelare totală între sentimentul fundamental de solidaritate politică cu cauza dreaptă a Ucrainei şi calculul de tip real politik privind capacitatea diverselor economii naţionale de a suporta reduceri (voluntare sau impuse prin decizie de la Bruxelles) a consumurilor de gaze naturale. Este nu numai interesant, ci este şi primul indicator asupra modului în care sunt pregătite viitoarele campanii politice în contextul acumulării crizelor. Într-adevăr, va fi deosebit de dificil să vorbeşti şi cu atât mai mult să limitări economice în mod egal pentru toate Statelor membre, indiferent de ponderea sectorului lor economic şi a numărului de persoane care vor fi cu siguranţă afectate de reducerea pieţei muncii. Aici e explicaţia pentru refuzul deja formulat de statele cu economii puternice şi care, poate pe bună dreptate, au în faţă dilema apropierii, exact la început de toamnă, a crizei inflaţioniste care să lovească în continuare nu numai UE ci şi întreg spaţiul euro-atlantic, dar şi intrarea preconizată într-un nou val de pandemie care deja a determinat apariţia de restricţii.

Zona economică pune probleme şi aici să vedem dacă vor putea fi totuşi convinse ţările puternice şi motor al dezvoltării în UE. Spun asta deoarece, tocmai pentru a preveni amplificarea imediată a unor mari probleme sociale, în materialele explicative trimise de instituţiile europene se precizează foarte clar că restricţiile la care se face posibilă referire nu vor atinge zona consumatorilor individuali deoarece „aceştia beneficiază de statutul de „clienţi protejaţi” în cadrul reglementării existente în cadrul UE în ce priveşte securitatea aprovizionării. Ei sunt ultimii afectaţi de penurii şi, în absenţa unor evenimente neprevăzute, nu vor fi afectaţi direct de o ruptură la nivelul aprovizionării la scară largă din partea Rusiei”.

Va urma o perioadă extrem de complicată în care problema aceasta va deveni una dintre cele mai importante chestiuni pe agenda tuturor guvernelor responsabile şi care chiar încearcă în primul rând să găsească răspunsuri corecte favorizând şi pieţele lor de muncă şi nu doar să răspundă la interesele altora. E bine să vedeţi care sunt argumentele aduse în favoarea acestei propuneri, le găsiţi prezentate în amănunt aici, în limba română.

Şi e bine să decideţi dumneavoastră cum vi se arată viitorul imediat după decizia ce va fi luată azi. Un vot în favoarea propunerii ar arăta că, chiar dacă apare riscul apropierii de zona măsurilor care seamănă cu prevederile unei „economii centralizate de război”, există suficientă solidaritate europeană încă orice criză să fie depăşită, ca la noi când se spune că totul este bine şi n-avem de ce să ne facem griji, stând cuminţi în soare şi aşteptând să se facă cuiva milă de ce va fi economia noastră. Dar se prea poate să fie refuzată propunerea în cauză, aşa că actuala criză va primi cu siguranţă un vector de multiplicare important deoarece nimeni nu poate spune dacă speranţa liderilor europenii de a vedea stocurile de rezervă pline până la 80% până la iarnă s-ar fi concretizat altfel decât în documentele oficiale de la Summit.