În consecinţă, guvernul său îşi continuă pregătirile în acest sens, mizând din ce în ce mai mult pe varianta „no deal Brexit“, încercând, pe toate canalele, inclusiv pe cel al promisiunilor cu puternic iz populist, să calmeze spiritele foarte agitate acum de perspectiva că, în asemenea situaţie, ar putea urma măsuri restrictive pentru resortisanţii UE aflaţi la muncă în Marea Britanie.

Iată promisiunea (căci despre promisiune este vorba, nu a fost prezentat şi cu atât mai puţin votat de Parlament un text de lege în acest sens): un comunicat al Ministerului de Interne anunţă că, în caz de No Deal Brexit, Marea Britanie va oferi un permis de trei ani resortisanţilor UE care vor dori să vină în ţară după momentul 31 octombrie. Măsura priveşte toţi cetăţenii europeni din ţările Spaţiului economic european (UE+ Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein) şi familiile acestora. Aceştia vor trebui ca, până la finele anului viitor, să obţină statutul de „muncitor imigrant temporar pentru o durată de 3 ani“. Este o iniţiativă care are ca scop „asigurarea oferită companiilor că vor putea recruta şi păstra personalul şi după Brexit, candidaturile fiind făcute online. Dar este repetat şi mesajul fundamental:

„Ziua de 31 octombrie va marca sfârşitul libertăţii de circulaţie în forma sa actuală, ceea ce ne va permite intrarea în prima etapă istorică de reluare a controlului frontierelor noastre.“

Priti Patel, Ministru de Interne al Marii Britanii

Posibil ca, ieri, aşa să fi stat lucrurile în materie de declaraţii de bune intenţii. Numai că, în acest moment, din punctul de vedere al Parlamentului britanic, procesul Brexit ar putea să mai sufere o amânare pe care Primul Ministru ar fi obligat s-o ceară la Bruxelles, perspectiva unor alegeri generale care vor avea loc dacă Parlamentul o decide. Drept care, haosul continuă şi nu pare să aibă la orizont o formulă care să se bucure de sprijinul tuturor forţelor politice, întărind astfel temerea că, la un moment dat, chiar s-ar putea produce un Brexit fără acord, cu consecinţele sale negative din ce în ce mai vizibile. Se mai adaugă temerea că alegerile generale, convocate în actuala atmosferă emoţional super-tensionată, ar da nişte rezulte totalmente imprevizibile, fiind dominate doar de tema Brexit. Caz în care, se argumentează acum, ar fi vorba de fapt despre un al doilea referendum.

De cealaltă parte, aşa cum vă anunţam acum câteva zile, Uniunea Europeană este obligată în continuare să ia în calcul cel mai negativ scenariu şi, echivalând No Deal Brexit cu o catastrofă umanitară, să ia măsuri de protecţie în consecinţă.

Astfel, ieri, Comisia Europeană a anunţat că este gata să mobilizeze 780 milioane euro ca asistenţă financiară pentru Statele membre cele mai afectate de efectele economice ale unui Brexit fără acord: Puţinul timp rămas şi situaţia politică din UK au făcut să crească riscul ca Marea Britanie să se retragă pe 31 octombrie fără acord“. Aşa cum vă descriam în detaliu, cea mai mare parte a contribuţiei financiare (aproximativ 600 milioane euro) va veni din partea Fondului de Solidaritate al UE destinat cazurilor de răspuns la catastrofe naturale. Iar ţările care, în principiu, ar fi cele mai afectate sunt Irlanda, Germania, Olanda, Belgia, Franţa şi Danemarca. Dar chestiunea rămâne deschisă deoarece este foarte posibil ca, în cazul în care cererile venite din partea Statelor Membre ar fi mai mari, să fie mobilizate fonduri pentru a suplimenta cele 780 de milioane, banii urmând să provină de la alte sectoare, spre exemplu agricultură şi pescuit. Cererile pentru accesarea acestui fond excepţional de intervenţie trebuie făcute până în luna aprilie a anului viitor şi, ca măsură de precauţie, se spune că alocarea de ajutoare financiare nu se va face decât în cazul ţărilor cele mai afectate „acolo unde se vor manifesta cele mai importante perturbaţii“.

Deocamdată acestea sunt datele de care dispunem dar, după cum vedeţi, calendarul este influenţat de incertitudinea, acum totală, asupra a ceea ce ar putea să se petreacă în Marea Britanie. Întrebarea de acum este dacă, într-adevăr, până vineri la ora 17, textul legii privind excluderea perspectivei de No Deal va fi într-adevăr returnată din Camera Lorzilor în Camera Comunelor, astfel încât să se dea luni un vot final şi să fie prezentată pentru obţinerea consimţământului regal. După asta poate începe discuţia despre oraganizarea de anticipate, cum a anunţat liderul opoziţie, având acum şi susţinerea celor care au plecat de la conservatori.

Vom şti dacă, în acest caz, chiar se va mai cere o prelungire a termenului pentru Brexit şi dacă asta va fi şi acceptat de către ÎUE, decizia fiind posibil de luat în următorul Consiliu European, la mijlocul acestei luni.

Dar totul poate să fie întors din nou la punctul de plecare, într-o atmosferă chiar de luptă politică îndârjită deoarece Boris Johnson aruncă azi în luptă ultima armă majoră de care poate dispune: se va adresa direct populaţiei „pentru a a arăta care sunt opţiunile vitale care stau în faţa poporului“.

Purtătorul său de cuvânt a declarat în dimineaţa asta că Boris Johnson „va spune că legislaţia propusă de Jermy Corbyn îl obligă pe prim-ministru să meargă la Bruxelles şi să se supună oricăror cereri ce-i vor fi prezentate. În esenţă, asta ar întoarce rezultatele celui mai mare vot democratic din istoria Marii Britanii, referendumul din 2016. Prim-ministrul nu va face acest lucru. Este absolut clar că singurul lucru de făcut este să ne întoarcem înapoi la popor şi să vedem ce anume vrea: ca Boris să meargă la Bruxelles şi să obţină un acord sau să părăsim UE pe 31 octombrie fără acord sau să-l vedem pe Jeremy Corbyn ajungând la Bruxelles cu legea lui şi milogindu-se pentru un răgaz suplimentar şi acceptând orice vor impune cei del la Bruxelles naţiunii noastre“.

Şi dacă poporul zice într-un fel sau altul, care va fi formula prin care se va merge mai departe în condiţiile în care, vă reamintesc, Parlamentul este suspendat până pe 14 octombrie prin decizia lui Boris Johnson, decizie susţinută de Regină? Atenţie, nu mai vorbim acum doar despre Marea Britanie şi drama sa internă, ci despre problema gravă a unei democraţii autentice şi istoric exemplare care poate aluneca pe calea unui autoritarism legislativ deloc liniştitor. Să vedem ce urmează azi.