Întâlnirea care a avut loc prin videoconferinţă  s-a finalizat cu un acord extrem de aşteptat asupra creării a trei „plase de siguranţă”, una pentru salariaţi, alta pentru companii şi a treia la nivelul Statelor Membre.

Iată cum le descrie Centeo:

De la precedenta criză, reuşisem să creăm 13 milioane de locuri de muncă, iar asta a necesitat ani buni de muncă susţinută. Multe dintre acestea au fost distruse în doar câteva săptămâni. Avem nevoie de un strat suplimentar de protecţie din partea UEpentru a ne asigura că nu se vor pierde şi mai multe pe viitor. În acest moment, ne bazăm doar pe plasele de siguranţă la nivelul fiecăruia dintre Statele membre. Acestea sunt de mai multe feluri: sprijin pentru activitate cu timp rudus, sprijin pentru şomeri şi alte scheme der acest gen. Dar aceste plase de siguranţă au fost supuse unei presiuni fără precedent în unele ţări din UE. Iată de ce am salutat crearea unui instrument european temporar petru sprijinirea plaselor naţionale de siguranţă aflate în criză – ceea ce Comisia Europeană a denumit SURE. Asta va reuni capacitatea noastră financiară la nivel naţional şi european, trimiţând 100 miliarde euro pentru sistemele confruntate cu cele mai mari presiuni.

A doua plasă de siguranţă este destinată companiilor care se confruntă cu dificultăţi financiare, mai ales în domeniul IMM-urilor...Liderii politici ne-au cerut să vedem cum putem acorda în acest acţiunile Băncii Europene de Investiţii. Am salutat iniţiativa BEI de a crea un scut pan-eurpean în copul de a garanta împrumuturi în limita a 200 miliarde euro pentru IMM-uri.

În final, vorbim despre plasele de siguranţă la nivelul Statelor Membre. Azi am fost de acord să stabilim un fond de Sprijin în cazul crizei provocate de pandemie la dimensiunea a 2% din GDP-ul Statelor Membre, ceea ce înseamnă o valoare de 240 miliarde Euro. Este o importantă plasă de siguranţă pentru ţările din zona Euro pe acest timp de criză. ..Orice ţară din zona Euro care solicită sprijin va fi sub coordonare economică şi fiscală în cadru european, singura cerinţă pentru a accesa o linie de credit fiind că ţara respectivă se angajează să folosească aceste fonduri pentru a sprijini finanţarea directăa sectorului de sănătate şi a costurilor de prevenţie legate de problema COVID-19” .

Cu asta se intră deja în faza serioasă pe care o presupune un răspuns comun la criză, mai ales că miniştrii de finanţe au subliniat că propune şi un Recovery Fund care să fie integrat bugetului multi-anual şi prin care să se poată trimite sume de urgenţă pentru diferitele State Membre care au nevoie de aceste fonduri pentru relansarea activităţii, cu atenţie prioritară pentru sistemele de sănătate.

Să ne bucurăm?

Fireşte, în teoria care spune că, aşa cum ştiţi, că fiecare dintre noi este un cetăţean european. Chiar dacă, din cauze multiple, România nu face parte nici acum din Zona Schengen şi, evident, nici din Zona Euro. Nu ne-a ninteresat, am socotit că sunt probleme minore şi desuete, altele au fost interesele, am politizat discuţia internă pe aceste subiecte şi am făcut-o subiect de bătălie între diferitele partide politice, cu ochii spre alte orizonturi şi interese, exact acelea care vă spun de ani de zile că Europa este decedată şi să ne facem alte speranţe.

Între timp, iată, la caz de nevoie, piaţa Euro – adevărat destul de  târziucu, după negocieri ce păreau aproape de a repeta dilemele Nord-Sud, ţări bogate/ţări sărace -  a reuşit să-şi concentreze energiile şi a reacţionat la presiunea opiniei publice, începând să producă soluţii valabile. Depăşind şi spinoasa dezbatere despre “coronabonduri” în favoare unei formule mai largi şi caqre să nu privească “răscumpărarea integrală a datoriilor făcute pe timpul crizei” . Soluţii pefect funcţionale, imediate şi salvatoare pentru jucătorii din piaţa Euro. Ne interesează?

Zic că ar trebui, fie şi pentru că zona Euro reprezintă centrul economic şi de putere al Uniunii Europene. Cinic, asta înseamnă că dacă lor le merge bine, au şi ai noştri unde să se îmbulzească să culeagă căpşunile sau cartofii, în ciclul migraţiilor bi-anuale de muncitori agricoli sezonieri în care ne întâlnim cu colegii din Maghreb, Pakistan sau Sri Lanka.

Dar nu trebuie să uităm şi că, la nivel general, adevărat nu la acelaşi nivel financiar, Uniuea Europeană se preocupă de bunpştarea tuturor membrilor săi. Ca probă, găsiţi aici datele generale, inclusiv cele financiare, pentru fiecare dintre acţiunile demarate de Comisia Europeană ca răspuns la nenumăratele probleme generale şi sectoriale generate de epidemia cu COVID-19.

Fiecare Stat Membru, după ştiinţa de guvernare proprie politicienilor săi, poate (sau, în cele mai multe cazuri, a şi făcut-o) de banii puşi la dispoziţie pentru a susţine un sector devenit brusc prioritar şi posibil de relansat astfel în foarte scurt timp. Spre exemplu, cele 37 miliarde de Euro, fonduri structurale UE deja reorientate către iniţiativa de investiţii ca reacţie la coronavirus. Sau cei 140 de milioane EURO din fondul de cercetare pentru a se crea tratamente şi vaccine unde sunt finanţate 18 proiecte. Plus 164 de milioane Euro care deja au fost alocaţi pentru IMM-uri şi întreprinderile debutante în vederea găsirii de soluţii inovante pentru lupta împotriva COVID-19 prin intermediul “acceleratorului pentru întreprinderile debutante” din cadrul Consiliului european al invovării. Puteam participa, spre exemplu, la una dintre cele mai importante activităţi de cercetare – iniţiativă comună de finanţare a UE şi BEI în valoare de 80 milioane EURO – proiectul CUEVAC din Germania.  Aveţi aici o listă cu datele la care UE a anunţat lansarea apelului de oferte. La care unii au răspuns. Poate, cine ştie, vor avea de răspuns şi nenumăraţii noştri responsabili politici .

Trebuie să ştiţi că aceste porţi pe care se accesează banii europeni au fost mereu deschise. Şi acum chiar şi mai abitir. Că vrem sau nu să le accesăm, asta este strict treaba noastră. Însemană că avem destui bani de a ne îndrepta exclusiv spre ce se vinde de pe piaţa liberă, fără licitaţie, la orice preţ, inclusiv la cele de acum, plus cu condiţionările aferente (cele diplomatice, să le numim aşa, că sună cât mai puţin ofensiv). Dar alţii o fac, conştienţi că trebuie să cheltuiască cât mai puţin din banii proprii şi folosind la maximum posibil canalele de finanţare existente pe proiectele speciale. Cum sunt acesta de acum pe pandemie, cum s-ar putea să fie mâine cele pentru soluţii pentru criza alimentară. Şi nu este o previziune, ci o certitudine. Deja, în bătălia asta  sunt angrenate acum toate marile linii de contacte, deschise sau discrete, care fac lobby în centrele sensiblie ale politicii mondiale.