VIDEO Cele mai bune filme de groază din istoria cinematografiei

Pasionaţii filmelor de groază au văzut cu siguranţă tot ceea ce a apărut pe marile ecrane. Însă pentru spectatorii obişnuiţi, care doresc să urmărească ocazional un film care să le dea fiori pe şira spinării, celebra publicaţie de profil „Entertainment Weekly“ a alcătuit o listă cu ecranizările care merită să fie văzute.

1. „După 28 de zile“ (28 Days Later), 2002, regizat de Danny Boyle

Thriller-ul post-apocaliptic al lui Boyle a adus două viziuni noi. Prima a fost introducerea unor zombi rapizi. În aproape toate filmele anterioare, strigoii se mişcau cu greutate şi aveau braţele ridicate în unghi de 90 de grade. Dar, în „După 28 de zile“, aceste creaturi sunt foarte rapide, precum nişte şacali care au consumat mult prea multă cafea. A doua idee cu care Boyle a venit a fost cea de oameni infectaţi. Această perspectivă a fost ceva nou, îndrăzneţ şi extrem de terifiant.  

2. „Coşmarul de pe Elm Street“ (A Nightmare on Elm Street) 1984, regizat de Wes Craven

Debutul pe ecran al personajului Freddy, care a dat de atunci puloverelor cu dungi o imagine diabolică, introduce un monstru din suburbii care îi urmăreşte pe adolescenţi în timp ce dorm. Craven face ca aspectele cele mai banale ale adolescenţei, fie că este vorba de dormitorul sacru al copilăriei, fie de un telefon cu o limbă demonică, să se transforme în crime. Freddy, în cele din urmă transformat într-un persoanj cât se poate de poznaş, nu a fost deloc amuzant în prima ecranizare.

3. „Exorcistul“ (The Exorcist), 1973, regizat de William Friedkin

Filmul este atât de dur, încât vă poate „bântui“ câteva luni de zile. Foarte controversat, considerat profan în momentul lansării, „Exorcistul“ rămâne cel mai „visceral“ film horror făcut vreodată, nu numai pentru că pune la îndoială existenţa lui Dumnezeu, ci pentru că are curaj să-l reîncarneze pe Satan în trupul unei fetiţe de 12 ani. 

4. „Creatura“ (The Thing), 1982, regizat de John Carpenter      

Filmul lui Carpenter, un remake, nu este preocupat de mesaje, e doar o meditaţie terifiantă asupra paranoiei şi groazei. Într-un grup de oameni de ştiinţă, aflaţi la Polul Sud, se infiltrează un extraterestru care fură identitatea victimelor sale, putând imita orice formă de viaţă.

5. „Profeţia“ (The Omen), 1976, regizat de Richard Donner

Damien (Harvey Stephens) este micul Anticrist care are semnul diavolului, 666, pe scalp. În ziua când împlineşte cinci ani, dădaca lui se sinucide şi, din acel moment, numărul morţilor continuă să crească.El îşi pedalează maniacal tricicleta şi o aruncă pe mama lui (Lee Remick) peste balustrada de la etajul doi. „Mulţi oameni s-au temut să vadă «Profeţia»“, a spus regizorul filmului.

6. „Activitate paranormală“ (Paranormal Activity), 2007, regizat de Oren Peli

Tinerii Katie (Katie Featherston) şi Micah (Micah Sloat) se mută împreună într-o casă din suburbii. După doar câteva zile, cei doi încep să simtă o prezenţă pe care o consideră demonică şi care este mai „activă" în timpul nopţii. Micah se hotărăşte să lase camera video să înregistreze ce se întâmplă în dormitorul lor în timp ce ei sunt cufundaţi în somn. Evenimentele surprinse sunt înfricoşătoare şi pentru cuplu, dar şi pentru public. Filmul este credibil şi datorită protagoniştilor, actori debutanţi, care arată ca nişte persoane normale, nu ca nişte vedete de la Hollywood.

7 „Braindead“, 1992, regizat de Peter Jackson

Înainte de a deveni un regizor respectabil, Peter Jackson a regizat acest film foarte sângeros. Mama lui Lionel, un băiat timid, este muşcată de femeia pe care el o vedea sufletul lui pereche. Filmul este un set scandalos de imagini cu membre, ochi şi, mai ales, cu intestine care au o viaţă proprie.

8. „Event Horizon - Destinaţie mortală“, 1997, regizat de Paul W. S. Anderson

În 2046, o navă spaţială călătoreşte dincolo de Neptun pentru a afla ce s-a întâmplat cu „Event Horizon“, o navă de explorare care a dispărut în vidul cosmic. Laurence Fishburne joacă rolul căpitanului navetei, fiind un soldat foarte dur. În cele din urmă, el este pus într-o confruntare directă cu iadul, iar imaginile cărnii rupte în bucăţi sapă adânc în subconştient.

9. „Nopţi însângerate“ (Let me in), 2010, Matt Reeves

Filmul o are în centru pe Abby, eroina în vârstă de 12 ani care are o legătură profundă cu supraveghetorul ei vampir. Abby, interpretată de Grace Chloë Moretz, bea sânge cu o sete  macabră, şi se mişcă şocant de rapid, precum un demon. Ea devine salvatoarea unui băiat sensibil din complexul ei apartamente, împărtăşind o iubire „răscumpărătoare“ atât de sinistră, încât nu poate duce decât la răul pur.

10. „Târâtă în iad“ (Drag me to hell), 2009, regizat de Sam Raimi

Christine Brown (Alison Lohman) este ofiţer de credite la o bancă şi are o viaţă frumoasă. În momentul în care îi refuză reînnoirea ipotecii unei femei bătrâne, cu un singur ochi, este blestemată. Restul filmului şi-l petrece fiind asaltată de viziuni groteşti, fiind urmărită de un demon.

11. „Alien 3“, 1992, regizat de David Fincher

David Fincher şi-a făcut debutul regizoral cu acest sequel subestimat, care reînvie starea de frică bolnavă al filmului original „Alien“ (1979). În timp ce un monstru îi ucide pe prizonierii unei planete îndepărtate, un altul, încă nenăscut, creşte în interiorul lui Ellen Ripley (Sigourney Weaver).

13. „Dincolo de aparenţe“ (What Lies Beneath), 2000, regizat de Robert Zemeckis

Deşi niciodată nu a primit respectul pe care îl merita, terifianta poveste cu fantome a lui Robert Zemeckis poate fi considerată cel mai satisfacător film de la „Înapoi în viitor“. Claire (Michelle Pfeiffer) este o gospodină pe care Norman, soţul ei, a înşelat-o cu ceva timp în urmă. Într-o zi, ea îi spune lui Norman (Harrison Ford) că aude voci şi vede siluete prin casă. Scena finală, din cadă, oferă imaginea pură a groazei.

„Psycho“, 1960, regizat de Alfred Hitchcock

„Psycho" rămâne, la peste cincizeci de ani de la realizare, un etalon în materie de thrillere psihologice. Impresionând prin soluţiile regizorale surprinzătoare şi tehnica desăvârşită a execuţiei, această peliculă clasică sondează adâncimile obscure ale psihicului uman, încurajând spectatorul să se identifice cu personajele, pentru ca apoi să-i demonteze întregul eşafodaj al aşteptărilor.
Anthony Perkins este inegalabil în rolul lui Norman Bates, „băiatul mamei" şi proprietarul unui motel în care nu ţi-ai dori să înnoptezi vreodată; la fel de convingătoare, Janet Leigh o interpretează pe fugara Marion Crane, personaj memorabil în celebra „scenă a duşului", o scenă pe cât de subtilă, pe atât de înfricoşătoare.