Cei „12 ani de sclavie“ s-au oprit la un om liber devenit rob dintr-un renghi oribil pe care i-l joacă soarta, celui care va rămâne să se chinuiască şi să se umilească, un întreg ciclu, precum la chinezi, care merg la duzină, când socotesc împărţirea pe perioade. Negrul cu carte ajunge un paria exploatat, alături de o fetişcană curajoasă, dar fără noroc, care i-a adus la final interpretei venite de la Nairobi, Lupita Nyong’o (născută în Mexic, şi cu studii solide în SUA), şansa vieţii, de a se situa în centrul atenţiei. Aceasta îi redă viaţa, temporar, unei victime, aparent nu foarte simpatice, dar cu care pactizezi până la urmă, şi alături de care suferi, aproape fizic.

Apoi sunt personajele din „Dallas Buyers Club“, întruchipate genial de Matthew McConaughey şi Jared Leto, care la rândul lor nu încercă să-i intre în voie cinefilului, dar sunt consideraţi nişte curiozităţi pentru cei din jur: teribilistul şi travestitul.

O nedreptate e că regizorul din Quebec, Jean-Marc Vallée („Dallas Buyers Club“) a fost lăsat pe dinafară, deşi creaţia i-a ieşit tulburător de impecabil.

Nici „Gravity“ nu e mai bine plasat… în spaţiu ‒ cu toate cele 7 statuete, care-l mai aduc cu picioarele pe Pământ. Duce spre o lume, la marginea universului, aşa cum ni-l imaginăm adesea, iar regizorul Alfonso Cuaron e maestru în curiozităţi, la limita coşmarului, (vezi „Labirintul lui Pan“ sau „Copiii tatălui“, în care juca şi Oana Pellea).

Şi la „Blue Jasmine“, al lui Woody Allen, Cate Blanchett devine o marginală, într-o lume de neamuri proaste, pe care n-o înţelege şi în care refuză să se integreze ‒ plus că e o intrusă în familia de actriţe fetiş ale new-yorkezului.   

În animaţia de vis de gheaţă: „Frozen“, una dintre surori se retrage de disperare, ca să nu distrugă totul în jur.

Gatsby şi el e un inadaptabil, neacceptat, iar documentarul „20 Feet from Stardom“ este despre back-vocalişti, un fel de umbre, un rău absolut necesar, starului cântăreţ. „La Grande Bellezza“ e un monden pe cale de dispariţie şi extrem de flamboaiant, care a rămas pe dinafară… la Cannes.

Scurtele de ficţiune sau animatul, „Hellium“ şi „Mr. Hublot“ şi ele vin din existenţe paralele, iar „Her“ e clar în afara umanului, în sens clasic.

Până şi trataţia extravagantă din sală, dată ca o pomană unor aurolaci de lux, pizza atât de oarecare pare un semn de marginalizare a… caviarului.       


Lista completă a câştigătorilor:
 
Cel mai bun film:  „12 ani de sclavie/ 12 Years a Slave“
 
Cel mai bun regizor: Alfonso Cuaron - „Gravity: Misiune în spaţiu“
 
Cea mai bună actriţă în rol principal: Cate Blanchett - „Blue Jasmine“
 
Cel mai bun actor în rol principal: Matthew McConaughey - „Dallas Buyers Club“
 
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Lupita Nyong’o – „12 ani de sclavie/ 12 Years a Slave“
 
Cel mai bun actor în rol secundar: Jared Leto – „Dallas Buyers Club“
 
Cel mai bun film de animaţie: „Regatul de gheaţă/ Frozen“ (de Chris Buck, Jennifer Lee şi Peter Del Vecho)
 
Cel mai bun film străin: „The Great Beauty“ - Italia
 
Cel mai bun scurtmetraj animat: „Mr. Hublot“ (Laurent Witz şi Alexandre Espigares)
 
Cel mai bun scenariu adaptat: „12 ani de sclavie/ 12 Years a Slave“
 
Cel mai bun scenariu original: „Ea/ Her“
 
Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: „Helium“ (Anders Walter şi Kim Magnusson)
 
Cel mai bun lungmetraj documentar: „20 Feet from Stardom“
 
Cel mai bun scurtmetraj documentar: „The Lady in Number 6: Music Saved My Life“ (Malcolm Clarke şi Nicholas Reed)
 
Cele mai bune efecte vizuale: „Gravity: Misiune în spaţiu“
 
Cel mai bun montaj: „Gravity: Misiune în spaţiu“
 
Cea mai bună imagine: „Gravity: Misiune în spaţiu“
 
Cel mai bun montaj de sunet: „Gravity: Misiune în spaţiu“
 
Cel mai bun mixaj de sunet: „Gravity: Misiune în spaţiu“
 
Cea mai bună scenografie: „Marele Gatsby/ The Great Gatsby“
 
Cel mai bun cântec: „Let it Go“ - „Regatul de gheaţă/ Frozen“
 
Cea mai bună coloană sonoră: Steven Price - „Gravity/ Misiune în spaţiu“
 
Cel mai bun machiaj/ Cea mai bună coafură: „Dallas Buyers Club“
 
Cele mai bun costume: „Marele Gatsby/ The Great Gatsby“