Nu prea fiindcă în respectiva Comisie sunt politicieni care fie ei, fie şefii lor de partid s-au dedulcit la doctorate care s-ar putea să nu fie în toate cazurile obţinute tocmai pe bune.

Unde mai pui că şefa Comisiei este doamna prof.univ.dr. Ecaterina Andronescu. Chimista care nu are renume mondial, precum avea pe vremuri tov. acad. dr. ing. Elena Ceauşescu, însă posedă proasta reputaţie de a-şi fi dat cinstea pe ruşine în anul 2012. Atunci când mai că nu plângea în direct la televizor spre a-şi apăra şeful de partid, pe dl. Victor Ponta, de acuzaţia de plagiat grosolan. A făcut-o cu atâta sârg încât apoi a fost recompensată de plagiatorul sau de doctorul contra-cost Victor Viorel Ponta cu postul de ministru.

Decizia Comisiei de Învăţământ a deputaţilor români, decizie despre care nu am nici cea mai mică îndoială că va fi votată fără nici o modificare de plenul Camerei, la fel cum va fi votată şi de Senat, dă, practic, liber la plagiat. La furtul intelectual la liber, binecuvântat de legi, nepedepsit de nimeni.

Sunt eliminate aproape în totalitate atribuţiile CNATDCU, responsabilitatea căzând cvasi-exclusiv în sarcina instituţiilor organizatoare de studii doctorale. Care, aşa după cum am văzut în cazul Tobă, sunt infestate de neaveniţi, de universitari şi de habilitaţi făcuţi pe puncte. Dacă nu cumva chiar contra-cost. Situaţia respectivă nefiind specifică doar feluritelor instituţii de învăţământ superior ce pregătesc viitoare cadre militare. Ci întregului sistem puternic virusat.

Există mai peste tot în ţară o mafie a studiilor doctorale. Pacte secrete de colaborare sau de neagresiune între conducătorii de doctorat, schimburi reciproc avantajoase, circulaţii circulare ale veşnicilor abonaţi la comisiile de susţinere de teze. Funcţionează în Universităţi birouri informale de vânzare-cumpărare de titluri, posturi şi certificate universitare. Controlate de clanuri, famiglii, încuscriţi, înfrăţiti de sânge sau politic. Indivizi care îşi fac de cap la adăpostul autonomiei universitare. O sintagmă pe care o socotesc a fi de gumilastic, din care fac ce vor doar spre a trage oarece profit.

Nu, oricât mi-ar părea de rău că trebuie să spun şi să scriu asta, realitatea e că Universităţile României nu ştiu, nu pot, nu vor să se apere de impostori. Din contră. Îi cultivă. La vârful lor, prin birouri, prin rectorate, decanate şi senate universitare strecurându-se inşi cu abilităţi recunoscute în a fura şi a minţi.

Spun şi scriu toate astea tocmai fiindcă mi se întâmplă să lucrez într-o Universitate de prea multe ori implicată în astfel de mega-scandaluri. De la vânzări de diplome contra-cost la Facultatea de Medicină la scoateri de posturi comandate chiar şi politic urmate de concursuri aranjate. Chiar în aceste ultime luni, Universitatea din Oradea e în centrul unui asemenea scandal, având rectorul ei auto-distribuit în rolul principal. Nimeni, nici prorectorii, nici decanii, nici senatorii, cu toţii mai degrabă preocupaţi să îşi asigure indemnizaţii grase, nu au tăria de a spune gata, aşa nu se mai poate!

S-a ajuns până acolo încât pe un forum al unui săptămânal local una dintre prorectoriţe ne îndeamnă iresponsabil la solidaritate şi la încredere în „colegii noştri”. Cu şpăgarii şi traficanţii de influenţă!  Regret, eu nu mă simt coleg nici cu ea şi nici cu ei.

Ce mai tura-vura, impostura se exercită la Oradea în toată splendoarea ei, se lăfăie în voie la cel mai înalt nivel. Un veritabil blestem pare să se fi abătut asupra instituţiei care nu scapă de imaginea şi moştenirea pernicioase ale pretinsului ei fondator pe bani publici. Mai poţi să spui ceva când fiul respectivului fondator, acuzat public că ar fi contribuit vârtos la eliberarea de diplome false, scăpat de răspundere juridică prin amânări de procese abil „planificate” a fost numit de acelaşi rector decanul Facultăţii pe care în urmă cu câţiva ani el, fratele şi tatăl lor au târât-o într-un imens scandal, de amploare internaţională? Scandal al cărui decont nu s-a încheiat încă. Cu astfel de inşi să fiu e solidar, ne-stimată doamnă prorector? Niciodată! Fie şi numai pentru acest apel la solidaritate ar trebui să aveţi onoarea de a demisiona urgent, la fel cum ar trebui să plece din funcţii mulţi dintre prorectori, decani şi senatori!  Desigur, în frunte cu rectorul care a târât într-un nou scandal Universitatea din Oradea. 

Odată legea deocheată aprobată, actualul CNATDCU va deveni perfect inutil. Drept pentru care sunt gata să pariez că mulţi dintre  componenţii lui de azi vor prefera să se retragă. Mandatul ministrului Educaţiei, dl. Mircea Dumitru, odată încheiat, în locul lui va veni cine ştie ce ambuscat politic. Care va şterge cu buretele tot ceea ce a făcut bun actualul ministru în operaţiunea de igienizare a vieţii universitare.

Iar dacă respectivul ambuscat va fi  din nou toxicul personaj pe nume Ecaterina Andronescu plagiatorii vor zburda în voie. Sunt convins că prima decizie a doamnei posibil viitor ministru va avea în vedere reconferirea titlului de doctor plagiatorului Victor Viorel Ponta.