PĂRERI ŞI PREJUDECĂŢI LEGATE DE ROMÂNIA (partea a doua)

Alessia Calderalo García

De Alessia Calderalo García. Despre mine: “Mă numesc Alessia Calderalo García şi sunt din Spania; am urmat studii in Jurnalism şi acum urmez un master in Comunicare Socială. Am decis să studiez în România pentru că voiam să explorez locuri şi culturi noi, deci am făcut o listă cu locuri pentru bursa Erasmus, apoi am ales cel mai îndepartat şi exotic loc….

Imaginea aceasta negativă pe care o au străinii despre România este favorizată şi de imaginea prezentată de mijloacele mass-media, luând în considerare faptul că, în afara graniţelor, singurele ştiri privind România sunt despre romi şi de repatrierea curentă din Franţa.

Până la urmă, nu e nimic surprinzător în a auzi oameni români care se simt ignoraţi într-o comunitate internatională, având în vedere că, cel mai probabil, prima replică la auzul naţionalităţii unui român va fi:”Mmm…Nu arăţi ca un roman?!” Întrebarea mea este următoarea: Cum arată un român? Cu siguranţă răspunsul nu este cel pe care mass-media şi societatea în general ni-l sugerează.

Referitor la această imagine de ansamblu nefavorabilă, trebuie să spun că nu este numai vina străinilor şi că, în scurta perioadă petrecută în România, am observat că românii de asemenea nu sunt mulţumiţi cu ţara lor şi, mai presus de toate, cu identitatea lor de cetăţeni români. Primele lucruri pe care străinii le aud de obicei când ajung în România sunt : “De ce România?”, întrebare la care adeseori răspunsul este “De ce nu?”… După acest schimb de replici, cel mai probabil cetăţeanul român va continua discuţia cu tot felul de idei care vin în dezavantajul societăţii române.

În opinia mea, românii nu iau în considerare oamenii interesaţi să afle tot mai multe despre cultura românească  şi care, mai mult decât atât, chiar depun eforturi să le utilizeze propria limbă. Nici nu se gândesc măcar la toate oraşele şi castelele excepţionale, la peisajele de pretutindeni. Dar ceea ce este cel mai grav e că nu ne cred pe noi, străinii veniţi să studieze în România, atunci când încercăm să le explicăm cât e de frumos locul ăsta, chiar dacă la momentul actual, greutăţile sunt multe şi piaţa de muncă tot mai restânsă.

Prejudecăţile par ceva firesc, sunt specifice fiecărei culturi, ţări sau vârste, deci poate ar fi în zadar să luptăm împotriva lor, pentru că vom simţi mereu nevoia să ne diferenţiem şi să arătăm celorlalţi cât de superiori suntem noi în comparaţie cu „vecinii noştri” şi mai ales, cât de superiori ne simţim în propria inferioritate.