Acestea sunt doar câteva dintre cifrele care conturează realitatea copiilor din ruralul românesc. Valul 5 al pandemiei vine în continuare cu îngrijorări pentru întreaga lume când vine vorba nu doar de sănătatea publică, ci şi de educaţia celor mici, mai ales a elevilor din mediile dezavantajate. Şcoala trebuie să continue, întrebarea este „cum?“

Ce spun părinţii şi profesorii din comunităţile vulnerabile de la sate, unde este prezentă World Vision România:

- 65% dintre profesori cred că şcolile nu ar trebui închise în valul cinci al pandemiei. Cu toate astea, mai puţin de unu din patru profesori s-ar vaccina pentru ca şcoala să rămână deschisă;

-70% dintre părinţi nu vor, în continuare, să-şi vaccineze copiii: fie că vorbim despre părinţii ai căror copii au peste 12 ani sau sunt mai mici;

-Jumătate dintre profesori şi părinţi sunt de acord cu interzicerea folosirii măştilor textile la şcoală, doar dacă se asigură măşti medicinale gratuite;

-Conform declaraţiilor ministrului Sorin Cîmpeanu din luna august, în toate şcolile din România au fost distribuite 30 de milioane de măşti. Pe de altă parte, peste o treime dintre părinţii din mediul rural spun că şcolile n-au asigurat măşti pentru copiii lor. Drept urmare, au fost nevoiţi să le cumpere chiar ei. Aşadar, este nevoie ca fiecare inspectorat şcolar, director şi profesor să se asigure că aceste măşti vor ajunge în primul rând la copiii din mediile vulnerabile;

20% dintre familii sunt prea sărace ca să-ţi cumpere măşti medicinale în fiecare zi

Sondajul nostru a fost adresat doar familiilor care trăiesc în risc de sărăcie. Uneori cruntă, trăind doar din munca cu ziua prin grădinile vecinilor. Una din cinci familii trăieşte cu mai puţin de 1000 de lei pe lună. Din această cauză, aceiaşi părinţi (20% dintre cei chestionaţi) au cumpărat copiilor măşti textile în loc de medicinale (ca să facă economie) sau i-au trimis pe cei mici şi două zile la rând cu aceeaşi mască medicinală. Asta, în condiţiile în care experţii internaţionali recomandă să schimbăm masca odată la câteva ore.

Legat de testele anti-Covid pe bază de salivă, cea mai dificilă parte pentru 70% dintre părinţi a fost recoltarea probelor. Însă am primit şi veşti relativ bune: pentru jumătate dintre părinţi a fost uşor să înţeleagă cum trebuie făcut acest test. Cei care nu s-au descurcat singuri au cerut ajutor de la şcoală, asistenţi medicali sau au căutat video-uri pe Youtube şi alte surse online.

Ministrul Educaţiei a declarat lunea trecută că şcolile şi grădiniţele cu o rată de vaccinare a angajaţilor sub 60%, din localităţile cu incidenţa de peste 3 la mie, se vor închide, decizie care s-a schimbat la doar câteva zile. Presiunea s-a transferat pe sistemul de sănătate şi pe spitale, care ştim ca nu sunt pregătite să facă faţă. Noi la World Vision România nu pretindem că suntem experţi epidemiologi. Ne dăm seama că acest nou val vine cu noi provocări şi anxietăţi. De aceea ne uităm cu atenţie la ce se întâmplă în comunităţile unde suntem prezenţi zi de zi, cât şi la ce se întâmplă în alte state care fac toate eforturile necesare pentru a ţine şcolile deschise.

Câteva probleme pe care cred că Guvernul şi autorităţile locale ar trebui să le aibă în vedere:

1) Fiecare actor decizional trebuie să se responsabilizeze în interesul copiilor, al familiilor lor şi al profesorilor. Asigurarea de măşti şi de teste nu mai trebuie să prezinte lacune. Au trecut doi ani de la debutul pandemiei. Nu mai trebuie să existe scuze;

2) Digitalizarea sistemului de educaţie trebuie să fie o prioritate pe termen mediu şi lung. Şcoala online nu este doar o soluţie de avarie, ea trebuie integrată în învăţământul clasic şi trebuie continuat ceea ce s-a construit în primele luni de pandemie;

3) Sper că ministrul Educaţiei se va răzgândi şi va acorda spaţiu şi încredere şcolilor pentru a decide singure dacă este cazul să treacă la învăţarea online în funcţie de numărul de elevi şi de condiţiile epidemiologice.

4) Vreau să continui să cred că educaţia este despre copii, ceea ce înseamnă că ei, copiii, ar trebui să fie partenerii noştri atunci când luăm decizii care le afectează viaţa. Din păcate îi vedem din ce în ce mai rar consultaţi, informaţi şi implicaţi în deciziile la care ar trebui sa fie parte. Paradoxal, însă, aşteptăm de la ei să fie responsabili şi să formeze o societate rezilientă, dar uităm că asta înseamnă consultarea lor şi redarea încrederii în noi, adulţii, care le ştim pe toate.

Educaţia copiilor trebuie să continue, chiar şi în perioade de criză, în paralel cu protejarea sănătăţii publice. Dar asta putem să reuşim decât împreună: elevi, părinţi, profesori, autorităţile statului, mass-media, societatea civilă şi lista poate continua.