Mâine începe un nou an şcolar, ocazie numai bună pentru politicieni să se pozeze lângă copii şi profesori, dar şi să ne amintească, într-un trainic limbaj de lemn, cât de mult preţuiesc ei şcoala şi cât de importantă este educaţia. Asta în timp ce Andrei şi ca el zeci de mii de elevi, din peste 2400 de şcoli, vor fi obligaţi şi în acest an să meargă la toaletă în curte. Da, în 2018, în România noastră europeană şi centenară.

Dragi elevi,

În continuare, şcoala ne învaţă „capul plecat, sabia nu-l taie”. Dar, acesta este „meciul” generaţiei noastre, avem datoria de a fi cei care schimbă paradigma. Vă doresc să aveţi un an în care să luptaţi pentru drepturile voastre la firul ierbii, la nivelul fiecărei clase. Vă doresc să nu rămâneţi pasivi atunci când cineva, fie el profesor, director, autoritate locală, minister sau guvern vă încalcă drepturile. Abia atunci vom putea vedea cu adevărat o schimbare, când „merge şi aşa” nu va mai fi o variantă, iar fiecare beneficiar va lua atitudine în momentul în care un drept îi este încălcat. Informaţi-vă şi implicaţi-vă activ, în Consiliul Elevilor din şcoala voastră sau în asociaţiile reprezentative, iar dacă este nevoie nu vă fie frică să faceţi publice eventualele abuzuri şi nereguli. Discutaţi cu părinţii şi profesorii voştri şi faceţi corp comun pentru ceea ce meritaţi – un învăţământ gratuit şi în realitate, nu doar pe hârtie, care îi asigură fiecăruia ce are nevoie pentru a-şi atinge potenţialul maxim.

Iubiţi părinţi,

În mod legitim, vă doriţi tot ceea ce este mai bun pentru copiii voştri. Din acest motiv, deseori vă călcaţi pe principii şi acceptaţi să veniţi cu bani de acasă pentru ancestralul fond al şcolii, din care se achită tocmai acele cheltuieli pe care ministerul şi autorităţile locale ar trebui să le asigure (reparaţii, mobilier, materiale consumabile, pază etc.). În acest fel, fără să vreţi, luaţi parte la un cerc vicios, care nu face decât să înrăuţească situaţia. Atâta timp cât părinţii vor veni cu bani de acasă, statul niciodată nu va suplimenta fondurile alocate educaţiei. Soluţia? Refuzaţi să plătiţi fondul şcolii şi, împreună cu elevii, cereţi directorilor să solicite mai mulţi bani de la Primărie şi Consiliul Local. Puneţi presiune pe autorităţile locale şi faceţi publice sumele de bani pe care conducerea şcolii vi le impune.

Onoraţi profesori,

De câte ori nu aţi simţit nevoia de a avea la clasă un atlas, o hartă, un microscop pentru biologie sau reactanţi pentru chimie? Şi dumneavostră, la fel ca elevii, sunteţi obligaţi să veniţi zilnic în şcoli cu infrastructură şi baze materiale demne de trecut, dar în care se pretinde educaţie pentru viitor. Da, conflictul între generaţii există şi uneori îşi face simţită prezentă, dar ce ocazie mai bună de a-l anula decât acţiuni locale, făcute în comun, pentru o finanţare adecvată şi condiţii demne de secolul XXI. Ce n-aş da toamna aceasta să văd scrisori deschise adresate autorităţilor locale de conducerea şcolilor şi liceelor şi semnate de către elevi, părinţi şi profesori, în care se prezintă în mod real nevoile unităţii şi bugetul aferent. Fără teama că X şi Y din fruntea Primăriei sau inspectoratului şcolar se vor supăra, cum este în acest moment.

Stimaţi decidenţi,

Vreau să vă văd prezenţi în prima zi de şcoală şi în unităţi de învăţământ de la periferia oraşelor sau din mediul rural, nu doar în colegii naţionale de prestigiu. Învăţământul din România nu înseamnă cei câţiva medaliaţi la olimpiadele internaţionale. Ei sunt excepţii şi, oricum, sunt rezultatul a sute de ore de muncă, nu meritul şcolii româneşti. Adevărul este că în acest moment aproape 1 din 5 tineri români de până în 24 de ani a părăsit şcoala înainte să termine clasa a 8-a, iar aproape jumătate din adolescenţii de 15 ani citesc, dar nu înţeleg ceea ce citesc. Cu toţii veţi spune mâine cât de importantă este educaţia. Sper doar să nu uitaţi asta până în luna octombrie, când se vor schiţa bugetele pentru anul 2019. Atunci aveţi şansa să ne arătaţi că vorbele se pot transforma în fapte. Imaginea educaţiei în România centenară nu trebuie să fie cea a analfabetismului, a lipsei de rezultat şi a şcolilor cu WC în curte şi condiţii de secol trecut.