Cum revoluţionează o comunitate de profesori sistemul de învăţământ: „Am învăţat să nu mai aştept ajutor din altă parte“

Cum revoluţionează 
o comunitate de profesori 
sistemul de învăţământ: „Am învăţat să nu mai aştept ajutor din altă parte“

SuperTeach îi ajută pe profesori să pună în centrul procesului de învăţare nevoile elevilor

Educaţia e pilonul de bază al oricărei societăţi sănătoase, însă, în România ultimilor 30 de ani, a fost mereu lăsată la finalul listei de priorităţi. În aşteptarea unui sprijin concret, o mână de oameni a iniţiat SuperTeach, un proiect prin care profesorii sunt încurajaţi să-şi lărgească orizonturile de predare şi să pună în centrul procesului de învăţare nevoile elevului. După trei ani, rezultatele sunt uimitoare.

Se vorbeşte mult şi des despre atât de necesara reformă a sistemului de învăţământ. În teorie, este prioritatea numărul unu în toate campaniile electorale şi pe agenda tuturor celor care ajung la conducerea Ministerului Educaţiei. În practică, însă, măsurile importante au întârziat să apară, s-au făcut schimbări de formă, dar nu de fond, într-un mod haotic, fără o viziune precisă şi, de cele mai multe ori, ignorând complet nevoile elevilor.

Rezultatele sunt dezastruoase. România este codaşa Europei la testele PISA, dar fruntaşă când vine vorba de rata abandonului şcolar şi de numărul analfabeţilor funcţional ieşiţi de pe băncile
şcolii. Nimeni, însă, nu-şi asumă vina. Elevii simt că şcoala este rigidă şi nu-i pregăteşte deloc pentru viaţa de adult, profesorii spun că sunt trataţi fără respect şi nu au autonomie decizională, în timp ce statul rămâne repetent în fiecare an la capitolul investiţii în educaţie. Dintre toţi miniştrii puşi la catedra Educaţiei – şi n-au fost puţini – niciunul nu a mers la rădăcina problemei: dezvoltarea personală şi continuă a profesorilor, principalii responsabili de modelarea viitoarelor generaţii.

Există, totuşi, câţiva oameni – asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale – care au luat problema educaţiei în propriile mâini şi reuşesc să facă o diferenţă. Un astfel de exemplu este SuperTeach, un proiect iniţiat de antreprenori, în sprijinul profesorilor şi al sistemului de educaţie preuniversitar. Misiunea proiectului este de a-i ajuta pe profesori să descopere şi să dezvolte măreţia din fiecare copil. Acest lucru este realizat prin câteva instrumente: conferinţele SuperTeach, webinarii tematice, ateliere oferite gratuit profesorilor şi programul de formare „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“ – în cadrul căruia dascălii primesc instrumente practice pentru a-şi adapta stilul de predare în funcţie de nevoile elevilor –, precum şi prin comunităţile de mentalitate deschisă create la nivel local. Comunităţile locale sunt menite să ofere susţinere profesorilor la nivel de şcoală şi comunitate.  

Un profesor cu mentalitate deschisă îi învaţă şi îi ajută pe copii să meargă înainte cu încredere, să pună accent pe colaborare şi nu pe competiţie.

Jenica Tănase, profesoară

Portretul profesorului de mâine
„Un profesor cu o mentalitate deschisă îi ajută pe copii să crească, le valorizează munca, nu evidenţiază criticile şi le stârneşte interesul pentru învăţare. Îi învaţă pe elevi că greşeala face parte din procesul de creştere şi de învăţare şi că nu este deloc ruşinoasă. Un profesor cu mentalitate deschisă îi învaţă şi îi ajută pe copii să meargă înainte cu încredere, să pună accent pe colaborare şi nu pe competiţie. El este profesorul României de mâine“, explică Jenica Tănase, profesoară la Şcoala Gimnazială Nr. 26 din Galaţi şi unul dintre beneficiarii SuperTeach.

De asemenea, este important ca profesorii să investească timp în relaţia cu elevii lor, să-i cunoască şi să-i asculte. „Elevii noştri au nevoie să ne simtă aproape, iar un profesor cu mentalitate deschisă îşi transformă munca într-una orientată către elevi. Începe prin regândirea activităţii sale în funcţie de nevoile acestora, identifică moduri în care îşi poate ajusta eforturile pentru a le fi de ajutor. Eu, de pildă, am învăţat să ascult mai mult, am învăţat să tac când cei mici îşi deschideau inimile. În clipele de tăcere, de observare, am descoperit cât de multe detalii pierdusem din vedere în anumite momente. De exemplu, când doreau să împărtăşească mai mult decât să înveţe sau când doreau să-şi aleagă singuri modul în care se vor antrena la o disciplină. Elevii m-au ajutat mult în momentul în care i-am lăsat să aleagă, să hotărâm împreună care este calea cea mai potrivită pentru ei de a învăţa. Au devenit mai curajoşi, mai implicaţi, mai deschişi“, spune şi Florina Zecheru, profesoară la Şcoala Gimnazială Nr. 28 din Constanţa, facilitator al programului „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“.

Dacă noi alegem să ne schimbăm, schimbarea se va realiza şi la nivelul întregului. Fiecare profesor poate fi pentru elevii săi cea mai bună variantă a sa.

Florina Zecheru, profesoară

Ce se întâmplă când scoţi capul din cutie
Mulţi dintre profesorii care fac parte din proiectul SuperTeach au recunoscut că, spre surprinderea lor, au descoperit că erau prizonierii unei mentalităţi învechite. Însă, poate cel mai important, şi-au dat seama că ei au, de fapt, cea mai mare putere de a schimba lucrurile. „În ceea ce mă priveşte, mi-am dat seama că aveam de multe ori o mentalitate închisă, că îmi căutam justificări atunci când greşeam, că e greu să accept că port vina unui eşec. În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ, care are lipsurile lui, am învăţat că e necesar să mă implic în rezolvarea unor probleme, să nu aştept ajutor din altă parte“, spune Ana Bordan, profesoară la Şcoala Gimnazială „Ioan Vlăduţiu“ din Luduş, Mureş, facilitator al programului „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“.

Şi Florina Zecheru mărturiseşte că această implicare în SuperTeach şi cursul „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“ au făcut-o să conştientizeze că nu şi-a atins potenţialul maxim la clasă, dar şi că, în definitiv, ea este singura care dictează modul în care se fac orele. „Am aflat că eu sunt cea care poate adapta sistemul de educaţie actual în funcţie de ceea ce-şi doresc elevii mei, astfel încât ei să înveţe mai uşor şi cu mai multă plăcere. Am înţeles că pot stăpâni şi aplica toate metodele de învăţare din lume, însă succesul lor va fi sigur doar atunci când voi fi mai întâi aproape de sufletul copiilor. Întotdea-una m-am gândit că sunt aproape de ei, însă abia după acest program am înţeles că uneori credeam că eu ştiu mai bine decât ei înşişi de ce au nevoie.“

Dincolo de formalitate
Fără îndoială, relaţia dintre profesor şi elev se reflectă şi în catalogul şcolar. Din păcate, de multe ori, aceasta nu este cultivată, deşi ar putea fi unul dintre cele mai eficiente instrumente de predare. „Aveam la clasă un copil despre care spuneam că este provocator pentru că deranja orele neîncetat. Mă străduiam să înţeleg, dar la un punct mă blocam şi chiar mă enervam că nu reuşesc să-l stăpânesc. Nu vedeam ce se ascundea în spatele acelui comportament. Acolo era o nevoie – nevoia de a fi văzut. Copilul acela avea nevoie de atenţie, dar eu nu aveam timp să i-o acord. Am decis să mă opresc şi să-i acord timp. Am descoperit că amândurora ne plac motocicletele şi bomboanele. Acum suntem prieteni“, povesteşte Jenica Tănase.

Alte modalităţi prin care profesorii pot crea o conexiune cu elevii sunt activităţile extracurriculare, excursiile, cluburile de lectură sau ieşirile la teatru şi cinema. De pildă, profesoara Ana Bordan a început să-şi întrebe periodic elevii ce aşteptări au de la ea, iar răspunsurile au surprins-o: „Majoritatea cerea afecţiune – îmbrăţişări sau discuţii. Mi-am ascultat elevii, iar atunci când ei s-au simţit ascultaţi au fost mai fericiţi şi liberi, iar comunicarea s-a îmbunătăţit“. Profesoara Jenica Tănase a reuşit să-i atragă pe elevi spre studiu prin feedbackul oferit periodic fiecărui copil: „Care a fost rezultatul? S-au simţit valorizaţi, validaţi, au început să participe la ore cu drag, cu bucurie, pentru că se crease acel climat de cooperare, o echipă în care puteau cere ajutorul fără să le fie ruşine de ce ar spune colegii“.

Sistemul de învăţământ are lipsurile lui, dar am învăţat că e necesar să mă implic în rezolvarea unor probleme, să nu aştept ajutor din altă parte.

Ana Bordan, profesoară

Marea provocare a unui început
Prin comunicarea deschisă profesorii au aflat şi că o mare provocare pentru elevi este cantitatea de informaţii pe care sunt obligaţi să o asimileze. „Multe din conţinuturile pe care le învaţă nu-şi găsesc aplicabilitatea. De asemenea, în multe situaţii, dezvoltarea competenţei de a învăţa să înveţi este neglijată. Soluţii am putea oferi fiecare dintre noi, prin adaptarea conţinuturilor în momentul predării şi prin colaborarea cu specialiştii din neuroştiinţe şi nu numai“, spune Florina Zecheru.

Profesoara subliniază şi că mult-aşteptata reformă poate porni cu fiecare profesor: „Suntem parte din acest sistem. Dacă noi alegem să ne schimbăm, schimbarea se va realiza şi la nivelul întregului. Sistemele au această capacitate de autoreglare. Fiecare profesor poate fi pentru elevii săi cea mai bună variantă a sa. Dacă fiecare dintre noi ar urma cele patru principii ale predării cu o mentalitate deschisă şi am fi susţinuţi în acest sens, am reuşi cu siguranţă să orientăm sistemul în direcţia dorită. Principiile sunt: «Vezi măreţia», «Trezeşte interesul şi imaginaţia», «Învaţă continuu» şi «Construieşte comunităţi». Dacă primele două se referă la felul în care ne raportăm la elevii noştri, ultimele două sunt despre noi, profesorii, şi despre cum putem creşte împreună, ajutându-ne reciproc. Este vorba despre implicarea întregii comunităţi din care facem parte atât în viaţa şcolii, cât şi în educaţia copiilor noştri. Fiecare dintre noi contează şi putem hotărî ce alegem să facem în viitor“.

Ce-şi doresc noile generaţii de la profesori
Copiii de azi îşi doresc profesori cărora să le pese de ei, care să-i motiveze, să-i ghideze să descopere lucruri care să-i ajute în viaţă, şi nu doar pentru că „aşa trebuie“. „Au nevoie să se simtă confortabil în prezenţa profesorului, să nu înveţe pentru notă sau de frică. Elevii îşi doresc profesori care să strecoare un pic de umor şi zâmbet în lecţii, profesori care îi ajută, nu îi critică, care văd progresul făcut de fiecare în parte“, este de părere Jenica Tănase.

Elevii au mai mare nevoie de susţinere emoţională şi de motivaţie decât de informaţii, consideră şi Ana Bordan. „Elevii vor să ne vadă autentici. Ei, cu preponderenţă, fac ceea ce văd, nu ceea ce li se spune să facă. De aceea au nevoie să vadă în noi modele demne de urmat.“

Povestea directoarei de şcoală care schimbă mentalităţi prin exemplul personal

Anul trecut, sistemul educaţional a primit o lovitură de graţie prin transferarea cursurilor în mediul online. Cele mai multe temeri – ale analiştilor, ale cadrelor didactice şi ale părinţilor deopotrivă – s-au îndreptat către elevii din anii terminali. Toată lumea se îngrijora cu privire la temeinicia pregătirii pentru examenele de Evaluare Naţională, respectiv Bacalaureat. În ciuda tuturor dificultăţilor şi prejudecăţilor, în judeţul Hunedoara, nouă elevi de clasa a VIII-a au reuşit să obţină media 10 la Evaluarea Naţională – iar patru dintre ei erau absolvenţi ai Şcolii Gimnaziale „Andrei Şaguna“ din Deva. Instituţie de învăţământ cu renume şi prestigiu, a obţinut titlul de „şcoală europeană“ de şase ori consecutiv, aşa că n-a fost deloc surprinzător rezultatul elevilor la examenul naţional. Pentru a afla care sunt metodele de succes implementate în şcoală, dar şi care sunt provocările cu care încă se mai confruntă cadrele didactice, am discutat cu Laura Nicoară, director-adjunct al şcolii, care a participat la cursul „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“, oferit de SuperTeach şi susţinut de Institutul Dezvoltării Personale.

Directoarea-adjunct explică faptul că dintotdeauna s-a străduit ca instituţia de învăţământ să facă performanţă. Totuşi, a trăit şi momente de frustrare personală atunci când eforturile depuse nu aveau rezultatele preconizate. „Înainte de întâlnirea cu SuperTeach, eram concentrată pe îndeplinirea sarcinilor mele cât mai corect şi rapid, pe elaborarea «hârtiilor» care umplu viaţa dascălilor, însă după cursul «Mentalitatea Deschisă în Educaţie» am conştientizat că trebuie să mă preocupe mult mai mult relaţiile cu oamenii din jurul meu. Am încetat să mă mai gândesc doar la mine şi să mă concentrez doar asupra problemelor mele“, explică Laura Nicoară, care adaugă că a început să cultive mai îndeaproape relaţia dintre ea şi colegii de catedră, dar şi pe cea cu elevii săi.

„Am dorit să mut munţii din loc“

După ce a încheiat cursurile, s-a întors în şcoală cu un avânt de nestăvilit, dornică să facă schimbările pe care le vedea necesare în cel mai alert ritm cu putinţă. N-a durat mult până să-şi dea seama că nicio reformă nu se face peste noapte. E nevoie de timp, de răbdare şi de perseverenţă. Nu toată lumea din jurul ei era la fel de receptivă la ideile transmise. „Am dorit, în primă fază, să mut munţii din loc în ce priveşte implementarea ideilor despre mentalitatea deschisă în colectivul din care fac parte. Obstacolul întâlnit în acest demers a fost rezistenţa unor colegi, care credeau că au mentalitate deschisă. «Ce e aia mentalitate deschisă? Eu am, cu siguranţă, mentalitate deschisă.»“, povesteşte Laura Nicoară.

Treptat, cu răbdare şi perseverenţă, le-a arătat colegilor săi că metodele lor pot fi îmbunătăţite, având mereu în minte faptul că puterea exemplului e mai mare decât informaţiile sterile. Consideră că nici acum procesul de implementare a ideilor de mentalitate deschisă nu s-a încheiat, mai ales că eforturile au fost influenţate de izbucnirea pandemiei. „Mi-am dat seama că entuziasmul nu poate fi molipsitor decât transmis pas cu pas. Din acest motiv, am schimbat modul de a relaţiona cu colegii mei, cu elevii şi mai ales cu doamna director Dana Popa, care a înţeles imediat care e drumul pe care trebuie să-l parcurgem amândouă. Împreună facem echipă în adevăratul sens al cuvântului.“

Politica uşilor deschide
Una dintre principalele lecţii pe care le-a învăţat la Super Teach a fost că mediul de lucru nu trebuie să fie unul tensionat. Învăţarea trebuie să se facă liber, relaxat şi fără frică. A instaurat, aşadar, o nouă politică: cea a uşilor deschise. „Dacă înainte şcoala era ca o fortăreaţă care trebuia neapărat să-şi menţină renumele dobândit prin rigoare şi muncă asiduă, prin venirea noastră la conducere atmosfera s-a mai destins, colegii au început să vină mai relaxaţi la şcoală şi să nu mai simtă atâta presiune. Am început să ieşim împreună şi să petrecem timp liber de calitate, să-i încurajăm să ne consulte în toate problemele pe care le au, chiar şi cele personale. Uşile birourilor noastre au fost şi sunt în permanenţă deschise.“

În ce priveşte modernizarea sălilor de clasă, directoarea-adjunct Nicoară precizează că Şcoala „Andrei Şaguna“ este un model: toate clasele au fost dotate cu table magnetice, videoproiectoare şi laptopuri şi s-a achiziţionat un copiator performant care să le înlesnească munca. Totul datorită modului în care au fost folosite resursele şcolii de o conducere cu viziune, având ca obiectiv perspectiva de dezvoltare a instituţiei. Când s-a luat decizia de a muta orele în online, şcoala a achiziţionat un domeniu pe Google Classroom, le-a oferit profesorilor laptopuri şi elevilor, tablete. Ajutorul nu a fost doar în logistică. În permanenţă, profesorii au discutat despre cele mai bune metode, aplicaţii digitale şi materiale care să le faciliteze predarea online.

Pandemia a fost un test pentru coeziunea şi deschiderea la dialog a grupului de cadre didactice. Au trecut peste acest hop cu brio, iar acum mai au un obiectiv: „Ne-am întâlnit online cât de des am putut pentru a schimba idei despre ce avem de făcut. Rezultatele au început să apară, dar ne-am dori să unim şi mai mult colectivul, să strângem şi mai mulţi părinţi în jurul nostru şi să-i facem să înţeleagă că îi dorim parteneri în educaţia copiilor lor. Am încercat, prin exemplul personal, să-i facem pe unii colegi să vadă că a te vulnerabiliza în faţa copiilor, a fi mai apropiaţi de ei nu sunt acte de slăbiciune, ci dimpotrivă. A cunoaşte problemele familiilor lor şi a arăta empatie îi fac pe elevi să se deschidă şi să fie mai cooperanţi şi mai comunicativi“, spune Laura Nicoară.

Un colectiv strâns unit
Bucuria de a reveni la şcoală, în toamna lui 2020, le-a dat profesorilor din Deva posibilitatea de a face un exerciţiu de apropiere faţă de elevi şi de a ameliora stresul provocat de incertitudinile din acea perioadă. Profitând de faptul că şcoala urmează să intre într-un proces de reabilitare, cadrele didactice au hotărât să-şi unească forţele cu elevii lor şi să schimbe estetica holurilor clădirii. „Ideea s-a pus rapid în aplicare, doamna director ne-a asigurat materialele, iar un grup de profesori, învăţători şi elevi a vopsit pereţii, într-o atmosferă de bucurie. Bineînţeles că m-am alăturat grupului cu mare entuziasm. Aşa au apărut creioane colorate, flori, fluturi, note muzicale şi simboluri matematice, piese de puzzle şi minioni de care copiii s-au bucurat la venirea în şcoală“, povesteşte Laura Nicoară, care e convinsă că şi cele mai mici gesturi au însemnătatea lor şi pot fi începutul unei schimbări în bine a învăţământului românesc.

*Material realizat cu sprijinul SuperTeach



 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările