Învăţătoarea care alfabetizează copiii dintr-o comunitate defavorizată. „O să-i încerce foarte mult viaţa”
0
Ramona Ioana Radu, învăţătoare la şcoala din comuna Mironeasa, judeţul Iaşi, este deja un exemplu de urmat pentru cadrele didactice, deşi are doar câteva luni de când predă. Mulţi din elevii săi au învăţat să scrie şi să citească, iar alţii chiar le predau colegilor care se descurcă mai greu cu învăţatul.
Ramona Ioana Radu (23 de ani), învăţătoare la şcoala din comuna Mironeasa, judeţul Iaşi, şi absolventă a Academiei Teach for Romania, o organizaţie care trimite profesori în zonele defavorizate ale României, a intrat recent în învăţământ, dar are deja rezultate spectaculoase cu elevii săi.
Mulţi dintre ei renunţaseră la şcoală. Pentru că o bună parte din clasa pe care o pregăteşte absenta constant la ore, Ioana a mers din poartă în poartă şi a vorbit cu părinţii, uneori şi zilnic, pentru a-I convinge de necesitatea educaţiei şi a reuşit. În şase luni de când predă, toţi elevii ei vin acum la şcoală şi au învăţat să scrie şi să citească.
A urmat Liceul ”Vasile Alecsandri” din Bacău şi a absolvit apoi Facultatea de Geografie din Iaşi. Ne mărturiseşte că dintotdeauna şi-a dorit să devină învăţătoare. Tocmai de aceea a urmat şi modulul pedagogic în timpul facultăţii.
Predă acum la o clasă de 18 copii, iar restricţiile impuse de pandemie, dar şi lipsurile financiare ale familiilor din care provin au lăsat urme adânci în educaţia acestor micuţi. Când i-a preluat acum câteva luni, mulţi nu ştiau să scrie şi să citească.
Cum lucrează cu elevii care abandonează şcoala
Majoritatea nu au avut tablete sau telefoane mobile de pe care să intre la ore, iar singurele informaţii de la şcoală le-au primit prin pachete educaţionale concepute de profesorii de la şcoală, dar nu a fost nici pe departe suficient.
”Este greu când nu stai lângă copii, să ai rezultate cu ei. Am copiii foarte buni, dar am şi elevi care nu ştiu să scrie şi să citească. Asta e o problemă în clasa a III-a”, explică învăţătoarea provocările cu care se confruntă la clasă.
Cu multă muncă, în cele câteva luni de când predă, Ramona i-a învăţat pe o parte din ei să scrie, iar alţii au ajuns la stadiul de-a identifica literele şi citesc mai greu. Până atunci, după câţiva ani de şcoală, nu ştiau decât să îşi scrie numele cu litere de tipar.
FOTO arhiva personală
Mulţi dintre aceşti copii nu conştientizează importanţa educaţiei. Şi asta pentru că, la rândul lor, părinţii nu ştiu cum s-ar putea schimba viaţa acestora dacă ar merge la şcoală şi nu fac aproape nimic ca să îi impulsioneze ca să continue pe acest drum.
”Dacă pentru ei şcoala este o cheltuială şi o privesc ca pe un dezavantaj, ca o piedică, e clar că nu văd importanţa ei. Asta îi demotivează şi pe copii”, spune Ramona. Tocmai de aceea, încă din primele zile de şcoală, a mers la mai mulţi părinţi ca să îi convingă să îşi lase copii să se întoarcă la cursuri.
Copiii, cei mai buni profesori
Tânăra are ajutoare în fiecare zi la clasă. Elevii care prind mai repede materia îi ajută şi pe colegii lor care se discurcă puţin mai greu. Recunoaşte că aceşti copii sunt o resursă foarte importantă pentru că nu mai este nevoită să repete informaţia pentru fiecare copil şi, în plus, elevii învaţă chiar mai bine şi mai repede materia predată de colegii lor.
FOTO arhiva personală
”Le spun mereu că putem să depăşim împreună orice obstacol dacă ne ajutăm unii pe alţii şi astfel îi responsabilizez”, explică dascălul. Cititul este de bază la orele ei. Împarte copii în mici grupuri, în care o parte din copii citesc, iar ceilalţi ascultă. Atmosfera este mereu una relaxată, iar glumele nu lipsesc.
Totul pentru a-i scoate pe aceşti copii din atmosfera apăsătoare în care sunt nevoiţi să trăiască zilnic în propriile familii, cele mai multe din ele fiind sărace.
Seiful de cuvinte
Un joc care îi prinde de fiecare dată pe elevi este seiful de cuvinte. Este vorba despre o cutie, unde este pusă o hârtiuţă cu fiecare cuvânt nou pe care l-au învăţat, nu înainte ca fiecare copil să spună o propoziţie cu acesta. A lucrat foarte mult cu ei şi la eprimarea emoţiilor şi gândurilor. Asta după ce a observat că mulţi dintre ei nu răspundeau atunci când îi întreba ceva.
FOTO arhiva personală
Acum lucrurile s-au schimbat radical în bine. Copiii o întreabă ei diverse lucruri, iar printr-iun alt joc, ”cercul de reflecţie”, îşi exersează constant abilitatea de-a vorbi în public. Cu 15 minute înainte de terminarea orei, se joacă cu o minge. La cine ajunge balonul, trebuie să spună un lucru care i-a plăcut şi unul de care nu a fost entuziasmat în acea zi la şcoală, dar şi cum s-a simţit.
Adunări şi scăderi pe Youtube
Ramona le predă altfel şi matematică. De pildă, ca să îi înveţe adunările şi scăderile, le arată filmuleţe pe Yotube, iar la un moment a folosit şi boabe de porumb. Cea mai mare bucurie pentru copiii este când îşi fac singuri materialele pentru ora de matematică. Decupează unităţile de măsură din bucăţi de hârtie şi le aşează apoi cu răbdare pentru fiecare număr pe care vor să îl exprime.
”Adaptez mereu problemele de matematică din manual la mediul din care ei provin. La noi nu mai este Ana care are mere, ci tanti Gherghina care are prune. Asta după ce mi-au spus câţiva că au fost la furat de prune. Trebuie să fie şi ceva amuzant, care să îi distreze”, spune învăţătoarea.
Cel mai mult le-a plăcut când a trebuit să treacă anumite informaţii în tabele şi grafice. Fiecare copil a colectat date de la membrii familiei legate de vârstă, înălţime şi greutate, iar apoi le-au trecut în tabele. Şi mai distractiv a fost când şi-au întrebat rudele despre câţi locuitori are comua Mironeasa. Evident, a ieşit în fiecare caz altă cifră, pe care copiii au despărţit-o în zeci, sute şi mii.
Nebuniile din pauzele dintre ore
Niciun moment în care copiii sunt la şcoală nu este pierdut. De pildă, Ramona foloseşte pauzele dintre ore pentru a întări şi mai mult conexiunea cu micuţii. Iarna se dă cu ei pe derdeluş şi se joacă de-a v-aţi ascunselea. ”Îmi doresc mult pentru ei să capete curaj, pentru că o să-i încerce foarte mult viaţa. Trebuie să înţeleagă că nu putem face totul singuri, iar bunul simţ trebuie să primeze. Timpul trebuie să îl folosească ca să îşi împlinească visele, dar trebuie să ai curaj şi să lupţi pentru ele”, este ceea ce Ramona îşi doreşte pentru elevii săi.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Vânători de ortograme şi campionate de lectură. Învăţătoarea care mizează pe şcoala ca o joacă
Se încarcă comentariile...
