Criza de acum este  diferită de cea din 2007-2010. Este o criză multiformă, pe fondul unor războaie comerciale, valutare, tehnologice, geopolitice fără precedent. Am scris în diverse postări din perioada septembrie – noiembrie 2019 că România trebuie să se pregătească pentru un val de recesiune globală în Q3 sau Q4 2020-Q1 2021. Vorbeam atunci de nevoia creării de rezerve / buffere la nivel de gospodării dar şi la nivel macro, la nivelul bugetului de stat. De economisire.
 
Valul a venit mai devreme.
 
 
În mod normal, criza multiformă de acum ar trebui să prindă societatea / economia românească mai pregătită, mai imunizată decât cea din 2009-2010. Lecţiile învăţate de atunci, creşterile de putere de cumpărare de peste 25-35% la nivelul veniturilor medii ale salariaţilor şi pensionarilor din ultimii 3 ani, bufferele din Trezorerie de 5,2 miliarde euro la nivel de final de octombrie 2019, existenţa unor instituţii si proceduri de preventie / intervenţie în caz de recesiune (vezi înfiintarea Comitetului National de Supraveghere Macroprudentială, testele de stres la nivel bancar si financiar, testele de stres fiscal / lichiditate făcute de Trezoreria MFP, amortizoarele macroprudentiale etc) ar trebui să să minimizeze simptomatologia panicii la nivelul decidenţilor de politici publice.
 
Astăzi România trebuie să trateze cu calm şi raţiune ceea ce se întâmplă. Există instituţii, există proceduri, există indicatori semnal, există terapii de urmat. Trebuie doar viziune şi trebuie oameni care să înţeleagă macroeconomie.
 
Este necesar ca România să găsească “poziţia perfectă” sub acest val şi să iasă din el fără “stricăciuni majore”. În plus era necesar ca principalii decidenţi de politici macroeconomice să “simtă” valul, să “empatizeze” cu vibraţiile lui încă din perioada de formare a acestuia, în largul mării. Trebuia făcut asta de acum 6 luni dar nici acum nu este târziu.
 
Soluţia structurală nu poate veni acum decât din programare economică. Am scris acum doi ani despre ceea ce înseamnă crearea unui model de dezvoltare specific României, prin strategia newdevelopmentalism, strategie prevăzută în macroeconomia dezvoltării  Parţial, propunerile au fost aplicate. Dacă ele erau aplicate integral, imunizarea economiei româneşti împotriva şocurilor era şi mai ridicată.
 
În sfârşit. Ce este de făcut acum? Cum aş proceda eu pentru sectorul economic?
 
În primul rând, aş scana sectoarele economice strategice din economie. Nivelul 1 de prioritate - funcţionarea sectoarelor de energie, gaze, telecom, apă şi salubritate. Nivelul 2 de prioritate, sectoare economice strategice. M-aş uita pe harta companiilor strategice (companii noduri- teoria expusă ştiinţific şi publicată de Prof dr Cezar Mereuţă - şi care pot fi analizate din Anuarul Primelor 1000 de companii din România, întocmit de Ziarul Financiar).
 
De acolo aş selecta sectoarele economice prioritare după mai multe criterii: amplitudinea efectelor de multiplicare în economie; număr de angajaţi; mărimea taxelor şi impozitelor vărsate la bugetul de stat, cei mai multi angajati etc. Aş suprapune aceste sectoare economice selectate peste harta sectoarelor economice pe care România doreşte să le dezvolte (unele le am enumerat mai sus) şi peste clusterele de competivitate existente.
 
În al doilea rând, după ce am convenit care sunt sectoarele şi companiile strategice prioritar a funcţiona în continuare aş purta discutii cu reprezentantii acestor companii gasind cele mai bune instrumente / măsuri punctuale de ajutor.
 
As veni pentru ele, pe cat posibil, cu măsuri simetrice de încurajare a ofertei şi stimulare / garantare a cererii.
 
Două exemple. Din pasul anterior sigur ne reiese că o industrie strategică ce trebuie neapărat stimulată să reia cât mai rapid productia este industria auto (include piese auto, subansamble s.a.m.d). Industria auto aduce 15% contributie la PIB si 25% din exporturile totale ale României. Pe partea de ofertă, as propune un Plan de salvare printr-o Schemă de ajutor de stat de 300 milioane lei pentru această industrie şi m-aş asigura că au lichidităţi, capital de lucru şi investitii pentru producţie, sigur, cu respectarea anumitor conditionalităţi. Aici experţii din MFP au experienţă. Tot aici aş ajuta pentru stabilirea unor culoare prioritare pentru aprovizionare cu piese de schimb şi materii prime – cele esenţiale din import – din ţările care au închis graniţele. China a reluat fluxurile de producţie, Spania şi Franţa vor relua şi ele. Aş căuta soluţii pentru a face aprovizionare / înfiintarea de fabrici / restructurarea unor linii de productie de materii prime, piese, subansamble ... în ţară, intern. Nu pot rămâne doar cu stimularea ofertei, a producţiei... pentru că cine va cumpăra?
 
Şi atunci aş veni şi aş garanta o parte consistentă de cerere, prin Dublarea Programelor Rabla Clasic şi Rabla Plus de la 550 milioane de lei în anul 2020 la 1,1 miliarde lei, prin redistribuire de la alte Programe gestionate de Administraţia de Mediu, care se suspendă. Aş avea astfel un potenţial de cerere de 140.000 de unităţi auto anual. Aş mai propune Programul Rabla pentru instituţii, se mai adună 10.000 de unităţi. În plus, scăderea previzionată a preţului materiilor prime poate conduce la un pret atractiv la auto produse intern, atât pentru pers fizice/ juridice interne cât şi externe.
 
Al doilea exemplu, industria de electrocasnice. Producem la Arctic Găeşti dar nu numai. Gospodăriile au nevoie de electrocasnice. Aş veni aici din nou cu măsuri pentru stimularea reluării producţiei şi a exportului  - în plus şi cu credite garantate cu dobanda subventionata prin Eximbank dar si pentru stimularea cererii – Extinderea de 10 ori a bugetului programului Rabla pentru Elecrocasnice, de la 30 milioane euro la 300 milioane euro.
 
Neapărat, în condiţiile date, aş stabili ca urgent de implementat Proiectul de conectare a 3 milioane de gospodării etc la gaze naturale, apă şi canalizare, propus aici 
 
Si asa mai departe, pentru aceste industriile strategice definite...
 
În al treilea rând, împreună cu specialiştii Direcţiei de Sănătate Publică aş defini sectoare unde activitatea poate continua fără riscuri majore de infectare pentru angajaţi. De ce să nu continue construcţiile exterioare dacă sunt folosite măşti şi mănuşi plus dezinfectanti? De ce să se oprească producţia în industria alimentară, în agricultură unde se lucrează în exterior sau cu posibilitatea menţinerii distanţei sociale? În IT şi comunicaţii? De ce să nu se aqcorde vacanţă fiscală pentru livratorii angajaţi cu contracte de muncă asociaţi marilor reţele de super/ hyper marketuri? Sunt doar câteva exemple.
 
Ce trebuie să se înţeleagă clar. Sunt de acord cu măsura asigurării a 75% din câştigul angajaţilor în sectoarele puternic afectate de criza coronavirus dar nu sunt de acord cu stimularea opririi producţiei în sectoare unde activitatea poate continua, cu respectarea strictă a măsurilor de siguranţă a sănătăţii. Orice leu produs, orice leu la bugetul de stat trebuie preţuit.  Trebuie încurajate cât mai mult munca şi reluarea producţiei, nu şomajul tehnic.
 
În al patrulea rând, aş aplica pachetul de măsuri pentru economia reală imediat. În câteva zile, măsurile trebuie să fie funcţionale. Fără multă birocraţie, cat mai mult online.
 
În al cincilea rând, aş chibzui foarte bine fiecare leu de la bugetul de stat. Competiţia care dă mai mult pentru tot mediul de afaceri, fără intervenţii punctuale exact pentru sectoarele afectate puternic de criza coronavirus, nu este ok. Risipa banului public acum ar fi o tragedie, în condiţiile în care prioritară este menţinerea funcţiilor guvernamentale esenţiale – funcţionarea institutiilor publice, sănătate, educatie, ordine publică s.a.
 
Tot aici Ministerul Finanţelor trebuie să se asigure de funcţionarea continuă a activităţii de Trezorerie, cu minimizarea golurilor de lichiditate şi menţinerea unui Buffer care să asigure minimum 4 luni din necesarul de finantare al României. În plus, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei trebuie să vegheze la eliminarea posibilităţilor de fraudă şi infracţionalitate economică în această perioadă, chiar şi prin găsirea unor portiţe în măsurile şi programele de urgenţă propuse şi implementate.
 
Mai mult, Directia de Management a Investitiilor publice din Ministerul Finantelor trebuie să prioritizeze investitiile publice si sa propună rectificare bugetară în acest sens. Acum s-au schimbat priorităţile pentru cele 50 miliarde lei investiţii publice prevăzute în bugetul de stat pe 2020 din fonduri publice interne şi fonduri europene. De prioritizare este nevoie şi în achiziţiile publice, ele fiind necesar a se îndrepta îndeosebi către nevoile generate de administrarea măsurilor contra crizei coronavirus.    
 
Ministerul Fondurilor Europene trebuie să scaneze şi să acceseze toate fondurile europene de salvare constituite / existente la nivelul UE ptr gestionarea crizei coronavirus, de la fonduri pentru compensarea pierderilor suferite de companii până la fonduri pentru acordarea de compensaţii lucrătorilor concediaţi / aflaţi temporar în şomaj. MFE trebuie să ceară recalibrarea fondurilor alocate României în funcţie de noile priorităţi.
 
În al şaselea rând, trebuie să se fundamenteze o Strategie pe termen mediu postcriză, în care să fie definite motoarele de creştere economică de recuperare, cum sunt ele repornite – cu ce fonduri, cu ce măsuri, instituţii responsabile şi termene, cum va arăta economia românească restructurată postcriză, ce activităţi digitalizate s.a.
 
A face surfing pe valul crizei înseamnă a profita de oportunităţile oferite de criză. E vorba despre distrugerea creatoare, vorba lui Schumpeter. Doar precipitarea şi aglomerarea de măsuri exclusive de gestionare a situaţiei curente, fără o viziune pe termen mediu şi lung postcriză nu demonstrează nimic. Pe lângă minimele măsuri de tip pansament, România trebuie să profite din plin şi să-şi refacă modelul de producţie, să-şi re-dezvolte industrii unde a avut avantaje competitive (exemplu industria medicamentelor şi materialelor sanitare, vaccinuri, seruri s.a., industria chimica si petrochimica, industria de tractoare, masini, unelte şi utilaje agricole, industria de productie electrocasnice şi foarte important, industria alimentară) şi să consolideze clusterele de competitivitate existente deja (industria auto, IT si comunicatii, energie, agricultură s.a). 
 
Întotdeauna criza oferă oportunităţi. Dacă există raţiune pentru exploatarea acestor oportunităţi, ai învins criza. Dacă nu, ai înfrânt.
 
Învingem?