Borza: De ce nu se calcă pe picioare, la intrarea în ţară, investitorii străini, dacă curge doar lapte şi miere pe Dâmboviţa

Acesta lansează, în ultima sa analiză, câteva „întrebări vitale pentru economia românească”.

Redăm integral analiza sa:                         

În cadrul emisiunii “Borza Analytica”, Sergiu Oprescu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi preşedintele Alpha Bank a discutat despre capcana în care poate cădea România într-un moment în care Produsul Intern Brut (PIB) a ajuns la aproape 10.000 de euro pe cap de locuitor.

„Trebuie să avem un obiectiv comun, şi anume creşterea bunăstării. La ora actuală, avem un PIB pe cap de locuitor de 9.600 de euro. Să spunem că vrem să ajungem de aici la suma de 20.000 de euro per capita. Când te uiţi la celelalte ţări din UE, descoperi că sunt foarte multe care au plecat de la 10.000, în anii ’70-’90. E un traseu destul de interesant, pentru că există o capcană a nivelului de 10.000 de euro PIB per capita: eşti suficient de bine ca să nu depui efort să fie mai bine. Pentru a depăşi acest punct, sunt patru motoare pe care trebuie să le turezi: industria, agricultura, serviciile şi construcţiile”, a declarat Sergiu Oprescu.

Sunt de acord cu explicaţiile preşedintelui Asociaţiei Române a Băncilor şi lansez următoarea întrebare: Care este rolul băncilor în a impulsiona turarea la maxim a celor patru motoare?

Strategie pe termen lung. Exemplu SUA

SUA, Marea Britanie, Franţa, China, Germania vin cu strategii de dezvoltare pe cinci, zece, 20 de ani. Există chiar structuri departamentale în coordonarea directă a primului ministru sau a preşedintelui pentru planificare, strategii şi politici de ţară. Aveam şi noi planul cincinal pe vremea lui Ceauşescu. În 90, am abandonat acest model de planificare economică, considerându-l anacronic, motiv pentru care am avut o dezvoltare haotică, dezarticulată, care, în final, a culminat cu un agresiv proces de dezindustrializare. Donald Trump, pe durata actualului mandat, a prioritizat două domenii: infrastructura şi industria de apărare. Doar pentru reabilitarea infrastructurii rutiere, a alocat 1000 miliarde de dolari. Pentru apărare, a reuşit suplimentarea bugetului cu 83 miliarde de dolari, ajungând la o alocare de 713 miliarde dolari în 2018.

România este o ţară stabilă din punct de vedere social, politic şi economic. E o ţară care încă oferă marje ale profitului chiar şi de două cifre. Faptul că 80% din profit îl externalizăm pe tot felul de scheme de optimizări fiscale este vina statului român, care permite, prin prisma legislaţiei, această hemoragie de capital. În Europa sau America, dacă faci profit de 2%, 3%, managerii respectivei companii fac coadă la sfârşitul anului la casierie să-şi ridice bonusul de performanţă.

Sectorul bancar este un exemplu cât se poate de elocvent în ceea ce priveşte potenţialul de business şi de profitabilitate. Pe primele trei luni din 2018, primele zece bănci din piaţă au raportat un profit cumulat de peste 2 miliarde lei, consemnând creşteri cuprinse între 25% – 122%. BRD a înregistrat, pe primele trei luni ale anului, un profit de 414 milioane lei, cu 25% mai mare decât în perioada similară a anului trecut. BT a raportat 388 milioane lei profit, mai mare cu 45%, ING 193 milioane lei profit, în creştere cu 86%, Raiffeisen 212 milioane lei profit, mai mare cu 122% faţă de primele trei luni ale anului trecut. E banca care, în 2016, a ocupat prima poziţie în tranzacţiile cu titluri de stat. Cu toate acestea, nimic nu l-a împiedicat pe preşedintele băncii să scandeze în Piaţa Victoriei, în urmă cu câteva luni, „jos Guvernul”.

De ce nu vine capitalul străin?

Dacă curge doar lapte şi miere pe Dâmboviţa, de ce nu se calcă pe picioare, la intrarea în ţară, investitorii străini? În 2016, în România s-a înregistrat cel mai slab an din ultimii 18 în privinţa firmelor cu capital străin nou înfiinţate. Atunci au fost create 5.348 de astfel de firme, în scădere de la 5.831 unităţi, în 2015. Nici în 2018 apetitul investitorilor străini nu a fost mai mare. Pe primele trei luni din 2018, volumul investiţiilor străine directe a crescut cu doar 200 milioane de euro, faţă de anul trecut, ajungând la 1,3 miliarde de euro. În condiţiile unui dezinteres inexplicabil al capitalului străin faţă de România, trebuie stimulat şi încurajat capitalul românesc. Şi aici vorbim de obligaţia băncilor de a finanţa economia românească, lucru care se întâmplă într-o prea mică măsură. Deşi profitabilitatea băncilor româneşti este printre cele mai mari din lume, stocul creditelor acordate companiilor şi populaţiei a crescut cu doar 5% în ultimii şapte ani, de la 209 miliarde lei la 219 miliarde lei. Băncile preferă să finanţeze statul cu randamente foarte mari, de 4%, 5% şi fără niciun risc.

În perioada 2010-2017, finanţarea acordată de bănci statului a crescut cu 50%, de la 60 miliarde lei la 93 miliarde lei. Băncile nu se pot plânge de lipsă de lichiditate, pentru că în depozitele constituite de populaţie şi companii sunt peste 306 miliarde lei. Doar din depozite rezultă un excedent de 100 miliarde lei prin raportare la stocul creditelor. Nu mai punem la socoteală costul creditelor de două, trei ori mai mare decât în Europa, în România practicându-se o dobândă medie de 6%, raportată la dobânzile foarte mici aplicate depozitelor, unde vorbim de sub 1%.

Evident că băncile trebuie să fie mai responsabile, având în vedere această vocaţie socială şi economică a instituţiilor de credit. În egală măsură, şi statul trebuie să iniţieze un dialog onest şi constructiv cu sectorul bancar. Va veni o vreme – şi nu peste mult timp – când statul va ajunge din nou la mila băncilor.