Bătălia bancherilor cu bunul simţ

Una dintre cele mai spectaculoase bătălii duse în perioada actualei crize majore economice, financiare şi sociale, una dintre cele mai importante cu care s-a confruntat lumea contemporană, a fost cea de limitare a bonusurilor de care beneficiază onorabilii bancheri.

O discuţie aproape la limita absurdului căci, în momentul în care populaţia unor ţări intregi era penalizată prin măsuri ultra-severe de austeritate, atunci când se demosntra maagementul defectuos al unora dintre marile grupuri bancare europene şi mondiale, şefii unora dintre aceste bănci, daţi afară pentru incompetenţă, au beneficiat la plecare de aşa numitele “paraşute de aur” în valoare, fiecare, de zeci de milioane de euro, ele fiind prevăzute ca atare în contractele lor de angajare. Asta în condiţiile în care, lunar, ei şi colegii lor din echipa de conducere, beneficiau (şi mulţi se mai bucură încă de aceste privilegii) de prime lunare care depăşeau de mai multe ori, valoarea salariului…Exemple ? Spectaculos este cel al patronului de la Goldman Sachs care a primit în 2013 o primă de ceva mai mult de 19 milioane de dolari (totuşi cu mult mai puţin de ce a luat în 2007, spre exemplu, adică 60 de milioane de dolari !). Bănci salvate prin intervenţia statului, cum a fost PNP Parisbas în 2008, au bugetat bonusurile cu un miliard de euro în 2009…nemaivorbind de scandalurile enorme legate de vânzările de produse “toxice” bazate pe crditele  ipotecare americane, apoi cazul LIBOR, descoperirea de operaţiuni bancare ilicite şi găzduirea de conturi ale unor baroni ai drogurilor sau care au permis unor state (Iranul, printre altele) să achite transporturi de arme, violând embargourile internaţionale.

Situaţie evident imorală, scandaloasă şi inacceptabilă căreia vine să-i pună acum capăt acordul de principiu la care s-a ajuns, în noaptea de miercuri spre joi  (după 10 luni de negocieri), între Parlamentul European şi Preşedenţia irlandeză a UE asupra aplicării noului cadru de reglementare în sectorul bancar (aşa-numitul “accord Bale III” care prevede, de acum, limitarea bonusurilor acordate bancherilor. Acordul urmează să fie discutat şi finalizat în reuniunea de marţea viitoare a miniştrilor de finanţe din UE. Asta dacă nu cumva interesele unor state membre nu vor capota întregul proces. Şi este posibil să se întâmple aşa.

Ce prevede acordul? În primul rând, impunerea unui nivel obligatoriu de fonduri proprii “dure” (capitaluri de bună calitate, în principal din categoria I, adică forma care comport minimum de risc) care să ajungă la 8% la finele lui 2018, dar procentul ar putea fi mai mare în cazul băncilor mai importante, ajungând până la un minimum de 9-9,5%. Bonusul acordat bancherilor ar putea atinge un maximum de dublu faţă de salariul fix (în loc de zece ori mai mult, cum este acum cazul în unele mari bănci din UE), cu condiţia ca acţionarii să fie de accord printr-un vot cu majoritate calificată.

În plus, se spune în proiectul de accord, “legislaţia va constrânge băncile să comunice profiturile realizate, impozitele plătite precum şi subvenţiile primite în fiecare ţară, precum şi cifra de afaceri şi numărul de personal. Aceste informaţii arv trebui trimise Comisiei Europene începând cu 2014 şi comunicate publicului începând cu 2015...Odată acordul aprobat, statele membre vor trebui să-l integreze în dreptul lor naţional până la 1 ianuarie 2014”. Dacă marţi se ajunge la un accord între miniştrii de finanţe din UE, atunci textul final va fi aprobat în şedinţa plenară din 15-18 aprilie a Parlamentului European.

Posibil. Dar SUA au anunţat deja în noiembrie anul trecut că oricum vor întârzia aplicarea acordului Bale III. Iar acum Marea Britanie, beneficiind de sprijinul entuziast al unor organizaţii de lobby din sectorul bancar european şi internaţional, duce o campanie susţinută împotriva semnării acordului în această formă, interesul său major fiind, ca de obicei, protejarea statutului privilegiat al City-ului londonez, aceasta în ciuda tuturor scandalurilor enorme, inclusiv de corupţie, din ultimii ani. Şansa este că, în cazul acestui acord, nu este nevoie de vot în unanimitate...

Poate, în premieră pentru România, această dezbatere europeană ar deschide una similară şi în ce priveşte băncile care activează pe teritoriul românesc, descoperind astfel care le sunt privilegiile, subvenţiile primite sau nu de la stat, bonusurile pentru cadrele de conducere, tipul de fonduri aflate în rezervele proprii...N-ar fi normal şi interesant de ştiut toate acestea?