ANALIZĂ Eficientizarea companiilor de stat. Demersurile Franklin Templeton

Creşterea nivelului de guvernanţă corporativă, instituirea managementului privat şi listarea unor pachete minoritare în companiile de stat, sunt schimbări ce vor pune economia românească pe alte baze. Unul dintre pionierii acestui proces este şi Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea.

De cele mai multe ori, prestaţia Franklin Templeton (FT) a fost judecată doar prin prisma unor criterii imediate şi de multe ori neimputabile, în calitatea sa de administrator al Fondului Proprietatea. 

Demersurile FT, dar şi rezultatele acestora, trebuiesc însă privite într-un cadru mai larg şi pe termen lung. Iar din această perspectivă, implicarea directă şi indirectă a reprezentanţilor acestei companii în managementul unor companii de stat, se va vedea nu doar în performanţele acelor companii, cât şi în performanţele economiei româneşti în ansamblu.

Ce nu i se poate imputa managementului Fondului Proprietatea

Nu de puţine ori managementul FP a fost considerat răspunzator pentru evoluţia (deloc spectaculoasă) pe termen scurt sau mediu a preţului acţiunii FP la Bursa de Valori. Chiar avocaţi, de prestigiu, buni cunoscători ai pieţei de capital româneşti au invocat acest aspect deşi principiile de funcţionare ale unei pieţe fac distinctie între pârghiile de management şi modul în care o bursa percepe, fidel sau deformat, activitatea respectivului administrator. Este diferenţa între “ce face managementul” si “ce crede piaţa despre ceea ce face managementul”.

Ce trebuie însă avut în vedere, este că, dincolo de rezultatele pe termen scurt, “fructele” unei bune administrări ar trebui să se reflecte pe termen lung, măsurat în semestre sau ani.

Este adevărat că unii dintre acţionarii iniţiali despăgubiţi sub aceasta forma ar putea avea constrângeri de timp sau financiare care să-i îndemne să vânda mai devreme decât e cazul. Dar, revenind la principiu, un acţionar trebuie să pretinda managementului doar să acţioneze în sensul creşterii valorii intrinseci a portofoliului, urmând ca în timp preţul de piaţă al Fondului Proprietatea să conveargă spre această valoare.

Exerciţiul guvernanţei corporative în România 

Dupa cum o arată comportamentul în piaţă al Franklin Templeton, nu am văzut şi probabil nu o să vedem restructurări ample de portofoliu, cumpărări şi vânzari semnificative ca pondere, strategie care s-ar fi înscris în zona de “management activ”.

Motivele sunt diverse, de la caracterul îngust al pieţei noastre de capital, pâna la faptul că majoritatea deţinerilor preluate de la înfiinţare se preteaza la o abordare de tipul “reflectarea valorii intrinseci”. Doar marginal am văzut şi vom mai vedea cumpărări şi/sau vânzări de portofoliu, aşa cum a fost anul trecut cazul intrării Fondului pe acţiuni din sectorul bancar, nu în cel mai inspirat moment al lui 2011.

Adoptând această strategie încă de la început, compania de administrare a fost şi este interesată de un proces mult mai amplu în economia româneasca, anume implementarea principiilor guvernanţei corporative, mai ales în companiile stat.

In aceeaşi perioadă de timp – anul 2011 şi cu atât mai mult 2012 – instalarea managementului privat la câteva companii de stat, scaderea arieratelor în economie şi privatizarea unor pachete minoritare pe bursă au apărut drept obiective convenite de Romania în acordul cu FMI.

S-a speculat pe seama faptului că reprezentanţi ai admnistratorului Fondului Proprietatea ar fi insistat pentru conturarea acestor obiective în acord, însă chiar şi în acest caz, o astfel de acţiune coordonată n-ar trebui privită ca fiind în detrimentul economiei românesti, ba dimpotrivă. Finanţatorii internaţionali nu sunt interesaţi doar într-un sens restrâns de o creditare şi apoi de o recuperare a unor bani alocaţi României, ci vor să se asigure că economia României şi pieţele sale financiare se vor califica să absoarbă în următorii ani investiţii – directe şi/sau de portofoliu.

De ce este importantă guvernanţa corporativă - rezultate aşteptate în 2012, cu efect in economie

Pe scurt, termenul de guvernanţă corporativă se referă la respectarea intereselor tuturor părţilor care pot obţine beneficii din activitatea economică a unei corporaţii. Pentru o companie de stat, firmele private cu care negociază contractele pe de o parte şi bugetul de stat, economia in ansamblul său pe de altă parte sunt părţi interesate în functionarea optimă a acestor agenţi economici.

De aceea, devenim cu toţii interesaţi să vedem companii de stat mai transparente, care practică preţuri de livrare – a energiei de pildă – justificate economic. Toate acestea se cumulează în termenul “guvernanţă corporativă”.

Observăm deja şi mai aşteptăm şi în viitor câteva rezultate cu efect pe orizontală în funcţionarea economiei româneşti. Primul rezultat în procesul de întărire a guvernanţei corporative este consemnat încă de la sfârşitul anului trecut, când a fost aprobată Ordonanţa 109 din 30 noiembrie 2011. Gradul de transparenţa urmează a fi îmbunătăţit în mod semnificativ, companiile mari de stat tinzând a se comporta asemeni unei companii listate la bursă. Principalele prevederi ale ordonanţei se referă la:

1. Alegerea componenţei Consiliului de Administraţie al unei companii de stat sau Regii Autonome cu respectarea unor condiţii de experienţa şi competenţa (prevedere aplicabilă inclusiv reprezentanţilor ministerelor, despre care nu de puţine ori au existat suspiciuni privind calitatea şi pregatirea profesională). Deja companiile listate la bursa – Transelectrica şi Transgaz au convocat Adunările Generale pentru alegerea unor CA-uri pe aceste criterii, aşadar ar trebui sa nu mai vedem numiri politice şi demisii în interval de câteva zile, cum s-a întamplat recent la Transelectrica.

2. Prezentarea strategiei de administrare către Ministerul sau autoritatea sub care acea companie se află, cu asumarea unor obiective de performanţă prin contractul de administrare.

3. Pentru protejarea acţionarilor minoritari, societăţile vizate vor publica pe pagina de internet documentele pentru Adunările Generale, urmând ca ulterior să publice Hotărârile AGA.

4. Rapoartele financiare anuale, rapoartele semestriale, cele de audit şi cele ale Consiliului de Administraţie vor fi publicate de asemenea pe pagina de internet.

5. Mecanismul drepturilor de vot al acţionarilor minoritari, precum şi vizibilitatea tranzacţiilor de peste 50.000 eur sunt de asemenea cuprinse în textul ordonanţei.

Evident că drumul către transparentizare şi eficientizare a companiilor nu va fi unul lin, însă obligaţiile enumerate ar trebui sa contribuie la restructurarea implicit a unora dintre ele, iar în timp ar putea conduce la modificarea unor contracte păguboase.

Un alt rezultat aşteptat pentru 2012 pe segmentul companiilor de stat este instituirea managementului privat pentru câteva dintre acestea. Există contraargumentul conform căruia o echipă de management privat aflată sub un acţionariat de stat nu ar avea la îndemână toate pârghiile pentru eficientizare, însă cu siguranţa am avea o îmbunătăţire faţă de situaţia actuală, în care unele companii ale statului înregistrează an după an pierderi.

Iar un al treilea rezultat aşteptat pentru anul acesta este listarea la bursă a unor pachete importante din portofoliul statului. Aici nu suntem în situatia unei privatizări semnificative, ci în situaţia înlesnirii accesului investitorilor privaţi la beneficiile aduse de o companie publică (profituri, dividende) – cazul listărilor secundare, sau în situaţia atragerii de capital privat pentru investiţii ale companiilor respective (în cazul prognozatelor listări prin majorare de capital).

Procesul începe cu vânzarea prin bursă a unor pachete minoritare în Transelectrica în următoarele săptămâni, iar apoi Transgaz în câteva luni. Probabil la momentul venirii la bursă a Romgaz sau Hidroelectrica prin ofertă publică iniţială, acestea deja vor fi intrat în ritmul îmbunătăţirii guvernanţei corporative, iar unele contracte văzute acum drept rigide vor fi flexibilizate pe parcurs.

Toate cele de mai sus ar trebui ca pe termen lung să aducă plusuri de eficienţă economiei româneşti, cu tot ceea ce decurge de aici. Şi pentru a reveni la Franklin Templeton, procesul ar induce o creştere a valorii companiilor de stat în care Fondul Proprietatea are deţineri importante, astfel că valoarea de piaţă va fi mai apropiată de potenţialul activelor respective.

Cristian Tudorescu – Managing Partner Explore Asset Management, avand o experienta de peste 8 ani în societăţi de brokeraj şi societăţi de administrare a investiţiilor