Amnistia fiscală 3.0 – noi facilităţi acordate contribuabililor, alte incertitudini

Amnistia fiscală 3.0 – noi facilităţi acordate contribuabililor, alte incertitudini

FOTO Shutterstock

Autorităţile române continuă să adopte măsuri, ca răspuns la evoluţia imprevizibilă a pandemiei de COVID-19, cu scopul de a oferi contribuabililor pârghiile necesare pentru a preîntâmpina acumularea de noi datorii la bugetul de stat sau pentru a temporiza plata datoriilor scadente.

Ştiri pe aceeaşi temă

În acest context a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 19/2021, care instituie o nouă amnistie fiscală, bine-venită pentru mulţi contribuabili afectaţi din punct de vedere financiar de criza generată de pandemie. Însă nici de data aceasta autorităţile nu au reuşit să elaboreze un act normativ suficient de clar, astfel încât să poată fi aplicat în practică fără întrebări suplimentare, se arată într-un material de opinie de Emanuel Bondalici, Managing Associate, şi Elena Moroiu, Associate, Reff & Asociaţii | Deloitte Legal. 
 
Seria recentă a amnistiilor fiscale a fost deschisă de OG nr. 6/2019 şi continuată cu OUG nr. 69/2020, iar acum a apărut cea de-a treia ordonanţă pe această temă, în mai puţin de doi ani. În linii mari, noul act normativ vizează prelungirea termenelor până la care contribuabilii pot întreprinde demersurile necesare pentru a beneficia de facilităţile instituite anterior, însă conţine şi o nouă variantă de amnistie fiscală, care poate avea implicaţii practice deosebite. 
 

Extinderea perioadei în care debitorul poate solicita restructurarea obligaţiilor bugetare 

 
Restructurarea a fost prevăzută, iniţial, de Ordonanţa Guvernului privind instituirea unor facilităţi fiscale nr. 6/2019 şi vizează posibilitatea contribuabililor de a beneficia de eşalonări la plată, anularea unor accesorii sau chiar a unei cote de maximum 50% din principal pentru anumite obligaţii restante la data de 31 decembrie 2020.
 
Prin noua ordonanţă s-a decis atât extinderea perioadei în care debitorul poate să depună notificarea pentru a beneficia de această facilitate, respectiv până la data de 30 septembrie 2021, cât şi prorogarea termenului maxim în care acesta poate transmite organului fiscal competent solicitarea de restructurare, împreună cu planul de restructurare şi testul creditorului privat prudent, respectiv până la data de 31 ianuarie 2022. 
 
Totuşi, dincolo de generozitatea noilor termene, sunt două aspecte la care contribuabilii trebuie să fie atenţi. Cei care au depus deja notificarea privind intenţia de a beneficia de restructurare până la 29 martie 2021 sunt obligaţi să depună cererea de restructurare până la 30 iunie 2021, pentru a evita începerea sau continuarea executării silite. Depunerea unei noi notificări, înainte sau după 30 iunie 2021, nu atrage după sine suspendarea executării silite (doar depunerea solicitării de restructurare are acest efect). Al doilea aspect la care debitorii trebuie să fie atenţi este că cei care depun notificarea privind intenţia de a beneficia de restructurare după data de 29 martie 2021 sunt obligaţi să depună cererea de restructurare în termen de şase luni de la depunerea notificării, pentru a evita executarea silită.
 
Cele două precizări de mai sus pot genera confuzii, din cauza faptului că sunt tratate de sine stătător în cadrul OUG 19/2021, şi nu ca o modificare expresă a OG 6/2019. Practic, în lipsa coroborării celor două acte normative, există riscul ca un contribuabil să fie executat silit doar pentru că nu a fost atent la o serie de clarificări care influenţează în mod direct OG 6/2019, dar nu se regăsesc în acest act normativ.
 

Rambursarea TVA cu control ulterior 

 
Pentru a contracara lipsa de lichidităţi şi ţinând cont de nevoia acută de a reintroduce în circuitul economic sumele solicitate la rambursare de actorii economici, guvernul a prorogat termenul prevăzut pentru rambursarea TVA cu control ulterior până la data de 31 ianuarie 2022. 
 

Noi termene pentru anularea accesoriilor restante la 31 martie 2020

 
Anularea obligaţiilor fiscale accesorii restante la 31 martie 2020 este prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Codului fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale.  Aceasta a fost, de asemenea, modificată de OUG 19/2021, astfel că debitorii interesaţi pot depune cererea de anulare a obligaţiilor accesorii până la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv. În caz contrar, vor pierde acest drept. Termenul prevăzut anterior pentru depunerea la organul fiscal a acestei cereri era 31 martie 2021, astfel că celor interesaţi li s-a oferit un răgaz considerabil.
 

Cu ce diferă amnistia numărul trei de cele anterioare

 
Conform expunerii de motive, executivul şi-a sumat obiectivul de a stimula conformarea la plată a contribuabililor, dar şi de a revitaliza activitatea economică a acestora. În acest sens, a decis extinderea posibilităţii contribuabililor de a beneficia de anularea obligaţiilor fiscale accesorii aferente obligaţii principale restante la data de 31 martie 2020 şi stabilite în urma unei inspecţii fiscale în curs la data intrării în vigoare a OUG 19/2021 (respectiv 29 martie 2021) sau începute până la 31 ianuarie 2022. 
 
Pentru a beneficia de această din urmă facilitate, debitorul trebuie să îndeplinească simultan două cerinţe: diferenţele de obligaţii bugetare principale stabilite prin decizia de impunere emisă în urma inspecţiei fiscale sunt stinse conform regulilor şi în termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală, iar cererea de anulare a accesoriilor trebuie depusă până la data de 31 ianuarie 2022, respectiv în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere (dacă acesta se împlineşte după 31 ianuarie 2022). 
 
Cu siguranţă măsura este bine-venită, însă, prin comparaţie cu amnistiile anterioare, maniera sumară de reglementare riscă să ridice o serie de probleme serioase în practică. Spre exemplu, textul nu stabileşte în ce termen şi ce procedură ar trebui să urmeze organul fiscal pentru soluţionarea cererii de anulare a accesoriilor. Nici în prezent organele fiscale nu respectă termenele scurte de doar cinci zile în care ar trebui să răspundă notificărilor şi cererilor de amnistie. Cu toate acestea, contribuabilii au un temei legal şi un orizont de timp la care se pot raporta pentru a semnala tergiversarea soluţionării cererilor şi, eventual, pentru a demara un litigiu.
În plus, un risc major care reiese din maniera sumară de redactare priveşte tocmai situaţia accesoriilor până la eventuala soluţionare a cererii de anulare, având în vedere că principala condiţie pen
 
tru a beneficia de amnistie constă în plata obligaţiilor principale individualizate în decizia de impunere. Textul de lege nu precizează ce se întâmplă cu obligaţiile fiscale accesorii anterioare datei de 31 martie 2020, respectiv cu cele ulterioare acestei date. În lipsa unei reglementări clare care să impună suspendarea executării silite a acestor accesorii în cazul depunerii cererii de amnistie, aceste datorii ar putea fi executate silit, în ciuda scopului declarat al actului normativ. 
 
Pentru a evita un astfel de risc, debitorul ar trebui să achite accesoriile în acelaşi termen cu obligaţiile principale şi, după soluţionarea cererii de amnistie, ar putea solicita rambursarea accesoriilor. Totuşi, o astfel de abordare contravine scopului declarat de Guvern în expunerea de motive, astfel că ar fi necesar un ordin emis de Ministerul Finanţelor Publice care să instituie o procedură favorabilă debitorilor. 
 
O altă variantă ar fi ca procedura de aplicare a amnistiei prevăzute de OUG 69/2020 să se aplice şi în cazul celei reglementate de OUG 19/2021, însă această analogie nu se poate face în lipsa unei dispoziţii legale exprese în acest sens. 
 
Aşadar, rămâne de văzut dacă şi în ce măsură noua facilitate acordată contribuabililor îşi va atinge scopul sau dacă va da naştere unei noi stări de incertitudine. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările