Patronatele cer introducerea bacşişului pe bonul fiscal. Care sunt avantajele

Reprezentanţi ai industriei hotelurilor şi restaurantelor cer introducerea bacşişului pe bonul fiscal, astfel încât acesta să poată fi impozitat, fără a se percepe însă taxa pe valoarea adăugată.

Potrivit propunerii formulate de Dragoş Petrescu, HORA, „suma reprezentând bacşişul oferit de client la plata cu cardul se evidenţiază în bonul fiscal, separat de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate”.

„Bacşişul nu se supune cotei de TVA pentru că nu este asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii”, a afirmat acesta, precizând că bacşişurile oferite de clienti se distribuie angajaţilor de către conducerea operatorului economic.

Ca atare, veniturile din bacşiş obţinute de persoanele fizice sunt considerate venituri din alte surse şi impozitate la sursă prin aplicarea cotei de 10%.

În ceea ce priveşte atribuţiile operatorului economic, acesta va întocmi documente justificative privind încasarea sumelor din bacşiş de la clienţi şi distribuirea acestora către angajaţi, urmând să ţină şi evidenţa în contabilitate a operaţiunilor de încasare a bacţiţului şi distribuirea acestora către angajaţi. 

Referitor la tratamentul fiscal aplicat bacşişului cash, Dragoş Petrescu propune ca ospătarul să fie obligat să declare bacşişul la sfârşitul anului ca venit, urmând a fi impozitat cu 10%. 

„Va fi declarat numai de o parte şi nu intră în responsabilitatea operatorilor”, sugerează Petrescu.

Retrospectiva bacşişului în alte ţări

În lume, cultura bacşişului diferă de la ţară la ţară. Dacă în majoritatea lăsăm între 5 şi 20% din valoarea totală a notei de plată ca „tip”, în statele arabe, acesta variază de la 5 la 35% din valoarea serviciilor. 

Ţări în care bacşisul se pune pe nota de plată, dar e cuviincios să mai laşi şi peste: Italia, Elveţia, Columbia, Egipt, Bolivia. Ţări în care bacşişul este inclus în notă şi nu se aşteaptă nimic în plus: Argentina, Franţa, Brazilia. 

Ţări în care nu se lasă bacşiş: Finlanda, Danemarca, Japonia, Noua Zeelandă, China.

Ţări în care clientul lasă între 10 şi 20% din nota de plată: Germania, Marea Britanie, Cehia, Croaţia, Canada, Turcia, Grecia, Spania, Rusia, Statele Unite ale Americii etc. 

În Uniunea Europeană, abordarea nu este una unitară. Unele ţări, cum ar fi Spania, Bulgaria, Ungaria, nu au nicio reglementare în legislatie. Altele, însă, au prevederi în acest scop. În Franţa, bacşişul este inclus pe bonul fiscal, iar sumele astfel încasate de către companii sunt, ulterior, distribuite către angajaţi, conform legii. Se consideră însă a fi veniturile angajatorului, iar taxarea se face la angajator. 

În alte state, de exemplu, în Germania, Italia sau Cehia, societăţile includ fie în preţul produselor, fie pe un rând separat de pe bon o “taxă pentru servicii”, cuprinsă între 10%-15% din valoarea notei de plată. 

Sumele devin venit la nivelul companiei şi, ulterior, sunt de asemenea distribuite către angajaţi şi astfel impozitate ca atare. 

În America, unele state chiar au încercat şi au dat legi care să interzică bacşişul. Cele mai noi reglementări, propuse de Guvernul Trump în 2017, prevăd ca tipsul să revină angajatorului în totalitate, iar el să decidă împărţirea între staff-ul de servire şi staff-ul din bucătărie. 

Acesta poate însă decide şi să îl păstreze, legal. Angajatul are obligaţia să îşi declare veniturile din tips, ce vor fi taxate cu 8%. În situaţia în care din salariu + tips, angajatul nu ajunge la un venit de minim 7.25 $ pe oră, angajatorul trebuie să suplimenteze cu bani pentru a îi asigura venitul minim. Angajatorul colectează impozitul pe venit, taxa de asigurare socială şi taxa medicală pe veniturile din tips declarate de angajat.