Analiză Haine fabricate în România, vândute sub mărcile altora. Cum încearcă producătorii locali să schimbe regulile jocului

România a produs decenii la rând, cu mult talent, haine pe care alții le-au semnat și le-au vândut de câteva ori mai scump, spun experții din industria textilă consultați de „Adevărul”. Acum, producătorii români se confruntă cu scăderea consumului, costuri tot mai mari și concurența importurilor ieftine, în timp ce încearcă să treacă de la producția pentru alte mărci la dezvoltarea propriilor branduri.

Producătorii români din industria textilă încearcă să-și dezvolte propriile branduri Foto: arhivă

Producătorii români de îmbrăcăminte se confruntă cu scăderea consumului, creșterea costurilor, lipsa personalului calificat și concurența produselor foarte ieftine. În timp ce unele fabrici pierd comenzi sau își reduc activitatea, antreprenoarele din domeniu spun că dezvoltarea propriilor branduri, investițiile în tehnologie și pregătirea noilor generații sunt esențiale pentru păstrarea industriei în România.

Industria confecțiilor traversează o perioadă de transformare, în care modelul tradițional bazat pe producția pentru mărci străine, în sistem lohn, devine tot mai dificil de susținut. Salariile, energia, materiile prime și transportul s-au scumpit, în timp ce comenzile sunt influențate de evoluția consumului și de concurența producătorilor care pot livra la prețuri mai mici.

Experți din industrie au descris pentru „Adevărul” problemele unui sector care trebuie să își adapteze modelul de afaceri, fără să piardă competențele tehnice și experiența industrială acumulate în România.

Mai multă producție, cu mai puțini angajați

Industria confecțiilor s-a schimbat semnificativ în ultimele două decenii. Potrivit Laurei Ciuhu, cifra de afaceri a sectorului s-a dublat față de 2008, în timp ce numărul angajaților s-a redus la jumătate. În cazul tricotajelor, producția internă a ajuns la o fracțiune din nivelul de acum două decenii.

„Este o industrie care produce mai mult cu mai puțini oameni, și cred că acest contrast spune aproape tot”, a declarat Laura Ciuhu pentru „Adevărul”. Potrivit reprezentantei brandului românesc Lara Wear, creșterea salariului minim și scumpirea energiei și a materiilor prime au redus avantajul competitiv al fabricilor care lucrează în sistem lohn. Acestea produc pentru alte mărci, în baza comenzilor primite, fără să controleze direct comercializarea produselor finale.

Dependența de un număr restrâns de clienți reprezintă o vulnerabilitate suplimentară. Atunci când o marcă internațională mută comenzile către o piață cu costuri mai mici, fabrica românească trebuie să găsească rapid alte contracte pentru a-și menține activitatea.

Consumul scade, iar produsele foarte ieftine câștigă teren

Producătorii care vând pe piața internă sunt afectați de reducerea cheltuielilor populației. Inflația și creșterea costurilor de trai determină consumatorii să își prioritizeze cumpărăturile, iar îmbrăcămintea pierde teren în fața cheltuielilor considerate esențiale.

„Pe fondul instabilității politice, al inflației și al creșterii cheltuielilor, consumul a scăzut în ansamblu. Iar consumul de confecții textile a devenit mai mic. Haina nu este prima necesitate”, explică Sorina Tulan, reprezentanta brandului românesc Inedit.

Compania, activă din 1991, dezvoltă colecții pentru femei și bărbați în serii limitate și vinde în principal în România. Pentru un producător orientat către piața internă, diminuarea cererii se reflectă direct în vânzări.

În același timp, importurile de îmbrăcăminte la prețuri foarte mici pun presiune pe firmele locale, ale căror costuri de producție sunt mai ridicate.

„Este imposibil pentru orice firmă care produce în România să ajungă la prețul comparabil cu aceste produse ieftine”, subliniază Sorina Tulan.

Potrivit antreprenoarei, numeroase firme mici au închis după ce cheltuielile au ajuns să depășească veniturile. Nici fabricile mai mari, care lucrează în sistem lohn, nu sunt ferite de dificultăți, în condițiile în care comenzile nu asigură întotdeauna un volum suficient pentru utilizarea capacităților de producție.

Riscul pierderii meseriilor și a experienței industriale

Presiunea costurilor cu energia, materiile prime, transportul și forța de muncă este amplificată de lipsa predictibilității economice și legislative. Cristina Urzică, administrator Christine CHT Group, avertizează că efectele pot depăși închiderea unor unități și pierderea locurilor de muncă.

„Riscul major este să pierdem nu doar capacități de producție, ci și meserii, specialiști, know-how și o tradiție industrială construită în generații”, declară aceasta.

Închiderea unei fabrici poate duce la dispariția unor competențe dobândite prin experiență, de la operațiunile de producție până la cunoștințele de inginerie textilă și controlul calității. Reconstruirea acestor capacități presupune timp și formarea unor noi specialiști.

Pentru Cristina Urzică, industria trebuie privită atât ca activitate economică, cât și ca un ansamblu de competențe tehnice și creative care nu pot fi refăcute rapid după dispariția fabricilor și a școlilor de specialitate.

Brandurile proprii, o alternativă la producția în sistem lohn

Dezvoltarea propriilor mărci este una dintre direcțiile prin care producătorii pot păstra în România o parte mai mare din valoarea produsului final. În loc să execute doar comenzile altor companii, firmele pot controla designul, alegerea materialelor, producția și poziționarea comercială.

Laura Ciuhu consideră că un brand propriu permite controlul întregului proces, de la alegerea firului și proiectarea modelului până la producție și verificarea calității. La Lara Wear, strategia presupune investiții în tehnologie din Elveția și Germania, precum și pregătirea angajaților pentru utilizarea echipamentelor.

Proximitatea față de piețele europene, flexibilitatea și experiența tehnică pot reprezenta avantaje pentru producătorii români. Totuși, comenzile în serii mici și costurile mai mari limitează capacitatea acestora de a concura cu platformele internaționale care comercializează volume mari la prețuri reduse.

Calitatea contează, dar prețul rămâne decisiv pentru mulți cumpărători

O parte dintre consumatori acordă o atenție mai mare compoziției materialelor, locului de fabricație, modului de întreținere și duratei de viață a hainelor, observă Laura Ciuhu.

„Prețul contează, ar fi nerealist să spun altceva, dar nu mai este singurul criteriu și, pentru tot mai multe femei, nici primul”, afirmă aceasta.

Această tendință nu se manifestă însă uniform. Sorina Tulan atrage atenția că reducerea bugetelor determină mulți cumpărători să aleagă produse cât mai ieftine. Cristina Urzică subliniază, la rândul său, că producătorii trebuie să țină cont de puterea de cumpărare.

Pentru firmele locale, diferențierea prin calitate și creație trebuie însoțită de productivitate și de un control atent al costurilor. Un produs durabil poate avea avantaje pentru consumator pe termen lung, însă prețul de achiziție rămâne o barieră pentru persoanele cu bugete limitate.

Lipsa personalului calificat afectează capacitatea de producție

Deficitul de angajați specializați este una dintre problemele structurale ale industriei. Producătorii au nevoie de oameni care să stăpânească tehnicile de fabricație și să poată lucra cu echipamente moderne, însă formarea acestor competențe necesită timp.

Laura Ciuhu consideră că industria trebuie să depășească imaginea tradițională a unei activități repetitive și slab plătite. La Lara Wear, compania urmărește să ofere salarii corecte, pregătire în cadrul echipei și implicarea angajaților în deciziile legate de produs.

„Ne dorim ca oamenii să aleagă să rămână pentru că se simt respectați, ascultați și apreciați pentru ceea ce știu să facă”, spune antreprenoarea.

Cristina Urzică susține dezvoltarea școlilor profesionale, a atelierelor-școală și a programelor de pregătire practică realizate împreună cu fabricile, liceele tehnologice și universitățile. Formarea ar trebui să acopere atât proiectarea colecțiilor, cât și procesele de producție industrială, pentru ca experiența acumulată în fabrici să poată fi transmisă noilor generații.

Investițiile și sprijinul public, necesare pentru modernizare

Presiunea pentru reducerea impactului asupra mediului adaugă noi cerințe pentru producătorii de textile. Gestionarea eficientă a resurselor, reducerea deșeurilor și adaptarea la cerințele europene privind produsele textile presupun investiții și schimbări în procesele de fabricație.

Laura Ciuhu consideră că programele de finanțare ar trebui să susțină trecerea de la producția în sistem lohn la dezvoltarea propriilor mărci. În opinia sa, sprijinul ar trebui să vizeze nu doar echipamentele, ci și designul, digitalizarea și dezvoltarea brandurilor.

Promovarea produselor românești pe piețele externe ar putea contribui, de asemenea, la creșterea vizibilității producătorilor locali.

Accesul la sprijin financiar este important și pentru firmele care încearcă să își mențină activitatea după perioade dificile. Sorina Tulan afirmă că INEDIT a fost afectată de criza pandemică, iar domeniul său de activitate nu s-a regăsit printre codurile CAEN eligibile pentru ajutorul fiscal la care face referire.

Pentru companiile cu resurse limitate, accesul la finanțare poate influența capacitatea de a continua investițiile și de a păstra producția în România.

Viitorul industriei depinde de capacitatea de adaptare

Producătorii români mai dețin experiență tehnică, personal specializat și capacitatea de a dezvolta colecții proprii, însă păstrarea acestor resurse depinde de accesul la investiții, pregătire profesională și piețe.

Dezvoltarea brandurilor locale poate crește valoarea adăugată păstrată în țară, dar nu înlocuiește toate formele de producție industrială. Fabricile care lucrează pentru mărci internaționale au nevoie, la rândul lor, de contracte stabile și de condiții care să le permită să concureze.

Laura Ciuhu consideră că România trebuie să treacă de la rolul de producător pentru alte mărci la dezvoltarea unor produse proprii, cu identitate și valoare comercială.

„România a produs decenii la rând, cu mult talent, haine pe care alții le-au semnat și le-au vândut de câteva ori mai scump. Noi am ales să facem drumul invers: să gândim piesa aici, să o producem aici și să ne punem numele pe ea. Nu e drumul cel mai ușor, dar e singurul în care valoarea muncii noastre rămâne acasă, la oamenii pe care o fac”, afirmă antreprenoarea.