Cinci țări cu cel mai bun echilibru între viața profesională și viața privată

Publicat: 10.03.2024 21:25

Oricine vrea să se mute și să muncească într-o altă țară ar trebui să fie atent la atitudinea acesteia față de muncă și dacă acordă prioritate echilibrului dintre viața profesională și viața privată.

Pădure de foioase care se oglindește în apă

Echilibrul dintre viața privată și cea profesională este extrem de important

Echilibrul dintre viața profesională și viața privată este adesea văzut ca o cheie pentru orice, de la un stil de viață sănătos la bunăstare psihologică. Așadar, nu este o surpriză că pentru oricine are în vedere o mutare într-o altă țară, este important să înțeleagă atitudinea unei țări față de muncă.

Pentru a-și da seama ce națiuni au cea mai bună armonie între viața profesională și viața privată, BBC a analizat indicele global al echilibrului dintre viață și muncă din 2023 al companiei de tehnologie HR Remote, care ia în considerare aspecte precum concediul anual legal, procentul minim legal de plată de boală și valoarea concediu de maternitate plătit. Au fost analizate și datele OCDE privind echilibrul dintre viața profesională și viața privată, care arată câte ore lucrează angajații și cât timp îl alocă oamenii timpului liber și îngrijirii personale în cele 22 de țări membre.

Iată cinci dintre țările de top:

Noua Zeelandă

Noua Zeelandă este în fruntea clasamentului Remote, cu 26 de săptămâni plătite de concediu de maternitate, sporit de un salariu minim relativ ridicat, 32 de zile de concediu anual legal și un procent de plată legal de boală de minim 80%.

Dar mai mult decât orice politică particulară, cultura generală este cea care face ca munca să fie o afacere mai relaxată, spune Erin Parry, o canadiană care locuiește în Noua Zeelandă și lucrează în marketing.

Principalele priorități ale oamenilor sunt familia lor, bunăstarea, recreerea și călătoriile

Desigur, Noua Zeelandă nu este perfectă. Datele OCDE arată că 14% dintre angajați lucrează mai mult de 50 de ore pe săptămână, mai mult decât media OCDE de 10%. Și petrec puțin mai puțin timp decât media OCDE, 14,9 ore pe zi, pentru îngrijirea personală (cum ar fi mâncatul și somnul) și petrecerea timpului liber (inclusiv petrecerea timpului cu familia și prietenii, hobby-uri și vizionarea la televizor). Parry subliniază că o parte din sprijinul guvernamental oferit de alte țări bogate, cum ar fi asigurarea lucrătorilor în caz de șomaj, nu este asigurată de Noua Zeelandă , în timp ce costurile de îngrijire a copiilor sunt mari și în creștere.

În plus, abordarea relaxată a muncii a Noii Zeelande poate avea și dezavantaje. „Dacă încerci să faci ceva și ai vreo urgență, este prea rău pentru tine”, a spus Parry. "Luna decembrie este o anulare; nu se întâmplă nimic cu adevărat. Oamenii nu răspund la e-mailurile lor."

Totuși, spune Parry, abordarea culturală a Noii Zeelande a echilibrului dintre viața profesională și viața privată este greu de învins. „Principalele priorități ale oamenilor sunt familia lor, bunăstarea, recreerea, călătoriile”, a spus ea. „Își iau timpul ca fiind foarte valoros și foarte prețios și cred că munca este un mijloc pentru un scop – și nu întreaga ta viață.”

Spania

Spania ocupă locul al doilea pe indicele Remote, datorită beneficiilor precum cele 26 de zile de concediu anual legal. Potrivit datelor OCDE , între timp, lucrătorii din Spania își dedică cele mai multe ore din zi petrecerii timpului liber și îngrijirii personale în afara oricărei țări, cu excepția Italiei și Franței. Doar 2,5% lucrează ore foarte lungi în muncă plătită.

Acest lucru nu este o surpriză pentru Isabelle Kliger, o scriitoare de călătorii care a trăit în Suedia, Marea Britanie, Irlanda și – din 2010 – Barcelona. „În Marea Britanie și Irlanda, atât de mulți oameni își petrec tot timpul la serviciu și apoi, când nu lucrează, socializează cu colegii lor”, a spus ea.

Nu e așa în Spania. "Întâlnești oameni aici și ei nu te întreabă imediat ce faci. Și nu vorbesc despre muncă în afara muncii", a explicat ea. „Poate că, dacă întâlnești pe cineva pentru un pahar direct de la serviciu, s-ar putea să spună: „Am avut cea mai proastă zi”. Și apoi, în 10 minute, vorbești despre altceva”.

Totuși, ea spune că este obișnuit să-i auzi pe spanioli spunând că lucrează foarte multe ore. Unele dintre acestea se datorează modului în care s-au schimbat orele de lucru. Anterior, ziua tradițională de lucru era de la 08:30 la 13:30, cu o siesta de una sau două ore, care se termina la 19:00 sau 20:00. Dar siesta a fost în declin de ani de zile . Drept urmare, unii lucrători nu mai făceau acea pauză de prânz, dar rămâneau în continuare la birou până târziu. Pentru a combate această schimbare, în 2016 , prim-ministrul Spaniei de atunci a făcut titluri de ziare , anunțând că vrea ca zilele de lucru să se încheie la ora 18:00 .

Chiar și așa, date recente ale UE arată că spaniolii lucrează, în medie, 37,8 ore pe săptămână – cu doar aproximativ 20 de minute mai mult decât media europeană. Pentru acele companii care încă practică pauze lungi de prânz, în timpul verii, există o tradiție comună de vineri numită jornada intensivă: în locul pauzei de masă, angajații părăsesc biroul la ora 15:00.

Rezultatul, spune Kliger, este o cultură care – pentru ea – are prioritățile în ordine. „Nu trăiești ca să lucrezi”, a spus ea. „Muncești pentru a trăi”.

Danemarca

Puțini oameni înțeleg beneficiile echilibrului dintre viața profesională și cea privată din Danemarca mai bine decât Helen Russell, autoarea cărții Anul vieții daneze – și care acum locuiește în țară de mai bine de un deceniu.

Citește și: Joburi part-time plătite cu 3.000 de lei pe lună. În ce domenii se caută angajați

„Am lucrat ca jurnalist la Londra timp de 12 ani”, a spus ea. "Am muncit ore lungi. A fost aglomerat. Cu naveta de la Londra, de multe ori a rămas foarte puțin din „viață” în partea de echilibrare a vieții profesionale. Am crezut că este normal. Și apoi ne-am mutat aici."

Printre altele, spune ea, a observat cât de strictă este granița dintre „muncă” și „viață”. "Ziua de lucru începe la 08:00. Oamenii își închid computerele în mod normal la 16:00", a spus ea. Deoarece copiii de obicei trebuie să fie ridicați de la creșă în jurul orei 16:00, toată lumea – chiar și cei fără copii – își încheie ziua de muncă atunci. „Există într-adevăr un timp sacru în familie între, să zicem, 16:00 și 19:00 în fiecare zi, în care familiile sunt împreună. Poate răspundeți la câteva e-mailuri odată ce copiii sunt în pat, dar altfel, ați cam terminat. Și înseamnă că și persoanelor fără copii li se permite să-și lase deoparte timpul liber și hobby-urile cu aceeași prioritate pe care o acordă părinților copiilor lor. Este perfect acceptabil să scrieți în jurnal, „Trebuie să merg la sală” sau „Am un club de badminton”.

Această prioritizare a echilibrului dintre muncă și viață este ceea ce au găsit și clasamentele OCDE și Remote. Doar 1% dintre angajații danezi lucrează mai mult de 50 de ore pe săptămână, mult mai puțin decât în țări precum Italia (3%) sau decât media OCDE (10%). De asemenea, ei dedică 15,7 ore pe zi timpului personal și liber, mai mult decât media OCDE. Și munca flexibilă este susținută – de fapt, schema Flexjobs din țară, în care lucrătorii pot solicita diferite ore de lucru, modele sau sarcini chiar mai puțin solicitante din punct de vedere fizic, a fost lansată încă din 1998.

Țara oferă, de asemenea, 36 de zile de concediu anual legal, printre cele mai mari dintre țările bogate, iar muncitorii trebuie să fie plătiți 100% din salariu pentru zilele de boală.

Franţa

Conform datelor OCDE , oamenii din Franța au 16,2 ore pe zi pentru timpul personal și liber, pe locul doi după Italia. Pe lista de la distanță pentru echilibrul dintre viața profesională și cea privată, țara ocupă locul trei în general – cu unul dintre cele mai mari număr de zile pentru concediul anual legal (36), în special.

Într-adevăr, chiar și într-un oraș aglomerat precum Paris, spune Sarah Micho, un antreprenor canadian și freelancer care s-a mutat în capitală în 2021, localnicii acordă prioritate timpului fără muncă. „Cultura franceză promovează un sentiment de relaxare și odihnă”, a spus ea. Cultura cafenelei este un exemplu: este obișnuit să vezi oameni stând și relaxându-se afară la orice oră din zi, spune ea, mai ales când vremea este frumoasă – și nu doar cu prietenii sau colegii, ci și luând o cafea pe îndelete singur.

Desigur, încă depinde de industrie și de rol, spune ea. Micho a făcut un stagiu în industria modei în care orele ei erau între 10:00 și 19:00 – și mulți alți oameni făceau naveta acasă și la acea oră. De fapt, 8% dintre angajații din Franța lucrează mai mult de 50 de ore pe săptămână, mai puțin decât media OCDE de 10%, dar totuși mai mare decât multe alte țări de top.

Dar, în general, abordarea este una de echilibru, spune Micho, cu accent pe cultură, iar prioritizarea de către Franța a finanțării artelor și culturii face diferența. „Acest lucru ajută, de asemenea, la asigurarea unui echilibru din viața ta de muncă aglomerată. În metrou vezi expoziții care urmează sau evenimente care sunt promovate”, a spus ea. „Există mai mult sentimentul de a avea o viață în afara jobului tău”.

Italia

Expresia populară italiană il dolce far niente (dulceața de a nu face nimic) nu este doar buzna – așa cum am experimentat-o în timp ce locuiam la Roma . „Cred că italienii au inventat conceptul de echilibru între muncă și viață”, a fost de acord Andres Uribe-Orozco, un avocat care lucrează acum la Roma, după ce a locuit în Columbia și în SUA. „Oamenii nu aleargă constant ca niște găini fără cap pentru „muncă, muncă, muncă”.

Citește și: O eroare umană a permis furtul de date de la Camera Deputaților. Ce a făcut un angajat de la IT

Datele OCDE confirmă acest lucru. Angajații cu normă întreagă petrec 69% din zi – 16,5 ore – pentru îngrijirea personală și petrecerea timpului liber. Aceasta este cu 1,5 ore mai mult decât media OCDE, ceea ce o face țara OCDE în care oamenii au cel mai mult timp liber. Între timp, în timp ce 10% dintre angajații OCDE lucrează ore foarte lungi (mai mult de 50 de ore pe săptămână), în Italia, doar 3% fac.

Oamenii cred că italienii nu lucrează. Nu – italienii muncesc mult. Sunt doar productivi

"Oamenii cred că italienii nu lucrează. Nu, italienii muncesc mult. Sunt doar productivi", a spus Uribe-Orozco. „Ei fac ceea ce trebuie să facă și o fac repede, astfel încât să se poată bucura de pauzele lungi la cafea”.

Desigur, există și dezavantaje. Țara are șomaj mai mare și salarii medii mai mici decât multe alte țări OCDE, de exemplu. De asemenea, Italia se descurcă mult mai rău – ocupându-se pe locul 22 – pe lista de echilibru între muncă și viață personală a Remote, care ia în considerare aspecte precum indicele general de fericire și incluziunea LGBTQ+.

Lipsa unei culturi de agitație poate afecta și eficiența de zi cu zi. Când locuiam în Italia, făceam cel puțin o oră pentru o vizită la oficiul poștal, în timp ce orice fel de birocrație, cum ar fi reînnoirea unui permis, ar fi ușor o chestiune de jumătate de zi. Partea de sus? În loc să-l văd ca timp „pierdut”, am început să-l văd ca un potențial timp liber, asigurându-mă mereu că am o carte bună cu mine – și în felul acesta am ajuns să descopăr il dolce far niente chiar și în cel mai puțin probabil. a circumstantelor.