Adevărul Live: Ştefan Vuza, despre problemele de mediu de la Oltchim: Dacă organizatorii şi cei de la mediu vor spune „Nu ne interesează”, noi ne retragem

Ştefan Vuza la Adevărul Live FOTO Dorin Constanda

Omul de afaceri Ştefan Vuza, preşedinte al grupului de firme Serviciile Comerciale Române, care controlează Chimcomplex SA, a vorbit, la Adevărul Live, despre preluarea activelor combinatului chimic Oltchim. El a declarat că există o interpretare privind tratarea problemelor de mediu de la Oltchim, iar dacă organizatorii licitaţiei şi autorităţile de mediu spun în continuare că nu sunt interesate de rezolvare, compania îşi va retrage oferta.

Despre industria chimică românească

Chimia fiind o ramură destul de greu digerabilă de către consumatorii generali, am să încerc să prezint acest subiect în termeni largi.

Chimia este împărţită între chimia sării, chimia petrolului şi chimia gazelor. Noi, Chimcomplex Borzeşti, împreună cu Oltchim, suntem în chimia sării. Chimia, însă, este la baza tuturor celorlalte ramuri industriale. Noi procesăm materiile prime, pentru a le pregăti celorlalte industrii care urmează după noi, de la industria metalurgică şi până la industria turismului, toată lumea utilizează solvenţii sau substanţele chimice pe care noi le pregătim prin procesarea materiilor prime. Din acest motiv, în timpul comunismului, dezvoltarea fiind strategică, chimia a fost bine dezvoltată, am putea spune chiar mult mai bine dezvoltată decât ar fi trebuit. Nu am ştiut să profităm noi, ţara, de acest avantaj competitiv, înţelegând că aveam, în 1989, 72 de fabrici combinate şi uzine chimice, iar astăzi, după 27 de ani, mai sunt 14. Rezultă că în aceşti ani 58 de combinate s-au închis din mai multe motive. Principalul este cumpărarea acestor capacităţi de producţie de către jucători din Uniunea Europeană, deci de către concurenţi, pentru a acapara piaţa. Un alt motiv este lipsa de strategie şi de viziune atunci când s-au făcut anumite privatizări. Combinatele fiind interdependente între ele, dacă s-a închis unul atunci s-a periclitat viaţa şi a celui din amonte şi a celui din aval. Un alt motiv ar fi nepriceperea unor antreprenori care au ajuns să stăpânească combinatele. De exemplu, din cele 14, trei sunt coordonate de români şi doar trei au supravieţuit, pentru că într-adevăr îţi trebuie pregătire, investiţii, ambiţie şi foarte multă răbdare. Chimia e ca şi în agricultură, lucrurile nu se văd repede. În agricultură însămânţezi primvara şi abia toamna culegi rezultatul. În chimie este la fel. Trebuie să lucrezi de acum pentru a vedea rezultate în trei ani, în cinci ani, şi asta înseamnă stategie, viziune şi foarte multă muncă. Chimia e grea, motiv pentru care foarte puţini jucători au mai rămas.

Despre elementele esenţiale pentru chimia românească

Chimia a avut sens şi are sens dacă ai patru elemente. Dacă ai materii prime, iar aici România excelează. Avem materii prime faţă de ţările din jur. România are petrol, gaze, sare, lemn. Toate aceste materii prime se procesează, se chimizează superior şi apoi ele pot fi vândute către alte bresle sau chiar ca semifabricate. Ori noi, chiar dacă avem materii prime, nu prea ştim să le mai exploatăm, ci le vindem ca atare.

Al doilea element pentru care are sens să implementezi chimia este să ai know-how. România a avut un aparat de învăţământ puternic, construit din bani publici, în vremea lui Ceauşescu, şi el există şi astăzi. E format din 17 universităţi cu facultăţi de chimie, 11 institute de cercetare şi 28 de licee de chimie. Avem un aparat foarte mare spre deosebire de Bulgaria sau Ungaria, unde sunt câte o facultate de chimie. Într-adevăr, 90% din elevii şi studenţii din acest sistem de învăţământ poate nu sunt foarte pasionaţi, dar 10% cu siguranţă sunt buni şi nu am avea o criză de specialişti. Noi ca breaslă suntem mulţumiţi de ceea ce ni se oferă în câmpul muncii.

Al treilea element este să ai şi tehnologia, unde nu stăm foarte bine. Doar cele 14 combinate care au supravieţuit trecerii de la un sistem centralizat la un sistem individual au făcut investiţii. De exemplu, în Chimcomplex s-au făcut peste 70 de milioane de euro investiţii şi vom continua în anii care urmează cu un pachet de 54 de milioane de euro, pentru că tehnologiile se schimbă.

Şi cel de-al patrulea element este să ai piaţă. Breasla chimiei stă foarte bine, înţelegând că pe vremea lui Ceauşescu acele 72 de combinate produceau 36 de miliarde euro în banii de astăzi, din care 10 mergeau la export, iar restul mergeau în ţară, la dispoziţia celorlalte bresle care le procesau. Astăzi, produsul intern brut este format cam pe aceeaşi structură, însă importăm 8 miliarde euro chimicale.

Deci avem materie primă, avem know-how, tehnologii importăm şi totuşi am ajuns importăm chimicale.

S-au aplicat politici greşite de privatizare, unii antreprenori au fost aventurieri, foarte multe combinate s-au închis din vina managementului învechit, a neimplicării eşalonului 2-3, chiar până la nivel de maestru.

Despre exemplul polonez

În Polonia, în anii 2000, ei au avut 122 de combinate chimice şi praf s-au făcut. Statul acolo i-a ajutat, au înţeles, mai ales că au avut un concurent foarte puternic: chimia rusă, unde subvenţiile erau foarte mari. Şi atunci statul a adunat 16 combinate, 8 de stat şi 8 private şi au format o corporaţie care se cheamă grup Azoty. Politicul a înţeles foarte bine: chimia fiind la începutul lanţului economic, hai să o sprijinim, nu o să favorizăm, adică măcar să nu o încurcăm.

Despre preluarea Oltchim de către Chimcomplex

Trendul de globalizare se va întâmpla şi în România şi am ajuns la exemplul Chimcomplex cu Oltchim. Trebuie ca cele două combinate să se unească sub un singur brand. Dacă nu se unesc, atunci vor dispărea. Acum la noi este şi un joc balcanic. Noi, împreună cu Oltchim, suntem 0,3% din producţia UE. Este prezentat peste tot că Oltchim este o fabrică mare, dar este mare doar în interiorul României.

Deocamdată piaţa este formată dintr-un actor sănătos, care este Chimcomplex, care şi-a făcut investiţiile în timpul celor 14 ani după privatizare. Şi, al doilea actor, Oltchim, care a avut o strategie puţin greşită, a ajuns la datorii de 800 de milioane euro, ca urmare a ajuns în insolvenţă.

În insolvenţă suntem în etapa de reorganizare şi în această etapă se vând activele, prin care se înţeleg clădiri, utilaje, terenuri şi licenţe. Acestea toate sunt scoase la o executare silită, încât din banii obţinuţi să se îndestuleze creditorii pe cât posibil.

În jocul trecut din 2013 s-a prezentat Dan Diaconescu şi alţi necunoscători. Cred că acum este momentul să se prezinte doar cei care ştiu această meserie.

Oltchimul are o imagine dezastruoasă în domeniul financiar. Niciun fond de investiţii, nicio bancă din Occident nu doresc să finanţeze un proiect care are o istorie atât de tulbure. Are şi imagine dezastruoasă publică de la acest Dan Diaconescu, de la sindicate, de la greve, de la căpuşele politice.

Nu activele sunt o ţintă, ci capacitatea lor de a face profit. Ori aici avem o capabilitate, dar trebuie să ne uităm şi în interior. A investi într-o fabrică unde de 10 ani nu s-a făcut nicio investiţie, înseamnă că tu de fapt vinzi o cămaşă şi înăuntru este suficient de gol.

S-au făcut şi lucruri bune. Noua echipă de management, după ce s-a intrat în insolvenţă, a făcut lucruri deosebite. Combinatul este pe profit, dar este un profit uşor, spulberat de orice creştere a unei materii prime sau a unui serviciu.

E un proiect foarte greu, dacă nu îl faci Oltchimul nu are şanse să supravieţuiască, pentru că a rămas prea mult în urmă.

Despre pachetele de active vizate

Sunt nouă grupe, licitaţia este în curs. Selectarea adjucatarului şi prezentarea ofertei către comitetul creditorilor este şi astăzi în procedură. Pot să spun că toate grupele care sunt funcţionale şi au sens economic, înţelegând că noi preluăm toţi salariaţii pe posturile respective. Nu toţi cei 1.900, pentru că unii sunt la Piteşti, iar Piteştiul nu îl preluăm.

Partea productivă o avem în vedere, toate secţiile care astăzi merg, cât şi câteva care astăzi sunt în conservare.

Despre factorul politic

Într-adevăr, elementul politic nu ne ajută. Nu cerem facilităţi, nu cerem subvenţii ci cerem aceleaşi condiţii de competiţie ca ceilalţi jucători. Dacă tu şi toţi ceilalţi jucători au gazul cu „x-2”, atunci şi eu trebuie să am gazul cu „x-2”. Nu ai de ce mie să mi-l dai cu „x”.

Probabil încetul cu încetul şi factorul politic se va trezi. Ne interesează o dezmorţire a acestor decidenţi.

Despre relansarea chimiei

Dacă ar fi o întrebare despre ce breaslă ar putea asigura o creştere a PIB-ului în următorii cinci ani cu fascinanta cifră de 10% pe an, an de an, atunci vă răspund că relansarea chimiei este singura.

Vrem să continuăm crearea acestei Companii Naţionale de Chimie, formată din Oltchim şi Chimcomplex, pentru că are sens economic şi merită. Ţara are specialişti care doresc să se implice, avem materii prime.

A prelua activele e uşor, însă ce faci după e mult mai important decât să cumperi. Merită dezvoltată în continuare domeniul şi zona.

Avem deja trei memorii şi consorţii negociate. De exemplu pentru independenţă energetică cu E.on. Vom face sub un contract BOT (Build–operate–transfer/Construieşte-Operează-Transferă) o fabrică de cogenerare, de 80 de milioane de euro. Noi, Chimcomplex, în următorii trei ani vom fi concentraţi pe modificările tehnice ce trebuie făcute în combinat şi avem 22 de măsuri pe care le-am identificat. Avem cu Linde un protocol care este în studiu pentru a face o fabrică de apă oxigenată.

Încet-încet toţi factorii implicaţi se vor coagula şi vom da drumul la aceste mari fabrici exact pe filosofia de a face un hub, de a dezvolta şi a procesa terţiar aceste materii prime ce încă se fac la Oltchim.

Despre retragerea PCC, riscuri şi probleme de mediu

Organizatorii licitaţiei au trimis 220 de adrese către toţi jucătorii plantelei. În Uniunea Europeană sunt 57 de jucători. N-a venit nimeni. De ce n-a venit nimeni? Pentru că sunt foarte mari riscurile, este un joc cu prea multe necunoscute. 

Noi credem că PCC s-a retras, după cum v-am şi spus, că piaţa s-a schimbat, iar competiţia este mare.

Doi, caietul de sarcini are multe, multe interpretări. Iar noi în România ne pricepem şi mai bine să interpretăm orice virgulă, o scoatem din context şi iese altfel. Niciun cumpărător din chimie şi mai departe finanţatorii din spatele chimiştilor nu vin într-o zonă tulbure. Şi această zonă este şi astăzi. Şi astăzi acest caiet de sarcini la care ne-am înhămat încă este interpretabil, iar interpretarea poate să coste 40 de milioane de euro. Vă daţi seama că la o nebuloasă asupra unei cifre de 40 de milioane de euro nimeni nu mai intră în joc, spun să facă alţii. 

Interpretarea vine de la cum se tratează problemele de mediu. Ca să înţelegeţi, suntem în negociere în continuare cu organizatorii licitaţiei, ne-am implicat activ pentru că la probleme româneşti sunt soluţii româneşti. Ne-am implicat activ şi ne-am dus la toate autorităţile de mediu, atât cea centrală de la Bucureşti, cât şi cele regionale de la Bacău, Cluj, Vâlcea şi i-am întrebat cum văd rezolvarea problemei A, B, C, D de la Oltchim. Vă daţi seama că toate văd, în 90 la sută la fel, dar 10% văd diferit, cu aceeaşi lege în braţe, sunt nuanţe, interpretări, ori acel 10% trebuie acum reglat. Ca într-o filarmonică, trebuie să ne acordăm cu toţii viorile. 

Dacă ne vom acorda viorile şi vom cânta cu toţii aceeaşi partitură, noi ne vom menţine oferta. Dacă în continuare organizatorii licitaţiei şi cei de la mediu vor spune „Nu ne interesează”, atunci noi ne retragem, exact ca şi PCC. Deci lucrurile sunt foarte limpezi. Ori înţelegem ce sunt problemele de mediu, adică de competenţa cui sunt, cine rezolvă A, B, C. Pentru că în caietul de sarcini spune, la un moment dat, că rezolvă ei, ca vânzători, în altă pagină spun: „Dar dacă totuşi autoritatea o să îţi spună ţie că le rezolvi, atunci le rezolvi tu”. Şi am zis, ok, care reglementare o aplicăm? Deci această mică nuanţă.

Noi ne-am înhămat, am zis hai că o rezolvăm şi această mică nuanţă, dar sperie orice investitor o balansare între alb şi negru, o poziţionare la gri.

Despre angajaţii Oltchim

O tabără a chimiştilor profesionişti doreşte această comasare între cele două combinate chimice, pentru că chiar sunt pasionaţi şi doresc să rămână în chimie.

Există şi a doua categorie, care sunt indiferenţi, nu au nimic împotrivă. Poate şi-ar dori să rămână continuare la stat, pentru că este mai bine. Însă poate cu toţii s-ar săturat şi de acest nepotism, pentru că este clar că există un anumit tip de climat organizaţional în Oltchim, care este momentul să fie schimbat.

Noi am asigurat că vom plăti munca, performanţa. Salariile aşa cum sunt aşa vor fi preluate, chiar dacă la Chimcomplex vor fi mai mici decât cele de la Olchim. Avem o justificare economică: productivitatea muncii este mai mare la Oltchim.

Numărul de salariaţi este în negociere, noi am oferit 1.200, dar suntem dispuşi să preluăm şi 1.500. Nu este nevoie de mai mulţi, ştiu şi ei, chiar pe liste s-au înscris doar 900 că vor să rămână, deci mult mai puţin decât am avea nevoie. Ceilalţi au preferat cele 18 salarii compensatorii.

Este interesant că suntem singurul ofertant care preluăm salariaţi.