La mulţi ani, Victor Rebengiuc! Marele actor care a coborât de pe scenă în stradă a împlinit 86 de ani

La mulţi ani, Victor Rebengiuc! Marele actor care a coborât de pe scenă în stradă a împlinit 86 de ani

Victor Rebengiuc                                                                                                        FOTO: tnb.ro

Actorul Victor Rebengiuc a împlinit 86 de ani. Pe lângă rolurile memorabile pe care le-a jucat, Rebengiuc este iubit şi pentru atitudinea sa critică faţă de actuala clasă politică.

Ştiri pe aceeaşi temă

Unul dintre cei mai iubiţi actori ai ţării, Victor Rebengiuc joacă în continuare cu aceeaşi pasiune şi determinare. Va continua să urce pe scenă până îl vor lăsa puterile, fiind bucuros că starea de sănătate rămâne una bună. „Nu sunt operat nici măcar de apendicită”, puncta el în urmă cu trei ani, într-un interviu pentru „Adevărul”.
 
Deşi palmaresul îl contrazice, Rebengiuc nu se consideră un mare actor şi nu îi place „zgomotul” cauzat de astfel de termeni. Modestia care îl caracterizează îi şopteşte chiar şi la această vârstă că îşi face doar meseria. 
 
„Eu îmi fac treaba mea. Nu vreau zdrăngănele de mine. De ce sunt eu un mare actor? Cu ce sunt mai mare ca alţii? În primul rând că eu nu sunt mulţumit de mine. La nici un rol nu am satisfacţie deplină să zic: «Băi, ce bine-am jucat eu rolul acesta». Tot timpul mă gândesc că poate se putea mai bine, că poate era o altă modalitate de expresie”, explica actorul, în urmă cu doi ani, citat de ziarul Metropolis.
 

De pe scenă, în stradă 

 
Iubirea oamenilor pentru Victor Rebengiuc şi-a înteţit pulsaţia şi odată cu problemele care au apărut cu actuala guvernare. În toate apariţiile sale publice din ultimii ani, actorul a adus în discuţie problemele cu care ne confruntăm, de la justiţie, la corupţie, comparând  ceea ce se întâmplă astăzi cu perioada comunsimului. S-a conturat astfel imaginea sa de activist, de reprezentant îndârjit al societăţii civile, postură în care românii l-au putut vedea încă din '89, în celebrul episod televizat când actorul apăruse la Televiziunea Română, cu sulul de hârtie igienică în mână, pentru a-i invita pe foştii activişti de partid să se şteargă la gură înainte de a vorbi despre democraţie. 
 
În Epoca de Aur a ţării, i s-a propus adesea să intre în partid, însă Rebengiuc s-a eschivat tot timpul. Mintea lui era în cu totul şi cu totul altă parte, la marea lui pasiune, teatrul. 

„N-aveam habar de nimic. Eram îndrăgostit, eram cu teatrul, cucerit, înnebunit că sunt actor. Aveam alte preocupări. Eram pe altă lume.

28 de ani mai târziu, în 2017, actorul transmitea mesaje de susţinere celor care prostestau împotriva proiectului PSD-ALDE de modificare a Codului Penal, cerându-şi scuze că nu poate fi prezent din cauza vârstei care nu îi permitea să stea mult timp în picioare. În vara lui 2018 însă, Rebengiuc îşi lua revanşa şi îşi forţa puterile, aflându-se alături de Oana Pellea, Marius Manole şi alţi câţiva colegi de breaslă, la Universitate, unde strângea semnături pentru iniţiativa „Fără penali în funcţii publice”. Pentru că Rebengiuc încă are speranţă, fiind de părere că niciodată nu e prea târziu să se schimbe ceva în bine. 
 
La acel moment, când reporterii „Adevărul” l-au întrebat despre cum i-ar încuraja pe români să iasă la vot la următoarele alegeri, acesta ironiza acest aspect, ironie ce ascundea dorinţa actorului pentru trezirea conştiinţei naţionale a conaţionalilor săi. 
 
„Eu am o idee, dar nu ştiu dacă se poate pune în practică. Să dăm mici la secţiile de votare, să împărţim gratuit, câte doi mici”. 
 

„Asta mă enervează cel mai mult: comunismul şi PSD-ul”

Într-una dintre întâlnirile cu publicul din 2017, Victor Rebengiuc vorbea despre „actorul faţă cu societatea”. Actorul povestea atunci că ceea ce se întâmplă în ţară i se pare o insistenţă de a ne întoarce iar în comunism, exprimându-şi totodată regretul de a observa cum reînvie cenzura, în special sub forme economice. 
 
„Toată conducerea ţării e formată din nişte semidocţi, nişte oameni fără pregătire, care, pentru noi cei care mai citim o carte şi mai ştim ce se întâmplă în lume, nu sunt buni. Asta mă enervează cel mai mult: comunismul şi PSD-ul”.
Foto: Inquam Photos 
 
Puternica implicare a actorului în „viaţa cetăţii” îşi are rădăcinile în credinţa sa că artistul are şi trebuie să îşi îndeplinească un rol în ţara în care trăieşte, cu atât mai mult cu cât e tânăr şi are, deci, resursele de a lupta. În aceeaşi întâlnire cu admiratorii săi, deplângea conducătorii pe care România a ajuns să îi aibă, vorbind şi de teama de a muri „tot în comunism”. 
 
„Nu mă aşteptam să vină asemenea vremuri. Nu pot să-i văd. Când îi văd la televizor, mă sperii. Mă întreb ce caută acolo. E ceva îngrozitor ce se întâmplă. La ce nivel de cultură, de ideologie... Nici nu mai ştiu ce să spun despre asta, atât de supărat sunt. O să mor tot în comunism! Credeam că nu”.

„Eu sunt statul paralel, şi sunt de mult, nu de acum”

Despre Victor Rebengiuc s-a spus adesea că face parte din „reţeaua Soroş” a României, alături de colegi de breaslă precum Tudor Chirilă şi Oana Pellea, dar şi alături de alte nume sonore ale societăţii, precum filosoful Mihai Şora. 
 
Pe cât de supărat este pentru situaţia actuală a ţării, pe atât de relaxat este când vine vorba despre denigrările la care este supus în calitatea sa de critic al nedreptăţilor. Glumeşte când aude că e plătit de Soroş, dar s-a autodenunţat de multă vreme membru al „statutul paralel”. Cu precizarea că sensul pe care îl foloseşte actorul diferă radical de cel folosit de Liviu Dragnea şi cei care îl sprijină. 

„Eu sunt statul paralel şi sunt de mult, nu de acum...de câţiva ani, de când DNA-ul a început să se ocupe de îmbogăţiţi rapid şi suspect, care sunt vârfui politice în ţara asta, pentru că altminteri nu aveau cum să se îmbogăţească”- Victor Rebengiuc, septembrie 2018, pentru podcastul Scena 9. 

Foto: Florin Ghioca 

Devotamentul pentru monarhie

În octombrie, cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru, Victor Rebengiuc depunea în sala „Memorie” a hub-ului festivalului (Hanul Gabroveni), coroana regală, adusă de la Muzeul Naţional Peleş, moment în care şi-a exprimat şi devotamentul faţă de monarhie. Acesta a povestit fericirea care l-a cuprins la şapte ani, când regele Mihai urca pe tron. Nu avea cum să nu fie iubit, „pentru că era tânăr, pentru că era frumos şi pentru că era minunat să vezi într-un asemenea rege un întreg popor”.  Când Majestatea Sa era alungat din ţară, Rebengiuc a plâns pentru personalitatea care se bucura de o simpatie extraordinară în ţară. „Regele era persoana cea mai iubită din ţară la ora aia.”
„Am fost, sunt şi voi rămâne până la sfârşit devotat monarhiei!”
Foto: Lucian Muntean
 
Lipsa de frică în faţa morţii
 
În urmă cu trei ani, la împlinirea vârstei de 83 de ani, actorul Victor Rebengiuc mărturisea că moartea nu îl sperie, mai ales că vârsta îi dă dreptul să îşi aştepte sfârşitul. Tot la acel moment, îşi exprima şi singura dorinţă pe care o are cu privire la iminentul moment: să nu fie expus.  

„Pentru ce sa vină lumea să vadă la coşciugul meu? Ce să vadă? Dacă am murit cu adevărat? Asta o să constate medicii. Nu am ce să demonstrez la moartea mea. Nu vreau să joc, mort, un spectacol. Nu ştiu rolul”

Un gest prin care să îţi exprimi consideraţia pentru o persoană dragă, crede actorul, este unul extrem de simplu şi, am putea spune, clasic: „o floare şi o lumânare depuse la uşa teatrului”. Când va fi să plece, Victor Rebengiuc vrea să o facă la fel cum a trăit, cu modestie. Nu îşi doreşte spectatori, salve de arme, denumirea unei străzi, sau a unui teatru sau unei săli după numele său. „Când am terminat, am terminat. Or să rămână nişte filme cu mine, acelea mă reprezintă. Nimic mai mult! O lumănare, o floare, la uşa teatrului sunt tot ce îmi doresc”. (Foto: Inquam Photos)

 

Născut pe 10 februarie 1933, la Bucureşti, Victor Rebengiuc a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ Bucureşti. A făcut parte dintr-o generaţie de aur şi a absolvit în 1956, alături de Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Dumitru Rucăreanu, Amza Pellea, Silvia Popovici, Sanda Toma şi Eliza Plopeanu.

În perioada 1990-1996 a fost rector al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din Bucureşti. Între anii 1996 şi 1998 a fost director al Teatrului Bulandra. A lucrat cu mari regizori, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Stere Gulea, Dan Piţa. A jucat roluri antologice în filmele „Pădurea spânzuraţilor“ (1964), „De ce trag clopotele, Mitică?“ (1981), „Moromeţii“ (1987).

A primit numeroase premii, printre care Premiul de interpretare UNITER pentru rolurile Smirnov şi Svetlovidov din piesele „Ursul“ şi „Cântecul lebedei“ de A.P. Cehov, în regia lui Mihai Măniuţiu (1992), Premiul UNITER pentru rolul Dodge din spectacolul „Copilul îngropat“ în regia Cătălinei Buzoianu (1995), Premiul „Aristizza Romanescu“ pentru teatru şi film, decernat de Academia Română (2002), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2003), Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Preobrajenski din spectacolul „Inimă de câine“, în regia lui Yuri Kordonsky (2006). În 2014 a primit Premiul de Excelenţă din partea UNITER, iar în 2008 titlul de Doctor Honoris Causa al UNATC. De asemenea, în 2017, preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler, pentru activitatea sa, care „se împleteşte cu bucuriile şi cu tristeţile românilor, cu speranţele şi cu aspiraţiile românilor”. 


 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: