De ieri, de azi

Sică Alexandrescu Spre deosebire de turbulentul şi iconoclastul Soare Z. Soare (un fel de Afrim al perioadei interbelice), Sică Alexandrescu a fost mai puţin interesat de inovaţiile din

Sică Alexandrescu

Spre deosebire de turbulentul şi iconoclastul Soare Z. Soare (un fel de Afrim al perioadei interbelice), Sică Alexandrescu a fost mai puţin interesat de inovaţiile din teatrul occidental, singura tradiţie faţă de care s-a simţit apropiat a fost cea a realismului autohton. Indiferent dacă monta „Mărgeluş”, de A. de Herz sau „O scrisoare pierdută”, Sică Alexandrescu avea un singur scop: acela de a se apropia de intenţiile dramaturgului.

Avea un cult al textului dramatic şi vedea regia nu ca pe o artă în sine, ci ca pe o artă subordonată.”Un luptător, un şmecher. Un portărel afurisit care-şi execută prietenii, duşmanii şi viaţa. Alergător de cursă lungă. A fost când fruntaş, când codaş, şi a ajuns primul la start. Azi e mare favorit. Cine mizează pe el câştigă sigur – mult. Un regizor conştiincios, meticulos, cu ochi buni şi mână sigură. Doar prea timid”, spunea despre el Soare Z. Soare.

Alexandru Dabija

În timp ce colegii lui de generaţie montează texte „grele”, trilogii şi tragedii încărcate de referinţe şi coduri dintre cele mai pedante, Dabija pune în scenă „Vă pupă piticu’ din Franţa”, „Aventurile lui Habarnam” şi „Telefonu’, omleta şi televizoru’”.  Opţiunea lui  pentru texte marginale şi efortul depus în resuscitarea unor piese date uitării (ce regizor ar mai  avea curajul să monteze astăzi „Înşir-te mărgărite?”) fac din Dabija un regizor kamikaze, predispus oricând la eşecuri, dar capabil mereu să surprindă şi să se reinventeze cu fiecare spectacol.

„Deciziile spirituale majore au venit subtil, întotdeauna prin lectură. Din poezie, filozofie, proză. Am cunoscut bucuria de a face teatru înainte de-a pricepe exact ce e teatrul. Asta m-a ferit de blocajul întrebărilor fără rost. Nu înseamnă însă că nu mi-am pus aceste întrebări, ci că nu m-am proptit definitiv în ele. Cred că asta e valabil pentru orice vocaţie”, mărturisea regizorul într-un interviu.