INTERVIURILE FNT Criticul George Banu, despre teatrul lumii VIDEO

INTERVIURILE FNT: Criticul George Banu, despre teatrul lumii 

George Banu, unul dintre cei mai reputaţi critici de teatru din România şi străinătate, e prezent în Festivalul Naţional de Teatru (FNT), cu două lansări de carte. Astăzi, de la ora 14.00, criticul, care locuieşte la Paris şi predă la Sorbona, a vorbit, la Adevărul Live, despre spectacolele străine prezente în FNT, dar şi despre lansările de cărţi şi expoziţiile vernisate în festival.

Ştiri pe aceeaşi temă


INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

Duminică, 23 octombrie, la ceainăria Cărtureşti Verona, Editura Nemira a lansat în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, volumul al treilea din seria „Parisul personal” de George Banu, cu fotografii de Mihaela Marin, intitulat „Familia din Rivoli 18”, apărut în colecţia Yorick. După „Autobiografie urbană” şi „Casa cu daruri”, acest al treilea volum întregeşte seria dedicată Parisului de scriitorul şi teatrologul George Banu.

Alături de autor, invitaţi la eveniment au fost Marina Constantinescu, directoarea FNT, Mihaela Marin, autoarea fotografiilor şi Monica Andronescu, coordonatoarea colecţiei Yorick.

Prezentarea volumului a fost însoţită de proiecţii cu imagini surprinse de Mihaela Marin în apartamentul din strada Rivoli, din Paris.

O altă lansare a lui George Banu, tot în cadrul FNT 2016, va avea loc luni, 24 octombrie, de la ora 17.00, la Teatrul Naţional Bucureşti - Sala Media: volumul „Viaţă secundă - Comentarii şi mărturii despre teatru“ (George Banu în dialog cu criticul de teatru Mircea Morariu), apărut la Editura Teatrul Azi - Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“. Prezintă: George Banu, Mircea Morariu, Florica Ichim; cu participarea pianistei Ioana Maria Lupaşcu.

 

De la secretele oraşului la darurile primite şi familia fictivă – iată etapele Parisului personal al lui George Banu: labirintul unei vieţi şi interiorul unei constelaţii subiective constituite în timp. De la promenada personală prin Oraşul Luminilor în Parisul personal. Autobiografie urbană la o cartografie afectivă a spaţiului intim în Casa cu daruri şi chipurile ”actorilor” care însufleţesc pereţii apartamentului parizian în Familia din Rivoli 18, George Banu ne permite, prin text şi prin fotografiile Mihaelei Marin, să fim nişte spectatori privilegiaţi.

„Am fost lipsit, dar nu frustrat, de fraţi, surori, veri – n-am avut decât părinţi, bunici şi soţie. O lume restrânsă ce presupunea relaţii precise şi evita încâlceala rudelor cu conflicte, pasiuni, iubiri sau, cel mai adesea, decepţii repetate…  de accea nici n-am strigat ca Gide „familii, va urăsc”, dar nici „familii vă iubesc”. Familia am preferat să mi-o aleg, să mi-o inventez, ca o construcţie proprie, ca o creaţie solitară, ca un acompaniament imaginar. E motivul pentru care mi-am descoperit înrudiri neaşteptate şi mi-am format o familie de proximitate, o familie nu moştenită, ci aleasă. I-am fost demiurgul improvizat şi, totodată, beneficiarul consolat. O familie creată în timp, prin jocul hazardului şi al ocaziilor sesizate din plăcerea de a integra de fiecare dată un nou membru comunităţii nesupuse legii sângelui, ci doar asocierii afective. Astfel s-au creat reţele interne şi, progresiv, s-a constituit un arbore genealogic. Încerc aici să-l revizitez, pornind de la prezent către origini nu imemoriale, ci reperabile, identificabile, origini recunoscute printr-un portret de persoanj şi un loc personalizat.” George Banu

George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este teatrolog, profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, şi un eseist de reputaţie mondială. Între anii 1994-2001 a fost preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa. Este preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene. Cărţile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene şi au fost traduse în numeroase limbi. Conduce revista „Alternatives theatrales” şi este coordonator al colecţiei „Le Temps du theatre” la Editura Actes-Sud. Editura Nemira i-a dedicat o serie de autor în cadrul căreia au apărut până acum volume precum „Shakespeare. Lumea-i un teatru”, „Scena modernă. Mitologii şi miniaturi”, „Reformele teatrului în secolul reînnnoirii”, „Teatrul de artă. O tradiţie modernă”, „Japonia, imperiul teatrului” ş.a.

De la primul album, „Dorian Gray” (2005), Mihaela Marin s-a impus ca fotograf al artelor vii. Au urmat Hamlet Machine (2007, Editura Nemira), Faust (2008, Editura Nemira), „Cehov, Shakespeare, Bergman văzuţi de Andrei Şerban” (2012, Editura Institutului Cultural Român), „Regia de operă. Gânduri şi imagini” (2015, Editura Nemira). A avut numeroase expoziţii personale la New York, Paris, Roma, Berlin, Avignon. În anul 2006 a expus la Bruxelles în cadrul festivităţii organizate cu ocazia integrării României în UE. Colaborează cu numeroase teatre, opere, edituri şi reviste din ţară şi străinătate (Alternatives Théâtrales, Teatrul azi, Dilema Veche).

 

 

 

O altă lansare a lui George Banu, tot în cadrul FNT 2016, va avea loc luni, 24 octombrie, de la ora 17.00, la Teatrul Naţional Bucureşti - Sala Media: volumul „Viaţă secundă - Comentarii şi mărturii despre teatru“ (George Banu în dialog cu criticul de teatru Mircea Morariu), apărut la Editura Teatrul Azi - Fundaţia Culturală „Camil Petrescu“. Prezintă: George Banu, Mircea Morariu, Florica Ichim; cu participarea pianistei Ioana Maria Lupaşcu.

De la secretele oraşului la darurile primite şi familia fictivă – iată etapele Parisului personal al lui George Banu: labirintul unei vieţi şi interiorul unei constelaţii subiective constituite în timp. De la promenada personală prin Oraşul Luminilor în Parisul personal. Autobiografie urbană la o cartografie afectivă a spaţiului intim în Casa cu daruri şi chipurile ”actorilor” care însufleţesc pereţii apartamentului parizian în Familia din Rivoli 18, George Banu ne permite, prin text şi prin fotografiile Mihaelei Marin, să fim nişte spectatori privilegiaţi.

„Am fost lipsit, dar nu frustrat, de fraţi, surori, veri – n-am avut decât părinţi, bunici şi soţie. O lume restrânsă ce presupunea relaţii precise şi evita încâlceala rudelor cu conflicte, pasiuni, iubiri sau, cel mai adesea, decepţii repetate…  de accea nici n-am strigat ca Gide „familii, va urăsc”, dar nici „familii vă iubesc”. Familia am preferat să mi-o aleg, să mi-o inventez, ca o construcţie proprie, ca o creaţie solitară, ca un acompaniament imaginar. E motivul pentru care mi-am descoperit înrudiri neaşteptate şi mi-am format o familie de proximitate, o familie nu moştenită, ci aleasă. I-am fost demiurgul improvizat şi, totodată, beneficiarul consolat. O familie creată în timp, prin jocul hazardului şi al ocaziilor sesizate din plăcerea de a integra de fiecare dată un nou membru comunităţii nesupuse legii sângelui, ci doar asocierii afective. Astfel s-au creat reţele interne şi, progresiv, s-a constituit un arbore genealogic. Încerc aici să-l revizitez, pornind de la prezent către origini nu imemoriale, ci reperabile, identificabile, origini recunoscute printr-un portret de persoanj şi un loc personalizat.” George Banu

George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este teatrolog, profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, şi un eseist de reputaţie mondială. Între anii 1994-2001 a fost preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa. Este preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene. Cărţile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene şi au fost traduse în numeroase limbi. Conduce revista „Alternatives theatrales” şi este coordonator al colecţiei „Le Temps du theatre” la Editura Actes-Sud. Editura Nemira i-a dedicat o serie de autor în cadrul căreia au apărut până acum volume precum „Shakespeare. Lumea-i un teatru”, „Scena modernă. Mitologii şi miniaturi”, „Reformele teatrului în secolul reînnnoirii”, „Teatrul de artă. O tradiţie modernă”, „Japonia, imperiul teatrului” ş.a.

De la primul album, „Dorian Gray” (2005), Mihaela Marin s-a impus ca fotograf al artelor vii. Au urmat Hamlet Machine (2007, Editura Nemira), Faust (2008, Editura Nemira), „Cehov, Shakespeare, Bergman văzuţi de Andrei Şerban” (2012, Editura Institutului Cultural Român), „Regia de operă. Gânduri şi imagini” (2015, Editura Nemira). A avut numeroase expoziţii personale la New York, Paris, Roma, Berlin, Avignon. În anul 2006 a expus la Bruxelles în cadrul festivităţii organizate cu ocazia integrării României în UE. Colaborează cu numeroase teatre, opere, edituri şi reviste din ţară şi străinătate (Alternatives Théâtrales, Teatrul azi, Dilema Veche).

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările