Trei tipuri de abateri sunt de discutat în prealabil, considerând aspectele ortoepice şi ortografice ca dependente de acestea:

1) Abaterile morfologice au ca origine flexiunea aproape imposibil de dominat de către vorbitori, pentru că regulile pe care le-am putea formula nu pot acoperi realitatea mult prea şovăitoare a limbii noastre. Am să dau unele exemple, semnalând cu � abaterile:

abac, abace, s. n. � Pl.: abacuri

„Pentru formarea, scrierea si citirea oricarui numar pana la 1000, elevii folosesc diferite materiale, cum sunt: manunchiuri de betisoare, riglete, abacuri cu orificii si fise, s.a.m.d.”

abacă, abace, s. f. � Pl.: abacuri. Formă greşită, „reconstituită” de la singularul etimologic abac. (Din lat. med. (sec. XI-XII) abàcus, -i „placă de piatră care constituie partea superioară a capitelului” > fr. abaque „idem” > rom. abacă, s. f. )

„Capitelurile şi bazele coloanelor sânt formate din abacuri pătrate, racordate la fusul coloanei şi la arcade printr-un profil rotunjit, simplu, obţinut din tencuială.”

abajur, abajururi, s. n. � Pl.: abajure

„Peste tot, de asemenea, pe birouri sunt abajure, unele mai moderate, altele mari ca niste umbrele.”

abandon, abandonuri, s. n. � Pl.: abandoane

„În vremea pe care o trăim din păcate auzim tot mai mult de abandoane şi nepăsare faţă de copii.”

abanos, abanoşi, s. m. � (Rar şi poetic) pl.: abanosuri

„Astfel, cel mai frumos palat din Amnia, împodobit cu fildeşuri, abanosuri şi marmura, e cel mai lipsit de bielşugul pântecelui şi adăposteşte pe un sărac.” (SADOVEANU, Creanga de aur)

abataj, abataje, s. n. � Pl.: abatajuri. Neologismul, intrat în prima jumătate a secolului al XX-lea, a cunoscut şi pl. „abatajuri”:

„Alice, ce ai de spus? Fiica-ta vrea abatajuri alcoolice?” (I. TEODOREANU, La Medeleni)

Începând cu DLRLC, Academia a recomandat, în mod constant, forma de pl. abataje.

abces, abcese, s. n. � Pl.: abcesuri

„Şi chiar îmi vin în minte foarte multe cazuri de abcesuri mamare incizate chirurgical, operaţia se recomandă mereu în astfel de situaţii.”, Adevărul, 14.04.2016

abdomen, abdomene, s. n. � Pl.: abdomenuri

Toata noaptea am bolit (las' ca prinde bine la osanza, maine sunt mai subtire si dac'o tin cu abdomenuri si cu ambit(z), intr-o luna nu mai sunt scrof...)”

abecedar, abecedare, s. n. � Pl.: abecedaruri

„Astazi se minte in abecedaruri, iar miine se va minti in almanahuri istorice.”

abis, abisuri, s. n. � Pl.: abise. Neologismul, intrat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a cunoscut şi pl. „abise” (Scriban, 1939):

„Ea avu parcă o tresărire uşoară în faţa acestor abise, dar râse şi mai voioasă numaidecât apoi, cunoscând dintr-o dată în privirile profunde şi deschise în nemărginire, că el, de bună seamă, a şi început s-o iubească.” (Gib MiHĂESCU, Braţul Andromedei)

Începând cu DLRLC, Academia a recomandat, în mod constant, forma de pl. abisuri.

Cine a citit aceste exemple a înţeles că am şovăit dintotdeauna în chestiuni legate de flexiune tocmai pentru că ne-a lipsit de la începuturi gramatica şi dicţionarul (o lungă şi tristă poveste!).

2. Abaterile sintactice au ca origine neştiinţa combinaţilor cuvintelor şi, în alte situaţii, necunoaşterea regulilor sintaxei noastre.

Am arătat într-un articol trecut că verbul „a se abţine” se construieşte cu prepoziţia „de la” (ceva), nu cu „în” (ceva):

„Totodată, vădit fiind conflictul de interese, Tiberiu Niţu se abţine în a soluţiona cererea DNA de sesizare a Senatului ca să se obţină avizul...”, EVZ, 25.01.2016

Un alt exemplu. Verbul „a abunda” se construieşte cu prepoziţia „în” (ceva), nu cu „de” (ceva):

„Raportul de guvernare al ministrului Sanatatii abunda de optimism”, România liberă, 27.07.2005

3. Abaterile semantice ţin de înţelegerea eronată a sensurilor. Iată două exemple:

abate, vb. Ca reflexiv unipersonal, se spune despre fenomene naturale violente, calamităţi; fig. despre necazuri, nenorociri. Prin urmare, nu se recomandă combinarea acestui verb cu fenomene sau stări sufleteşti pozitive.

„Bucuria s-a abatut si asupra celor innebuniti sa gaseasca si sa culeaga bulgarii de proteine [= ciuperci], dar tot bucurie e si pentru oamenii care traiesc in inima muntelui, din mila ploilor, munca mainilor si iuteala picioarelor.”

abjudeca, vb. înseamnă „a anula, a suspenda un titlu, un drept etc., printr-o hotărâre judecătorească” (DEX). Este confundat cu adjudeca:

„Nemaifiind altcineva care să solicite tabloul, avocatul a anunţat că doica şi-a abjudecat tabloul şi a declarat încheiată licitaţia.”

„Hanescu, numarul 81 in clasamentul ATP, si-a abjudecat primul set cu scorul de 6-3.”

La cele discutate anterior, ar trebui să avem în vedere cauzele istorice, lipsa instrumentelor şi a unui învăţământ atent la păstrarea limbii, abundenţa toxică a textelor semidocte pe Internet, slăbiciunile presei etc. etc. Cam acesta ar fi un prim răspuns. Voi reveni şi în alte articole.

*

CATALOG

„La încheierea fiecărui examen, profesorii au obligaţia să întocmească două cataloguri […]”, Gazeta de Sud, 17.09.2010

Comentariu. Pluralul corect este cataloage, iar recomandarea trebuie urmată. Dicţionarul de neologisme (1986) admitea şi a doua formă de plural. Este drept, ca mai întotdeauna, pluralul neutrelor este oscilant în limba română atât în istorie, cât şi în contemporaneitate. N. Iorga, bunăoară, scria:

„Împins de instinctul care leagă pe orice om sănătos de ţara şi de neamul lui, m-am trezit în Biblioteca Naţională cercetând catalogurile la secţiunea care priveşte Orientul european […]”, (IORGA, O viaţă de om aşa cum  a fost)

Întrucât nu este uşor de „ghicit” pluralul, voi da o listă a substantivelor neutre oxitone terminate în -og:

Fac pluralul în -oage: pocinog, potlog, stănog, şomoiog, terfelog, zălog „garanţie”.

Fac pluralul în -oguri: batog, bârlog, cârciog „şiretlic”, decalog, dialog, drog, epilog, grog, monolog, necrolog, prolog, stog.

 

CATARG

Scria Ioan Holban în Ziarul Lumina:

„Pe coastele unor dealuri mici ce se întind pe malurile Bahluiului şi în faţa altor dealuri acoperite cu păduri şi cu vii romantice, el vede o adunătură curioasă de case mari, ce par a fi clădite unele deasupra altora, şi de turnuri bisericeşti ce răsar printre ele ca nişte catarguri nalte într-un port.” (Ziarul Lumina, 04.07.2007)

Comentariu. Pluralul recomandat de Academie este catarge („Dintre sute de catarge…”, EMINESCU). În acest caz, ne izbim de tradiţia pluralului dublu. Dicţionarul ar trebui, aşadar, să înregistreze şi „catarguri”, ca variantă literară şi istorică. Această formă o întâlnim la Alecsandri, Vlahuţă, Delavrancea, Dimitrie Anghel, Topârceanu, Minulescu etc.

Iată şi o atestare veche, în Albina românească, la 1834:

„O altă noâ iscodire s-au supus cercetării publicului, adecă o trăsură numită Eoliană (de la zânul vântului Eolos) care umblă cu agiutorul vântrelilor cu mesteşug aşăzate pe trii catarguri.”

 

CAUZA

„Acest efect ar putea fi cauzat din cauza unei congruenţe perceptuale intersenzoriale, iluzorii şi trecătoare ale unor semnale vizuale, tactile şi pruriceptive.” (Realitatea.net, 29.01.2014)

„Acest blocaj a fost cauzat din cauza inconştienţei unor şoferi care nu şi-au dotat autovehiculele cu anvelope de iarnă.” (Evenimentul, 03.12.2014)

„Se pare ca impactul cu acel dig a fost cauzat din cauza vitezei excesive, conform New York Daily News”. (ŞtirileProTv, 25.09.2016)

Comentariu. „A fi cauzat din cauza…” este o construcţie pleonastică, supărătoare şi ar trebui evitată cu desăvârşire de jurnaliştii noştri. În construcţiile de mai sus, s-ar fi putut scrie: „cauzat de o congruenţă”, „cauzat de inconştienţa”, „cauzat de viteza”…

Pe Google apar 5.350 de ocurenţe ale acestei construcţii prăpăstioase, ceea ce este deosebit de îngrijorător.

 

CĂMIN

„Daca vreti sa aveti un acoperis deasupra capului, hotelurile si caminurile sunt la dispozitia dumneavoastra […]”

Comentariu. Este vorba de un cuvânt cu forme specializate de plural. Fireşte, ca în toate aceste cazuri, confuziile sunt frecvente, cum se poate vedea şi din exemplul de mai sus. Prin urmare, DOOM-ul face următoarea precizare, de care trebuie să ţinem seama:

cămín1 (instituţie, casă părintească) s. n., pl. cămíne

cămín2 (sobă, cuptor, vatră, horn, acces subteran) s. n., pl. cămínuri

 

CENTRU

Pe e-scoala.ro, găsim această perlă:

„Sistemul nervos autonom este controlat de centre nervoase aflate in coloana spinarii si anumite regiuni foarte fine aflate in partea superioara a creierului , in cotex si partea mijlocie.”

Comentariu. Faţă de cazul precedent, este vorba aici de un substantiv neutru şi de un altul masculin, specializate. Profesorii şi medicii ar trebui să ştie că forma corectă, la plural, este „centri nervoşi”. DOOM este clar:

céntru1 (punct anatomic, jucător) s. m., art. céntrul; pl. céntri, art. céntrii

céntru2 (punct central, localitate, instituţie) s. n., art. céntrul; pl. céntre

Nici Adevărul nu e mai prejos:

„În teste se mai află alte patru prezervative din latex sau hidrogel, dar combinaţia dintre hidrogel şi lubrifiant este cea „câştigătoare”, spun oamenii de ştiinţă, fiind singura care, în timpul studiului, a stimulat anumite centre nervoase din creier care nu se activează, în mod obişnuit, în timpul sexului cu prezervativ.”, Adevărul, 12.12.2015

 

CERCEVEA

„Pentru ţăranul român, icoanele de vatră au reprezentat adevărate "zăvoare" împotriva spiritelor malefice, având încărcătura unor atribute supranaturale, cu efecte asemănătoare zăvorârii porţilor cu lacăt sau cu broască, a geamurilor cu gergevele şi cârlige.”, Ziarul Lumina, 22.05.2012

Comentariu. Este greu de presupus că românii ar fi uitat variantele gergevea sau giurgiuvea, forme care se înscriu în tradiţia noastră istorico-literară.

„Tavane boltite de vechime, grinzi răzbite de carii, geamuri şi gergevele în paragină.”, Cuvântul libertăţii, 20.02.2017

„Din ograda casei cu giurgiuvele albastre se vede calea ferată care duce la Bucureşti, iar caii pasc liniştiţi pe buza râpei, în armonie cu dulăii din spatele porţilor care dau bucuroşi din coadă când văd vreun străin.”, Gândul, 19.05.2007

 

CERDAC

„Hanul turcesc era un pătrat de case cu două rânduri, în stil turcesc, cu cerdace de jur împrejur.” (V. A. URECHEA, Din tainele vieţei)

„O uliţă strâmtă, cu case vechi şi hârbuite a căror caturi de sus erau mai largi decât cele de jos, aşa încât jumătatea catului de sus se răzima pe stâlpi de lemn şi numai jumătate pe cel de jos, cerdacuri înalte, înaintite sub şandramale lungi, apăsate, pline de muşchi negru-verde; iar în cerdacuri şed bătrânii vorbind de ale lor; fetele tinere ivesc feţele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii, prin care vezi oale cu flori galbene ca de aur.” (EMINESCU, Sărmanul Dionis)

Comentariu. DOOM acceptă ca literare două forme de plural, cu preferinţă pentru prima: cerdace şi cerdacuri. Din păcate, nu putem prezenta o regulă pentru substantivele oxitone neutre terminate în -ac. Înregistrăm patru situaţii, aşa că vorbitorii trebuie să fie cu băgare de seamă:

a. abac / abace, bobârnac / bobârnace, capac / capace, conac / conace, hanorac / hanorace, fam. parpalac / parpalace, zodiac / zodiace etc.

b. atac / atacuri, bumbac / bumbacuri „sorturi”, bivuac / bivuacuri, caimac / caimacuri, fleac / fleacuri, frac / fracuri, iatac / iatacuri, rucsac / rucsacuri, stomac / stomacuri, tabac / tabacuri „sorturi” etc.

c. cerdac / cerdace, cerdacuri.

d. (defectiv de plural) amoniac, trac „emoţie”