Mulholland Drive - Calea Misterelor

Cine vrea sa nu iasa prea ametit, vreau sa zic nedumerit, de la cel mai nou film al lui David Lynch, premiat anul trecut la Cannes (pentru regie) sa priveasca bine de tot pregenericul, unul dintre

Cine vrea sa nu iasa prea ametit, vreau sa zic nedumerit, de la cel mai nou film al lui David Lynch, premiat anul trecut la Cannes (pentru regie) sa priveasca bine de tot pregenericul, unul dintre cele mai frumoase vazute in ultima vreme: toate acele perechi dansand ametitor, ca intr-un clip, baieti si fete a caror imagine cand "se topeste" (traiasca, din nou, numericul!), cand este multiplicata de propria umbra ce executa, insa, o alta miscare. In cadru par a fi navalit cel putin 6 cupluri cand, de fapt, nu sunt decat 3 si, cu asta, am spus totul despre "indreptarul" lynchian. Autorul stia bine ca vom avea nevoie, cat de cat, de un mic sprijin, pentru a nu ne tortura prea mult mintea cu intrebari dupa ce, pe la mijlocul filmului, toata povestea este data peste cap. O superba bruneta, amnezica in urma unui accident de masina, se adaposteste in locuinta temporara a unei dragalase blonde aflata in cautarea unui loc sub soarele Hollywoodului. Amandoua pornesc sa dezlege misterul identitatii celei care si-a pierdut memoria, nu inainte insa de a fi lasati sa asistam la cateva scene din culisele studiourilor, in toiul castingului pentru alegerea unei interprete. Suntem in plin realism dar si in plina capcana pentru ca, dintr-odata, fara schimbare de viteza, ne trezim intr-o alta lume: fetele raspund la alte nume, identitatile devin intersanjabile, persoanele se muta dintr-un teritoriu in altul, singurul spatiu mereu recongnoscibil fiind studioul, platoul. Ce-am vazut, pret de doua ore? Halucinatia personajelor dintr-un serial ascuns in mintea cuiva? O calatorie prin meandrele "serpentinele" visarii? ("Mulholland Drive" este unul dintre cele mai serpuitoare drumuri de la Hollywood) sau, vorba lui Woody Allen, "visul unui caine?". Din fericire, intamplarea face ca spectatorii nostri sa fie familiarizati cu universul lui Lynch. Este unul dintre primii autori americani ale carui creatii au fost vazute imediat dupa 1989: "Blue Velvet", "Inima salbatica" (Wild at Heart) si, inainte de orice, "Twin Peaks", cel mai apropiat - de "Mulholland Drive" (distribuit de "Independenta"). De altfel, filmul de acum este, la origine, pilotul a ceea ce ar fi trebuit sa fie un alt serial pentru ABC. Numai ca producatorii, mai putin luminati, saracii, decat potentialii privitori, il asaltau la fiecare proiectie, pe autor, cu intrebari lamuritoare. Cine ce vrea, unde suntem? etc. Exasperati de atata ceata, i-au intors spatele lui Lynch luat insa in brate de Alain Sarde si de Canal +. Cineastul a mai filmat cate ceva, a remontat totul dar, din pacate, cu toata magia imaginii, se vede ca alta era destinatia initiala. David Lynch este un cineast care are nevoie de timp pentru a-si desface propriile, sofisticatele noduri.